Cuviosului Teodor Pustnicul

Cuviosului Teodor Pustnicul

Vrând Domnul să-l arate pe pustnicul sfinţit,

Pe mare, călătorii-nsetaţi s-au rătăcit;

Corabia nu-şi ştie oprirea de ce-i fuse,

Din drumul ei vremelnic. Atunci ruga străpunse

Şi se sui la ceruri; căci Sfântul Teodor

Ceru apă-ndulcită pentru acel popor,

Nesuportând mâhnirea şi-nlăturând deruta,

Încât chiar apa mării se îndulci, smerită.

Corabia, agale, reia drumul ştiut,

Dau călătorii slavă pentru ce au văzut;

Ei mintea îşi înalţă la Tatăl cel Ceresc,

Credinţa înmulţindu-şi, cu drag Îi mulţumesc!

Spre repovestirea vieții Cuviosului Teodor (5 iunie), click.



Autor: Prof. Religie Mirela Șova