Blog Mirela Șova

Ciclul Fiului Risipitor

 
Desfăcut de NIMENI

Am luat cu mine harul

Ce prin Botez mi-ai dat

Şi-n LUME am plecat,

Ţi-am depăşit hotarul.

Crezând că-l am de-a pururi,

De suflet n-am grijit;

Pe tot l-am „cheltuit",

Rămas-am gol... cu mine-mi.

Ce fac acuma, Tată?

Cui să mă adresez?

De haos mă bifez,

Cu mintea-ntunecată.

Nu e nicio lumină

Şi niciun adăpost,

Zac părăsit de toţi,

Prea copleşit de vină.

O singură scăpare

Mai am. Să mă întorc.

Să-ţi spun c-am fost netot,

Iar Tu... să-mi dai IERTARE.

Mă ruşinez, dar nu pot

Mai mult să stau aşa.

Oare mă vei ierta?

Mă vei primi, socot...

Pe drum, în neodihnă,

Cu sufletu-ndoit -

Dar doru-i răbufnit -

Chemarea Ta, Tătucă.

Mi se-mpăienjeneşte

Privirea, când Te văd.

M-ai aşteptat, Milord,

Mă-ntâmpini părinteşte.

Şi-aşa mă strângi în braţe,

Şi-aşa mă-mbraci în har,

Mai mult mi-l dărui iar,

Mă ierţi pentru păcate.

Doar plâng. Nu-s doar cu mine-mi,

Ca fiu al Tău m-ai luat,

La masă m-ai chemat,

M-ai desfăcut de NIMENI.

Autor: Prof. Religie Mirela Șova