Postul Mare - Treapta VIII

Postul Mare - Treapta VIII

„Strigat-am cu toată inima mea către înduratul Dumnezeu şi m-a auzit din iadul cel mai de jos; şi a scos din stricăciune viaţa mea."

„Valurile păcatelor mele, Mântuitorule, ca în Marea Roşie întorcându-se, m-au acoperit degrab, ca oarecând pe egipteni şi pe conducătorii lor."

„Pe Tine Te ştiu liman liniştit, Stăpâne, Stăpâne Hristoase! Ci apucând înainte, izbăveşte-mă din adâncurile păcatului cele neumblate şi din deznădăjduire.

Eu sunt, Mântuitorule, drahma cea împărătească pe care ai pierdut-o de demult; dar aprinzând făclie pe Mergătorul înaintea Ta, Cuvinte, caută şi află chipul Tău."

(din Canonul cel Mare, alcătuit de Sfântul Andrei Criteanul)
 

Am alunecat

Cu gândul în iad.

Dar nu s-a-ncuiat

Cerul în înalt,

Ci stătea deschis,

Pentru cel proscris.

Și-am strigat-strigat,

Până s-a săltat

Rugăciunea mea

Cu-n cântec în ea:

Doamne, nu lăsa

Tu, făptura Ta,

Scufundată-n iad,

Pentru greu păcat.

Am greşit-greşit,

Am murit-murit,

Tare mă căiesc,

Tare Te doresc,

Doamne, Domnul meu -

Mila Ta mereu!

Iar Domnuţ din cer

N-a vrut ca să pier,

Ci-a răspuns-răspuns:

Harul m-a pătruns,

Şi m-a ridicat,

Şi m-a vindecat,

Mintea mi-a-nnoit,

Să nu mă mai mint,

Paiul să nu-l văd,

Bârna să mi-o scot...

Iar acum Îi cânt

Un alt fel de cânt:

Doamne,-Ți mulţumesc,

Că pot să iubesc! 



Autor: Prof. Religie Mirela Șova