Toamna, Andante.

Toamna, Andante

Te duci şi vii; venind, ne pleci,

O frunză pe trotuar diseci...

Amurg de pârg, amurg de timp,

Mustind de vise fără chip;

Ne domoleşti. Privim pe geam

Alura ta. Uimitu-ne-am.

Arzând în frunzele ce cad,

Ne-ndupleci, toamnă, spre răsad

De linişti; cuiburi tare mici

Ascunzi sub ţepii de arici.

Nu ne minţi, fugi picurând

Trecute frunze-n spasmic gând.

E toamnă. Nu te du în vânt!

Autor: Prof. Religie Mirela Șova