Ciclul Fiului Risipitor
Desfăcut de NIMENI
Am luat cu mine harul
Ce prin Botez mi-ai dat
Şi-n LUME am plecat,
Ţi-am depăşit hotarul.
Crezând că-l am de-a pururi,
De suflet n-am grijit;
Pe tot l-am „cheltuit",
Rămas-am gol... cu mine-mi.
Ce fac acuma, Tată?
Cui să mă adresez?
De haos mă bifez,
Cu mintea-ntunecată.
Nu e nicio lumină
Şi niciun adăpost,
Zac părăsit de toţi,
Prea copleşit de vină.
O singură scăpare
Mai am. Să mă întorc.
Să-ţi spun c-am fost netot,
Iar Tu... să-mi dai IERTARE.
Mă ruşinez, dar nu pot
Mai mult să stau aşa.
Oare mă vei ierta?
Mă vei primi, socot...
Pe drum, în neodihnă,
Cu sufletu-ndoit -
Dar doru-i răbufnit -
Chemarea Ta, Tătucă.
Mi se-mpăienjeneşte
Privirea, când Te văd.
M-ai aşteptat, Milord,
Mă-ntâmpini părinteşte.
Şi-aşa mă strângi în braţe,
Şi-aşa mă-mbraci în har,
Mai mult mi-l dărui iar,
Mă ierţi pentru păcate.
Doar plâng. Nu-s doar cu mine-mi,
Ca fiu al Tău m-ai luat,
La masă m-ai chemat,
M-ai desfăcut de NIMENI.
Autor: Prof. Religie Mirela Șova