Postul Mare. Treapta I
Postul Mare. Treapta I
„Vino, ticăloase suflete împreună cu trupul tău, de te mărturiseşte la Ziditorul tuturor. Şi îndepărtează-te de acum de nebunia cea mai dinainte şi adu lui Dumnezeu lacrimi de
pocăinţă.
Râvnind neascultării lui Adam celui întâi-zidit, m-am cunoscut pe mine dezbrăcat de Dumnezeu, şi de împărăţia cea pururea fiitoare şi de desfătare, pentru păcatele mele."
„Mărturisesc Ție, Mântuitorule, păcatele pe care le-am făcut, şi rănile sufletului şi ale trupului meu, care tâlhăreşte le-au pus înăuntrul meu gândurile cele ucigătoare."
„Eu sunt cel căzut între tâlhari, în gândurile mele; cu totul sunt rănit acum de ele şi plin de bube; dar Tu Însuţi venind de faţă, Hristoase Mântuitorule, vindecă-mă!"
„Vremea este a pocăinţei, iar eu vin la Tine, Făcătorul meu; ridică de la mine lanţul cel greu al păcatului, şi ca un îndurat, dă-mi iertare greşelilor."
(din Canonul cel Mare, alcătuire a Sfântului Părintelui nostru Andrei Criteanul, Cântarea I)
Se zbate omul vechi.
Nu vrea să moară.
Adam sunt eu. Sunt şi Eva,
Când a muşcat...
Ştiind că Adam a plâns,
Mult, mult de tot,
Mă rog,
Ca să pot plânge şi eu
Ca el.