Proiect didactic / Clasa a saptea / