Toamna,
Andante
Te duci şi vii; venind, ne pleci,
O frunză pe trotuar diseci...
Amurg de pârg, amurg de timp,
Mustind de vise fără chip;
Ne domoleşti. Privim pe geam
Alura ta. Uimitu-ne-am.
Arzând în frunzele ce cad,
Ne-ndupleci, toamnă, spre răsad
De linişti; cuiburi tare mici
Ascunzi sub ţepii de arici.
Nu ne minţi, fugi picurând
Trecute frunze-n spasmic gând.
E toamnă. Nu te du în vânt!
Autor: Prof. Religie Mirela Șova
/http%3A%2F%2Ffarm6.static.flickr.com%2F5041%2F5254839039_79456eb149.jpg)
/http%3A%2F%2Ffarm3.static.flickr.com%2F2215%2F2069194085_d759949a4b.jpg)
/http%3A%2F%2Ffarm4.static.flickr.com%2F3257%2F3115227557_bebc859e32.jpg)
/http%3A%2F%2Ffarm3.static.flickr.com%2F2399%2F1679881065_99b207ebbb.jpg)
Commenter cet article
René 06/11/2008 12:18
Mirela 06/11/2008 13:14