În vremuri de credinţă şi dreaptă cârmuire,
Tu n-ai gustat, o, sfinte, vreo aspră prigonire...,
Ci în cuvioşie, talantul înmulţindu-l,
Cu greu primit-ai sceptrul, să fii arhiepiscop.
Mai rar, încă, pe pace, sfinţenia se-arată,
Căci moleşeala taie elan de bună faptă.
Smerenia te-nalță, te caută mai-marii,
Despre al tău bun nume vorbesc toţi emisarii.
Aşa, slujind cu bine, în toate-nţelepţitul,
Colo-n Constantinopol aflatu-şi-a sfârşitul.
Poporul îl iubeşte pe pururi pomenitul,
Teodor, blând episcop, şi de îngeri slăvitul...!
Spre prezentarea pe scurt a vieții Cuviosului Teodor,
Arhiepiscopul Constantinopolului (27 decembrie), click
aici.
Autor: Prof. Religie Mirela Șova
/image%2F0831336%2F20210117%2Fob_d533e8_20201227-135822.jpg)
/image%2F0831336%2F20201128%2Fob_339844_20201101-124841.jpg)
/image%2F0831336%2F20201005%2Fob_e7e2fd_radacini-1.jpg)
/image%2F0831336%2F20200126%2Fob_325bba_575270-original.jpg)
Commenter cet article