/image%2F0831336%2F20160210%2Fob_38ecbd_bancul-zilei-28-iulie.jpg)
Imparatul serpilor - in versuri
Împăratul şerpilor
(După povestea cu același titlu, de Ioan Slavici)
Un Făt-Frumos trăise multă vreme-n minciună...
Ajunsu-l-a blestemul, ca şarpe să rămână,
Până când vreo fecioară va vrea a-i fi mireasă,
Iar el să-i fie mire, fără s-o părăsească.
Ademeni mai multe frumoase, împăratul,
Cu voce omenească, el le ducea-n palatul
Plin cu comori nespuse, păzit şi el de vrajă,
Dar niciuna din ele nu vru să se-nsoţească.
Plângeau bietele fete, făcute prizoniere,
Nu se puteau întoarce, stăteau ca slujnicele;
Viclean şi fără milă, şarpele-o fermecase
Chiar şi pe Ilenuţa, păstoriţa aleasă.
Îndurerat, Costică află care-i e leacul,
Din spinele în cruce el îşi croi ciomagul
Şi-l necăji pe şarpe, până-i luă promisiunea
Să dea drumul la fete, s-o afle pe Ileana.
Bătut, ţinut pe cruce, şarpele-abia cedase,
Pe Costică, în spate, peste apă-l purtase,
Dar încercă la urmă o altă viclenie:
Nu le dură pod straşnic, ci unul să nu ţie.
Nădejdea nu şi-o pierde Costică ciobănaşul,
Cu gândul tot la Domnul, pe pod el puse pasul
Şi podul se-ntăreşte, de marmură se face,
Trecând fetele toate, ducându-se cu pace!
Costică făcu nuntă mândra Ilenuţă,
Iar şarpele rămase singur pe insuliţă...
Schimba-se-va vreodată? Povestea nu ne spune,
Decât că mai urma-va şi pentru el un mâine...
Spre povestea "Împăratul șerpilor" repovestită, click.
Autor: Prof. Religie Mirela Șova