Fisa suplimentara - Dupa Edictul de la Milan

3 Novembre 2008, 09:52am

Publié par Mirela

După Edictul de la Milan

După Sfântul Constantin au urmat la conducerea Imperiului Roman fiii lui: Constantin II (337 - 340), în Apus; Constans (337 - 350) în Italia şi Constanţiu II (337 - 361) în Orient. Ei s-au certat şi luptat pentru tron. Constantin II va muri în 340, şi partea lui de imperiu va fi luată de Constans; şi acesta va muri în 350, încât Constanţiu II va conduce singur imperiul între anii 350 - 361.

Fiii lui Constantin cel Mare au luat măsuri contra păgânilor, interzicând jertfele în cinstea zeilor. În anul 353, Constanţiu II îşi va stabili capitala la Sirmium şi prevede închiderea templelor păgâne. Totuşi, cultul zeilor se va mai practica în case particulare şi în unele temple. Din nefericire, Constanţiu II îmbrăţişează arianismul şi îl declară în 359 religie de stat.

La moartea lui Constanţiu II, ajunge împărat Iulian Apostatul (361 - 363), nepotul Sfântului Constantin. Iulian fusese crescut în credinţa creştină, dar educaţia primită din partea unor profesori păgâni l-a făcut un admirator al păgânismului. În copilărie s-a prefăcut că este creştin, din teamă faţă de Constanţiu II, fiind chiar şi citeţ într-o biserică. A fost coleg de şcoală cu Sfinţii Vasile cel Mare şi Grigorie Teologul, dar s-a lepădat de creştinism şi s-a închinat zeilor. De aceea, ajuns împărat, va redeschide unele temple păgâne, va permite sacrificiile către zei, va acorda libertate de manifestare ereticilor, opunându-se creştinismului.

Împăratul Iulian a încercat din răsputeri să reînflorească păgânismul, dar nu a avut succes: entuziasmul păgânilor faţă de zei se stinsese, încât templele lor redeschise au rămas goale. Iulian a luat şi măsuri directe contra creştinilor: a retras privilegiile preoţilor, a închis bisericile, a jefuit unele dintre ele, a înlăturat soldaţii creştini din armată şi funcţionarii creştini din administraţia imperială, a interzis profesorilor creştini să predea în şcoli. Iar în anul 362 a dat ordin ca alimentele vândute pe piaţă să fie stropite cu apă de la jertfele păgâne. Tot el a scris şi o lucrare: „Contra galileenilor", adică a creştinilor, pe care îi numea în batjocură „galileeni". A făcut şi unele persecuţii, poruncind uciderea preotului Vasile din Ancira, a lui Artemie din Egipt, a lui Emilian din Dobrogea de azi. Iulian Apostatul moare pe 27 iulie 362, rănit într-o luptă, cu regretul că nu a putut reînflori păgânismul în imperiu. În moartea lui neaşteptată, şi păgânii, şi creştinii au văzut o judecată cerească.

"Iulian" = provine din latinescul "Iovis", zeul suprem roman.

"Apostat" = persoană care s-a lepădat de credinţă. "Apostazie" = lepădarea publică a unei credinţe religioase.

"Valentin", "Valens" = "puternic", "sănătos" (de la cuvântul latinesc "valere").

"Teodosie" = "darul lui Dumnezeu" (din grecescul "Theos" = "Dumnezeu" şi "didomi" = "a dărui").

"Atanasie" = "nemuritor" (din grecescul "athanatos").

"Leon" = "leu" (de la grecescul "leon").

"Justinian" = "just", "drept" (din latinescul "iustus").

"Antonie" = "înfloritor" (de la grecescul "anthos").

"Maxim" = "cel mai mare" (din cuvântul latinesc "maximus").

"Chiril" = "dumnezeiesc" (din grecescul "kyrios").

După împăratul Iulian au urmat la conducerea imperiului diverşi împăraţi, cei mai mulţi creştini: Jovian (363 - 364), care interzice vrăjitoria în imperiu; Valentinian I (364 - 375), care a împărăţit cu fratele său, Valens (364 - 378). Dintre cei mai vestiţi împăraţi ai imperiului roman amintim pe Sfântul Teodosie cel Mare (379 - 395), care a dat în 380 Edictul de la Tesalonic, prin care interzice erezia ariană şi ortodoxia devine religie oficială de stat în imperiu. În 381 hotărăşte ca toţi cei care s-au lepădat de credinţa creştină şi au trecut la închinarea la zei să fie lipsiţi de dreptul la moştenire. În anul 391 el va interzice toate celelalte religii în afara creştinismului. Este sărbătorit ca sfânt pe 17 ianuarie. Şi urmaşii lui au avut un rol în restrângerea păgânismului.

După căderea Imperiului roman de Apus (476), asaltat de popoare migratoare, va rămâne numai Imperiul roman de Răsărit, care îşi va schimba treptat numele în Imperiul bizantin. Dintre împăraţii acestui imperiu, Justinian I (527 - 565) va fi un mare susţinător al religiei creştine, contra păgânismului. Însă au urmat în secolele VIII - IX o serie de împăraţi care au luptat împotriva sfintelor icoane: Leon III Isaurul (717 - 741), Constantin V Copronim (741 - 775), Leon IV Cezarul (775 - 780) şi Leon V Armeanul (813 - 820). Abia în anul 843 încetează această luptă, sub împărăteasa Teodora (842 - 856), în prima Duminică a Postului Mare, şi de atunci se celebrează această victorie an de an, în „Duminica Ortodoxiei".

