Fisa suplimentara - Despre ierurgii

Generalităţi despre ierurgii

 Păcatul de neascultare al lui Adam şi al Evei a adus blestemul asupra pământului şi asupra lucrurilor. Dar prin venirea lui Hristos, se poate chema binecuvântarea lui Dumnezeu asupra oamenilor, asupra naturii şi asupra lucrurilor. De aceea există slujbe speciale prin care se scot credincioşii, natura şi lucrurile de sub puterea şi influenţa celui rău şi se sfinţesc, prin venirea harului dumnezeiesc asupra lor. Ele se numesc ierurgii (ieros, în limba greacă, înseamnă „sfânt, sfinţitor"), şi pot fi săvârşite de preot sau de episcop.

"Să faceţi rugăciuni, cereri, mijlociri, mulţumiri pentru toţi oamenii, pentru conducători şi pentru toţi care sunt în înalte dregătorii, ca să petrecem viaţă paşnică şi liniştită, întru toată cuvioşia şi buna-cuviinţă, că acesta e lucru bun şi primit înaintea lui Dumnezeu" (I Timotei 2, 1-3)

 Sunt câteva ierurgii legate de credincioşii ortodocşi: fie cu privire la naştere şi la Botez, fie legate de viaţa de zi cu zi, fie privitoare la înmormântarea şi la pomenirea omului. Dintre cele cu privire la naştere şi la Botez, amintim:

 ierurgia de la ziua întâi de după naştere, când preotul se duce acasă la cea care a născut şi stropeşte cu agheasmă pe mamă, pe copil, pe moaşă, pe femeile care au ajutat la naştere. Se fac rugăciuni, pentru că Biserica se bucură de venirea pe lume a unui prunc.

 ierurgia la ziua a opta după naştere: adică rugăciunea de punere a numelui la copil, care e adus de moaşă la Biserică. Aceasta se poate face şi împreună cu Botezul sau cu ierurgia de ziua întâi. Şi lui Hristos I S-a pus numele de „Iisus" a opta zi, căci aşa era obiceiul la evrei.

Ce nume se poate pune unui copil?

- Numele este ori al naşului care îl va boteza, ori al sfântului zilei în care s-a născut, ori al altui sfânt ales pentru a fi ocrotitor al pruncului.

 ierurgia la 40 de zile de la naştere - se face pentru mamă şi pentru copil şi se numeşte „îmbisericirea pruncului". Mama vine cu pruncul la uşile Bisericii, unde preotul le citeşte rugăciuni. Apoi preotul ia copilul şi îl îmbisericeşte, adică îl duce înăuntrul Bisericii şi îl închină la icoane. La fel a făcut şi Maica Domnului cu Iisus Prunc, a venit la 40 de zile de la naştere la templu, unde a întâmpinat-o dreptul Simeon. Şi această ierurgie se poate face împreună cu Botezul.

 Dintre ierurgiile privitoare la viaţa omului:

 ierurgia din a opta zi de la cununie, când tinerii căsătoriţi se duc la biserică să primească binecuvântarea preotului. Ei îşi încep astfel viaţa de familie cu gândul la Dumnezeu.

 Tedeumul („Te Deum laudamus" înseamnă „Pe Tine, Dumnezeule, Te lăudăm") - e o slujbă care se face la începerea anului şcolar, pentru ca Dumnezeu să dea înţelepciune elevilor; la sărbători naţionale, la sfinţirea sediului unei instituţii, la vizita episcopului în eparhie, la împlinirea a 25 sau 50 de ani de căsnicie şi la alte ocazii importante. Se cântă „Pe Tine, Dumnezeule, Te lăudăm" în cadrul slujbei.

Ierurgiile privitoare la sfârşitul omului se fac pentru a mângâia pe cei rămaşi, dar mai ales pentru a ajuta pe cel mort pe lumea cealaltă:

 ierurgia (slujba) înmormântării - diferă pentru copiii sub 7 ani care au murit, pentru oamenii obişnuiţi, pentru preoţi şi pentru călugări.

 ierurgia Panihidei (din grecescul „panuhis", care înseamnă „priveghere, slujbă de toată noaptea") - se face între moartea cuiva şi înmormântarea sa, dar şi după aceea; în mănăstiri se face pentru pomenirea tuturor morţilor în fiecare vineri seara sau sâmbătă dimineaţa. Se aseamănă cu parastasul.

 ierurgia parastasului (cuvântul „parastas" înseamnă „a mijloci pentru cineva") - este o rugăciune de mijlocire pentru morţi, o prescurtare a slujbei înmormântării, care are în centru cântarea „Veşnica pomenire". Se mai numeşte şi „pomană" şi a rămas ca obicei de la agapele (mesele comune) care se făceau la începutul creştinismului după fiecare Sfântă Liturghie. Parastasul se face:

- la trei zile după moarte - în cinstea Sfintei Treimi, a Învierii celei de a treia zi;

- la nouă zile după moarte - pentru ca adormitul să fie împreună cu cetele îngereşti şi în amintirea Ceasului al IX - lea, când Mântuitorul pe Cruce a promis tâlharului Raiul; ne rugăm ca şi cel adormit să dobândească Raiul.

