căutări, întâmpinări, întâlniri la răscrucea cuvintelor
FAPTELE RELE - ÎNCĂLCĂRI ALE VOII LUI DUMNEZEU
Clasa: a VII-a Disciplina: Religie Ortodoxă Subiectul (titlul lecţiei): Faptele rele - încălcări ale voii lui Dumnezeu Tipul lecţiei: mixtă Durata lecţiei: 50 min. Obiective operaţionale: La sfârşitul lecţiei, elevii vor fi capabili să: O1: să definească noţiunea de „păcat"; O2: să enumere felurile păcatului după diferite criterii; O3: să prezinte semnificaţia celor şapte păcate capitale; O4: să indice urmările păcatului (vremelnice şi veşnice); O5: să motiveze necesitatea luptei creştinului cu păcatul şi modalităţi pentru această luptă. Obiective formativ-educative: - să înţeleagă că faptele rele și păcatele, în general, ne despart de Dumnezeu. Strategia didactică:
Bibliografia:
|
Desfăşurarea lecţiei: |
I. Moment organizatoric - salutul, rugăciunea, prezenţa. |
II. Verificarea cunoştinţelor - Se face oral, prin întrebări adesate frontal, cu notare. |
III. Pregătirea pentru lecţia nouă - Care este opusul virtuţii? |
IV. Anunţarea titlului lecţiei noi şi prezentarea obiectivelor propuse - Se notează pe tablă / în caiete titlul lecţiei noi: „Faptele rele - încălcări ale voii lui Dumnezeu". Vom învăţa astăzi despre semnificaţia păcatului în raport cu Dumnezeu, cu aproapele şi cu sufletele noastre. |
V. Comunicarea noilor cunoştinţe
- Păcatul înseamnă călcarea poruncii lui Dumnezeu. Iar poruncile lui Dumnezeu sunt de două feluri: unele interzic răul („Să nu furi"), altele ne cer să facem binele („Iubeşte pe aproapele tău ca pe tine însuţi"). Amândouă felurile de porunci sunt la fel de importante. Nu e de ajuns să te fereşti de rău ca să nu păcătuieşti; dacă te fereşti să faci binele te afli tot în păcat.
Primul păcat a fost făcut de îngerii conduşi de Lucifer, care astfel s-au transformat în diavoli: mândria. Primii oameni, ascultând de diavol, au călcat
singura poruncă a lui Dumnezeu, săvârșind păcatul strămoşesc, cu care ne naştem toţi, şi care se şterge prin Botez. Numai Hristos S-a născut ca Om fără acest păcat şi S-a
jertfit pe Cruce pentru a ne scoate din robia păcatului, a diavolului şi a morţii. Dar oamenii au păcătuit şi înainte, şi după venirea lui Hristos. De aceea Dumnezeu a lăsat Taina
Spovedaniei, pentru ştergerea păcatelor creştinilor care regretă ce au făcut, care vor să se lase de păcat şi să se apropie de Dumnezeu.
1. Mândria - preţuirea prea mare de sine şi dispreţuirea celorlaltor oameni. 2. Iubirea de argint - pofta neînfrânată după bunurile pământeşti. 3. Desfrânarea - lăsarea în voia poftelor trupului. 4. Invidia - părerea de rău pentru binele altuia şi bucurie pentru suferinţa lui. 5. Lăcomia - pofta nestăpânită de a mânca şi a bea peste măsură. 6. Mânia - supărarea cu uşurinţă pentru orice lucru şi pornirea de a ne răzbuna asupra celor care ne-au greşit. 7. Lenea - nepăsarea faţă de împlinirea datoriilor şi dezgustul faţă de munca manuală sau de cea intelectuală.