Observăm astfel că după Sfântul Constantin cel Mare au urmat câţiva împăraţi care fie au încercat să reînflorească păgânismul, fie să propună ca religii adevărate diferite erezii, fie să stingă închinarea la Cruce şi la Sfintele icoane. Dar au fost şi împăraţi creştini, care au readus lucrurile la normal. Biserica a făcut faţă noilor situaţii apărute, în special cu ajutorul unor sfinţi din această perioadă, care au apărat Ortodoxia cu viaţa, cu învăţăturile şi cu scrierile lor. Printre aceştia au fost şi: Sfinţii Trei Ierarhi: Vasile, Grigorie și Ioan, Sfântul Atanasie cel Mare, Sfântul Chiril al Alexandriei, Sfântul Chiril al Ierusalimului, Sfântul Ioan Casian, Sfântul Antonie cel Mare, Sfântul Maxim Mărturisitorul, Sfântul Ioan Damaschin, Sfântul Teodor Studitul ş.a. Mulţi dintre aceşti sfinţi şi alţii asemenea lor au fost călugări, lucrând în ajutorul Bisericii în special cu postul şi rugăciunea fierbinte.

Despre închinarea la Sfintele icoane

Unii împăraţi romani din perioada anilor 726 - 842 au fost înşelaţi, că cinstind Sfânta Cruce şi Sfintele Icoane, încalcă porunca a doua din Decalog: „Să nu-ţi faci chip cioplit" (Ieşire XX, 4) şi că astfel se închină la idoli. Ei nu au înţeles diferenţa dintre idol şi icoană. Astfel, idolul este chipul cioplit al unui zeu, la care se închinau păgânii, crezând că zeul se ascunde în chipul cioplit şi că de aici îi poate ajuta. Păgânii se închinau la zei ca Baal, Astarte, Moloh ş.a., despre care credeau că sunt dumnezei.

Noi, ortodocşii, nu credem că icoanele sunt Dumnezeu, după cum fotografiile cu părinţii noştri, de exemplu, nu sunt părinţii noştri. Icoana e chipul unei fiinţe cereşti. Noi nu zicem „icoană, ajută-mă", ci în faţa icoanelor ne rugăm: „Doamne, miluieşte-mă" sau cu alte rugăciuni, în funcţie de persoana reprezentată în icoană.

Icoanele sunt ca o carte pentru cei necunoscători. Ele ne învaţă întâmplări biblice şi ne înfăţişează chipurile sfinţilor; ele sunt ca nişte oglinzi în care privim în cerul lui Dumnezeu. Bisericile şi casele fără icoane sunt goale, pustii. Biblia combate numai închinarea la idoli, nu şi la icoane.

(după Pr. Ilarion V. Felea)

Din Vieţile Sfinţilor:

Împăratul Valens şi Sfântul Antonie cel Mare

Împăratul Valens (364 - 378) prigonea pe creştini din cauza arienilor cu care se aliase. Chinuia şi pe femeile creştine, dar mai ales pe călugări. Sfântul Antonie, care trăia retras în pustie, auzind de acestea, a trimis la împărat o scrisoare în care îl avertiza: „Văd o pedeapsă mare venind asupra ta; încetează cu chinuirea creştinilor, ca nu cumva să te ajungă pedeapsa".

Valens a râs când a primit scrisoarea şi a scuipat-o, hotărând să îl chinuiască şi pe Sfântul Antonie. Dar la nici cinci zile după aceasta l-a şi ajuns pedeapsa, în felul următor: Valens a ieşit în plimbare călare, în Alexandria Egiptului, împreună cu prietenul său Nestorie. Ei aveau cei mai blânzi cai dintre toţi. Însă calul lui Nestorie, deodată, l-a apucat cu gura pe Valens şi l-a trântit de pe calul lui, aruncându-se peste el şi muşcându-l. După trei zile de chinuri, Valens a murit. Atunci toţi s-au minunat, văzând că vorbele Sfântului Antonie s-au împlinit.

(Din Vieţile Sfinţilor pe luna ianuarie, la ziua a şaptesprezecea)

Exerciţiu:

Completaţi tabelul cronologic de mai jos cu datele care lipsesc:

1. Constantin II (337 - 340);
2. Constans (... - ...);
3. Constanţiu II (337 - 361);
4. Iulian ... ... (361 - 363);
5. 476 - căderea Imperiului Roman de ... ...;
6. Sfântul Teodosie cel Mare (379 - 395);
7. Justinian I (527 - 565);
8. ... ... ... ... ... ... ... (717 - 741);
9. Constantin V Copronim (741 - 775);
10. Leon IV Cezarul (... - ...);
11. Leon V ... ... ... (813 - 820);
12. Împărăteasa Teodora (842 - 856).

Bibliografie consultată: Pr. Ion M. Stoian, „Dicţionar religios"; Pr. Ioan Rămureanu, „Istoria Bisericească Universală"; Vieţile Sfinţilor pe luna ianuarie; I. V. Felea, „Duhul Adevărului"; Dicţionar al numelor de botez.

Autor: Prof. Religie Mirela Șova

Fișe pentru elevi, părinți, profesori

Mirela Șova

Commenter cet article