- la 40 de zile după moarte - în amintirea Înălţării la cer a lui Hristos, pentru ca şi cel adormit să se înalţe cu sufletul la cer.

- la trei luni, la şase luni, la nouă luni de la moarte, în cinstea Sfintei Treimi.

- în fiecare an la data morţii, până la şapte ani de la moarte.

Parastasul se face la Biserică, după Sfânta Liturghie, apoi se merge la mormânt cu flori, colivă, lumânări şi vin. Acolo se împart cele aduse.

- Dar în afară de acele zile speciale de parastas (la trei zile, la nouă zile etc.) nu se mai poate face şi altădată?

- Ba da, mai ales sâmbăta, care e ziua morţilor, pentru că Hristos a stat în mormânt sâmbătă. Dar există în an două sâmbete mari, când se fac pomeni mai ales pentru morţii care s-au dus pe lumea cealaltă cu păcate mari, sau care au murit pe neaşteptate, fără să aibă timp să se pregătească de moarte. Acestea sunt: Moşii de iarnă (sâmbăta dinaintea Duminicii Înfricoşătoarei Judecăţi) şi Moşii de vară (sâmbăta dinaintea Pogorârii Duhului Sfânt). La acestea se adaugă Joia Înălţării, când se pomenesc toţi eroii neamului.

 Iar dintre ierurgiile cu privire la lucruri şi natură amintim:

 ierurgia de sfinţire a apei (aghiasma) - fie aghiasma mică (pentru stropirea caselor, se numeşte sfeştanie), fie aghiasma cea mare (care se face numai de două ori pe an, pe 5-6 ianuarie, de Ajunul Bobotezei şi de Bobotează.

 ierurgia de sfinţire a Bisericii noi - făcută neapărat cu participarea episcopului.

 ierurgia de sfinţire a vaselor de slujbă şi a obiectelor ce se vor folosi într-o Biserică nouă.

 ierurgia de sfinţire a cimitirului nou.

 ierurgia de sfinţire a crucii de pus pe mormânt.

 ierurgia de sfinţire a casei şi a diferitelor obiecte:

- la punerea temeliei casei;

- la intrarea în casa nouă;

- pentru semănături, holde, grădini, livezi, câmpuri;

- la săparea unei fântâni;

 ierurgia de binecuvântare a primelor roade ale pământului: la 6 august se sfinţesc primii struguri, iar la 14 septembrie se sfinţeşte mustul sau vinul cel nou; la Paşti se aduc la sfinţit şi împărţit pâine (pască), peşte, cărnuri, ouă, brânză; la hramuri şi la zilele Patronilor casei se duce la Biserică colivă.

 ierurgii pentru alungarea duhurilor necurate - de exemplu, Moliftele Sfântului Vasile cel Mare.

 Mai sunt şi alte ierurgii, pentru toate necesităţile omului. De altfel, creştinul a simţit nevoia să sfinţească toate lucrurile şi tot ce-l înconjoară, şi spre aceasta au fost date ierurgiile: pentru ca Dumnezeu să fie prezent cu harul Său în vieţile noastre. În plus, ierurgiile pregătesc cerul nou şi pământul nou, pe care le aşteptăm la a Doua Venire a lui Hristos, când totul va fi strălucitor şi sfinţit. Rugăciunile ierurgiilor se găsesc în cartea numită „Moliftelnic" (cartea moliftelor, adică a dezlegărilor; „a molitvi" înseamnă „a dezlega de păcate").