Orice ispită poate fi biruită prin rugăciune, prin lupta plină de curaj împotriva poftelor şi prin atenţie continuă asupra gândurilor noastre.
|
VI. Fixarea noilor cunoştinţe - Întrebări şi discuţii:
|
VII. Aprecierea, asocierea, generalizarea - Lectură biblică: „Şi a zis şarpele către femeie: «Dumnezeu a zis El, oare, să nu mâncaţi roade din orice pom din rai?» Iar femeia a zis către şarpe: «Roade din pomii raiului putem să mâncăm; numai din rodul pomului celui din mijlocul raiului ne-a zis Dumnezeu: Să nu mâncaţi din el, nici să vă atingeţi de el, ca să nu muriţi!» Atunci şarpele a zis către femeie: «Nu, nu veţi muri! Dar Dumnezeu ştie că în ziua în care veţi mânca din el vi se vor deschide ochii şi veţi fi ca Dumnezeu, cunoscând binele şi răul». De aceea femeia, socotind că rodul pomului este bun de mâncat şi plăcut ochilor la vedere şi vrednic de dorit, pentru că dă ştiinţă, a luat din el şi a mâncat şi a dat şi bărbatului său şi a mâncat şi el." (Facere III, 1 - 6) Urmăriţi cum vine ispita şi cum face ca omul să creadă ceva rău drept bun şi atrăgător.
Ajutoare în lupta împotriva păcatului:
- De la Sfântul Ioan din Kronştadt: „Dă, Doamne" - rugăciunea aceasta ne arată că nimic nu ne aparţine, de fapt, decât mulţimea păcatelor, şi că toate le primim în dar de la Dumnezeu prin mila Lui. De aceea trebuie să-I cerem cu smerenie tot ce avem nevoie, şi să-I mulţumim după ce am primit. |
VIII. Evaluarea - Comentaţi următoarea istorioară din Pateric: Batista pocăinţei În secolul VI d.Hr. trăia în zona Traciei o vestită căpetenie de hoţi. Mulţi soldaţi de-ai împăratului Mauriciu încercaseră să-l prindă, dar în zadar. Datorită mulţimii reclamaţiilor de la oamenii jefuiţi, împăratul a hotărât să trimită garda lui personală, pentru a-l prinde pe hoţ. Acesta a aflat şi, prin mila lui Dumnezeu, a început să se căiască de păcatele făcute. S-a predat singur împăratului, cu regret sincer pentru viaţa pe care o dusese. La puţin timp, s-a îmbolnăvit grav şi a fost internat în spital. Pe patul morţii, a plâns cu amar pentru toate păcatele lui, umplând o batistă de lacrimi, în auzul tuturor celorlaltor bolnavi. În plânset încă fiind, şi-a dat sufletul. În acelaşi timp, doctorul spitalului, care dormea acasă la el, a văzut în vis mulţi diavoli care se apropiau de patul hoţului cu listele păcatelor lui. Odată cu ei au venit şi doi bărbaţi luminoşi. Diavolii au adus un cântar şi pe un taler au pus listele cu păcate. Cei doi îngeri nu aveau ce să pună pe celălalt taler, pentru că hoţul făcuse numai rele. Ei au găsit totuşi batista hoţului, udă de lacrimi, pe patul de spital, şi au pus-o pe aceasta la cântar. Imediat, talerul cu batista a atârnat mai greu decât cel cu păcatele, încât îngerii au luat sufletul hoţului şi l-au ridicat la cer, iar diavolii au plecat ruşinaţi. Sculându-se din somn, doctorul a alergat la spital. Acolo a găsit pe hoţ mort, cu batista udă de lacrimi pusă pe faţă. El a povestit tuturor, chiar şi împăratului, visul său şi a arătat că nu numai tâlharul de pe Cruce a fost iertat, ci şi acest hoţ înrăit, care s-a căit pentru păcate. |
IX. Activitatea suplimentară - Prezentaţi în scris legătura dintre lecţia despre faptele rele şi pilda Fiului risipitor. |
X. Încheierea - rugăciunea, salutul. |
Autor: Prof. Religie Mirela
Șova