Overblog
Editer l'article Suivre ce blog Administration + Créer mon blog

Doua milioane de kilometri pe drumul cautarii, Klaus Kenneth

Klaus Kenneth
„Două milioane de kilometri pe drumul căutării"
Editura Lidia, Bucureşti, 2003

 

Traducere după „Zwei Millionen Kilometer auf des Suche. Mein Langer Weg zum Glauben", Freiburg, Elveţia, 2001, de Lidia Rus

 

După convertire...
Mărturie

 


Cartea în limba română cuprinde un cuvânt înainte, o primă parte: „Născut spre a urî" şi partea a doua: „... Renăscut spre a iubi".

Cartea cuprinde... o mărturisire... aproape „strigată" despre cum conduce harul lui Dumnezeu pe cel care caută Adevărul... până la ţintă...

Klaus Kenneth, autorul, s-a născut în 1945, în condiţii cu totul vitrege (în plin război, în fosta Cehoslovacie). Un copil ... ciudat, care percepea acut lipsa iubirii celor din jur, începând cu lipsa iubirii materne (tatăl oricum îi părăsise), motiv pentru care făcea gesturi neîntâlnite la alţi copii (umbla noaptea prin cimitire, dormind pe morminte, simţind o ură puternică faţă de toţi adulţii, în special); apoi, ca preadolescent, devenit şef de bandă, a intrat în vizorul poliţiei... Mama sa l-a abandonat, fiind luat în „grija" unui catolic, conducător al unui grup de tineret, la care a stat timp de şapte ani şi care l-a violat...

Apoi a fugit (nu a acceptat să urmeze un seminar catolic), a întemeiat o formaţie Beat, numită „Urlătorii"... A ajuns student la facultatea de sport (iar noaptea era diskjokey la o discotecă)... Căsătorindu-se cu gândul „oricum vom divorţa repede" - la scurt timp „relaţia" s-a sfârşit - , a intrat în lumea drogurilor: „Înclinaţia spre plăceri sexuale, spre beţii, desfrâu, spre putere sau droguri sub formă de prafuri, ciuperci, haşiş, marijuana, esenţe şi alte substanţe chimice (exceptând heroina şi cocaina) au pus, din ce în ce mai mult, stăpânire pe raţiunea mea, paralizând-o." Toate acestea i-au adus coşmare îngrozitoare, împietrirea inimii, duritate. Şi, iarăşi, probleme cu poliţia, înscrierea în tot felul de grupuri anarhice, dedarea la furturi, acte de violenţă, pornografie - cu un gol sufletesc crescând, având impresia că nu există Dumnezeu, ci numai ură şi dorinţă de răzbunare...

Într-o zi, gândurile negre l-au făcut să-şi dorească sinuciderea. Dar când să se arunce de la balcon, s-a oprit, pentru că în spate a simţit prezenţa unei Fiinţe, care i-a spus cu voce mângâietoare: „Nu eşti singur." Deşi nu a văzut pe nimeni, Klaus s-a oprit din gestul necugetat.

 

A urmat o nouă perioadă de rătăciri, prin SUA, Mexic, intrând în contact cu lumea ocultismului - care a însemnat: ezoterism, magie, părăsirea corpului, călătorii astrale, disoluţia personalităţii până la întâlnirea cu Satan... În niciun caz nu s-a gândit la apropierea de creştinism (mama sa, de altfel, era catolică), din cauza traumelor care i le produseseră catolicii.

 

Apoi, a cercetat ţările Islamului şi religia lor: „Au fost vreodată în istoria omenirii, politica şi forţa căi spre aflarea păcii lăuntrice? Această respectare strictă a regulilor şi poruncilor în locul iubirii şi căldurii sufleteşti, care erau marea mea speranţă, era dezamăgitoare şi inacceptabilă pentru mine."

 

Reîntors în Europa, a fost fascinat de Meditaţia Transcendentală (MT)... A simţit că există unele „făpturi" care îl slujesc şi îl ajută, în anumite situaţii, să se facă invizibil... „Totuşi, în locul păcii lăuntrice, care ar fi trebuit să mă cuprindă, mă aflam într-un fel de ceață şi simţeam cum deveneam din ce în ce mai nerăbdător şi nervos." Simţea că nu e totul în regulă cu MT. Pentru a aprofunda aceasta, a plecat în India, să vadă pe viu hinduismul. Şi să-l practice.

 

Între 1971 - 1978 a străbătut peste 30 000 km din India, însuşindu-şi practicile Yoga, ritualuri în faţa templelor hinduse, a intrat în legătură cu mulţi învăţători şi cu spiritele morţilor. „Dar eliberarea din ghearele forţelor lăuntrice şi distrugătoare se lăsa încă aşteptată."

La Calcutta are trei întâlniri repetate cu maica Teresa, care îl captivează cu bunătatea şi iubirea ei, făcându-l să plângă minute în şir. Dar mai avea de rătăcit până să se întoarcă la creştinism...

