Postul Mare - Treapta VII
Postul Mare - Treapta VII
„De s-a şi sălăşluit în groapă oarecând Iosif, Stăpâne Doamne, dar spre închipuirea îngropării şi a scuipării Tale a fost aceasta; iar eu ce-Ți voi aduce Ție întru acest chip
vreodată?"
„Toiagul lui Moise te închipuieşte, suflete, care a lovit marea şi a închegat adâncul, cu însemnarea dumnezeieştii Cruci; prin care vei putea şi tu să săvârşeşti lucruri mari."
„Siloam să-mi fie mie lacrimile mele, Stăpâne Doamne, ca să-mi spăl şi eu luminile sufletului şi să Te văd cu gândul pe Tine, Lumina cea mai înainte de veci."
(din Canonul cel Mare, alcătuit de Sfântul Andrei Criteanul)
E timp de strigăt
Şi de refacere.
E timp...
E timp de-ntoarcere
Şi de curaj.
Să te vezi aşa cum te vede Dumnezeu...
E timpul.
„Timpul este indispensabil aventurii. Nădejdea creştină trăieşte cu timp, dar un timp marcat, magnetizat de făgăduinţa lui Dumnezeu. Şi totodată un timp al punerii la încercare, căci nădejdea
trebuie să dureze tot timpul: trebuie să se îndârjească în elanul său, să ţină până la moarte şi să izbândească în trecerea dincolo...
Dar aşteptând, trăieşte bucuria reînceputurilor! Re, re şi re! Re-încep, re-încep! Această tactică atât de realistă este, pentru mine, singura eficace. Dacă ai obosit, să nu rămâi descurajat şi inert, ci ia-o de la început! Dacă nu mai ai niciun elan şi te simţi greu şi amorţit, ridică-te şi ia-o de la început! Dacă eşti sărac şi slab, nu te necăji, ci ia-o de la început! De te surprinzi gemând: la ce bun?, scutură-te şi ia-o de la început! A progresa înseamnă s-o iei mereu de la început. Fiecare luare de la început este absolut inedită şi nouă, aşa încât pot spune mereu mai adevărat: Încep în fiecare dimineaţă! Fiecare luare de la început este un adevărat început. Totul este nou în fiecare dimineaţă, dar e o luptă. Bucuria nădejdii care ne face să înaintăm din renaştere în renaştere!"
(Părintele Amédée Hallier, în „Monahul şi Psihiatrul", Asociaţia
filantropică medicală creştină CHRISTIANA, 1997)
Autor: Prof. Religie Mirela
Șova