(Ne)Iarna

Neiarna neninge, ci cade-n sarcasm,

Când nimeni nu mai iubeşte zăpada.

(E prea albă şi deranjează privirea

Obişnuită cu gri, maro şi negru.)

Neiarna s-a instalat în coşul

Cu care transporţi marfa în supermarchet

Şi în loc de fulgi de zăpadă, preferi

O mărire la salariu, o primă, bonuri.

Neiarna neiubită domneşte

Profitând că sora ei geamănă

Dar atât de diferită, Iarna

S-a ascuns în poveşti din bătrâni.

Neiarna enervant de geroasă

Alunecă pe elementul îngheţat de calorifer

- Repartitorul fiind închis

De bătrânul cu pensia SF.

Iarna se încumetă şi scoate

Capul din carte, sperând

Ca măcar copiii să o iubească mai

Mult pe ea decât pe rugina de sanie.

O întâmpină un nor încrâncenat,

Priviri piezişe de copaci şi păsări,

Neiarna - batjocoritor -

Şi zâmbetul unui bloc nesmolit.

Se decide... şi vine!

  


Autor: Prof. Religie Mirela Șova