 

Şi a urmat experienţa budismului... Stări contradictorii, nelinişte, călătorii în afara corpului, vizualizarea demonilor..., sub conducerea unui guru. Între timp, Klaus face un pelerinaj la Locurile Sfinte (Ierusalim), având sentimente puternice pe Via Dolorosa. După care s-a reîntors la experimentele budiste. „Printr-un simplu contact vizual am ajuns, prin puterea maestrului meu şi a demonilor săi, să-i fac pe prietenii mei să cadă la pământ, zvârcolindu-se de durere, ca şi viermii prinşi în cârlig. Dar strigătul din mine nu era mai puţin dureros, chiar dacă nimeni nu îl auzea."

„Cred că nu exagerez când afirm că am fost la cei mai importanţi maeştri ai acestei planete! În orice caz, de fiecare dată, în culise, totul se rezuma la putere, sex sau bani. Unul dintre aceste trei lucruri se afla în spatele acelei mişcări. Supunere oarbă, impunerea unei voinţe străine şi descurajarea adepţilor săi - acestea erau numite libertate."

 

Cu toate că vizitele nocturne ale demonilor îl scârbeau şi îi deveniseră ... familiare, Klaus a plecat în America de Sud, să cunoască practicile vrăjitoreşti de acolo. Însă s-a lovit de multă violenţă, ba chiar a fost atacat de gangsteri, care au deturnat un autobuz, în care se afla şi el. Lovit, sângerând, şi-a dat seama de toată deznădejdea căutării lui... - nu găsise nimic. Nu-L aflase pe Dumnezeu. Numai ... pe diavol. S-a rugat atunci ca Dumnezeul Necunoscut - dacă există - să-i dea un semn, adică să-l salveze de gangsteri şi să-i lase şi jurnalul lui de suflet, în care scria de 12 ani.

Într-adevăr, în mod minunat, a scăpat de gangsterii ucigaşi şi, deşi celelalte obiecte i s-au furat, jurmalul i-a fost lăsat pe scaun, la locul lui din autobuz.

 

Prin unii cunoscuţi, s-a apropiat de creştinism. Cu paşi mici, cu neîncredere, cu rugăciune personală..., cu rugăciunea altora pentru el. Având sufletul deschis la tot felul de experienţe paranormale, a perceput acut lupta care s-a dat pentru sufletul său, de multe ori fiind în pragul nebuniei sau al crimei... Până la urmă a învins „în numele lui Iisus", despre care a înţeles că e mai presus decât orice mantră, fiind vorba de o Persoană Vie, Atotputernică. „... curăţirea se face prin Duhul Sfânt şi este opusul meditaţiei asiatice, a cărei acţiune narcotizantă te împiedică să vezi această distrugere, oferindu-i sufletului un lucru nesemnificativ, spre a-l abate de la adevăr. Iluminarea pe care am căutat-o în religiozitatea asiatică, îşi găseşte împlinirea în recunoaşterea bătăliilor pierdute în lupta împotriva patimilor şi a viciilor. Aici lucrează harul şi iertarea lui Iisus, care Și-a vărsat sângele Său pe cruce tocmai pentru asta. Și, de fapt, în mod personal şi pentru mine!"

 

În felul acesta, Klaus reveni la creştinism. Începu să fie foarte cunoscut, chemat la diverse emisiuni, mediatizat, împărtăşind şi altora povestea vieţii sale, a lungii sale căutări. El însuşi dădea concerte, ţinea conferinţe, fiind foarte apreciat. Numai că, aflând de părintele Sofronie (ucenicul Sfântului Siluan Athonitul), a dorit să-l cunoască şi pe acesta. Părintele Sofronie l-a îndrumat spre rugăciunea inimii..., după o vreme de încercare.

 

În 1986 s-a botezat ortodox, continuând să dea mărturie despre calea sa, să aprofundeze credinţa ortodoxă prin citirea Sfinţilor Părinţi şi prin misiuni de ajutorare în Kenya, Muntenegru, Serbia..., fiind simultan profesor de gimnaziu.

 

Slavă lui Dumnezeu pentru călăuzirea pe care ne-o acordă, cu atâta răbdare!

 

Desigur, cartea cuprinde foarte multe amănunte, fragmente de experienţă directă sintetizată, o analiză comparativă a religiilor asiatice în raport cu creştinismul..., într-o prezentare tranşantă şi deosebit de sinceră.

 

Spor la lectură!




Autor:
Prof. Religie Mirela Șova

Retour à l'accueil
Partager cet article
Repost0
Pour être informé des derniers articles, inscrivez vous :
Commenter cet article

Efthimie Victor 24/04/2009 03:29

Poate cititorii vor fi interesaţi să ştie că cartea a apărut de curând într-o formă nouă, cu titlul "Două milioane de kilometri în căutarea Adevărului", la editura sibiană Agnos. Este o ediţie care conţine 3 capitole în plus faţă de cea veche (dintre care unul dedicat cititorilor români), pe lângă note şi prefaţă, şi un text revizuit de autor. Cartea mai cuprinde şi câteva fotografii noi, şi beneficiază de o ţinută grafică foarte bună. Cei care cunosc deja dramatica poveste a lui Klaus Kenneth, cât şi cei care vor să o afle merită să citească acestă carte!

Mirela 24/04/2009 08:52


Multumim foarte mult pentru precizari!