 Rugăciuni:

  „Cela ce ai sfinţit pântecele Fecioarei cu naşterea Ta şi ai binecuvântat mâinile lui Simeon, precum se cuvenea, întâmpinând şi acum, mântuieşte-ne pe noi, Hristoase Dumnezeule; împacă lumea ta în războaie şi întăreşte poporul nostru, pe care l-ai iubit, Unule Iubitorule de oameni" (de la ierurgia punerii numelui pruncului)

 „Dumnezeul duhurilor şi a tot trupul, Care ai călcat moartea şi pe diavol l-ai surpat şi ai dăruit viaţă lumii Tale, Însuţi Doamne, odihneşte sufletul adormitului robului Tău ... ... (numele) în loc minunat, în loc cu verdeaţă, în loc de odihnă, de unde a fugit toată durerea, întristarea şi suspinarea. Şi orice greşeală a săvârşit el, cu cuvântul, cu lucrul sau cu gândul, ca un Dumnezeu bun şi iubitor de oameni, iartă-i. Că nu este om care să fie viu şi să nu greşească; numai Tu singur eşti fără de păcat, dreptatea Ta este dreptate în veac şi cuvântul Tău este adevărul." (de la ierurgia înmormântării)

 „Pentru ca să se trimită asupra acestor tineri duhul înţelepciunii şi al înţelegerii şi să le deschidă mintea şi cugetul şi să le lumineze spre primirea învăţăturilor celor bune, Domnului să ne rugăm. Pentru ca să sădească în inima lor frica cea dumnezeiască, începutul înţelepciunii, şi prin ea să izgonească din inimile lor uşurătăţile tinereţii, şi să le lumineze mintea lor ca să se abată de la rău şi să facă binele, Domnului să ne rugăm." (de la ierurgia Tedeumului de început de an şcolar)

 „Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Cel ce Te-ai sălăşluit în inimile cele curate ale celor doisprezece apostoli, prin harul Preasfântului Duh, Care S-a pogorât în chipul limbilor de foc şi a deschis gurile lor de au început a grăi în limbi, Însuţi, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, trimite acelaşi Duh Sfânt al Tău peste acest copil ... ... (numele), şi sădeşte în urechile inimii lui Sfânta Scriptură, cea insuflată de Tine prin puterea Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin." (Rugăciune pentru copiii ce nu pot învăţa uşor, din „Moliftelnic")

 Despre parastas:

„De ce se fac pomeniri la 3, 9, 40 de zile după moartea cuiva? Pentru că atunci când moare omul, sufletul umblă cu îngerul lui păzitor două zile pe pământ, unde vrea. Uneori merge la casa în care a locuit, alteori la mormânt, unde îi este îngropat trupul, iar sufletul cel drept merge în locurile unde avea obiceiul să se roage pentru mântuirea sa. Iar a treia zi de la moarte, îngerul duce sufletul la cer, adică la groaznicul scaun de judecată al lui Dumnezeu şi se închină înaintea lui Dumnezeu. De aceea se face a treia zi liturghie şi pomană (parastas) pentru cel mort.

Iar dacă s-a închinat lui Dumnezeu, îngerul păzitor îl ia pe suflet şi, cu porunca Domnului, merge şi vede frumoasele şi bogatele locaşuri ale sfinţilor şi drepţilor, care au făcut voia lui Dumnezeu pe lume. Toate acestea le vede sufletul până în a noua zi de la moarte, iar în ziua a noua merge şi se închină lui Dumnezeu, pentru aceea se fac liturghii şi pomeni a noua zi.

Din ziua a noua de la moarte şi până în a 40 - a zi, sufletul e dus de înger să vadă toată munca şi cele de dedesubt şi toate chinurile din iad, după care se duce iar să se închine lui Dumnezeu. De aceea se fac liturghii şi pomeni la 40 de zile de la moarte. Şi atunci îl trimite Hristos pe suflet fie în Rai, fie în iad, după cele pe care le-a făcut. Aşa că sufletul fie se odihneşte până ce va veni Hristos să judece lumea, fie se chinuieşte până atunci, când sufletul se va uni şi cu trupul înviat şi va fi judecat ca om întreg, cu suflet şi trup." (după Pravila bisericească, Ieromonah Nicodim Sachelarie)

 Citiţi datele din tabelul de mai jos, pentru a vedea ce asemănări şi deosebiri există între ierurgii şi Sfintele Taine:

Fișe pentru elevi, părinți, profesori

Mirela Șova

 Exerciţiu:

Arătaţi care dintre rânduielile de mai jos sunt Sfinte Taine şi care sunt ierurgii:

Botezul e ... ... .

Tedeumul e ... ... .

Înmormântarea e ... ... .

Mirungerea e ... ... .

Agheasma e ... ... .

Împărtăşania e ... ... .

Preoţia e ... ... .

Parastasul e ... ... .

Panihida e ... ... .

Punerea numelui e ... ... .

Îmbisericirea e ... ... .

Nunta e ... ... .

Maslul e ... ... .

Bibliografie consultată:

• „Liturgica teoretică", Pr. prof. Ene Branişte (pentru seminariile teologice);
• „Dicţionar religios", Pr. Ion Stoian;
• Micul moliftelnic;
• „Pravila bisericească", Ierom. Nicodim Sachelarie.

 

Autor: Prof. Religie Mirela Șova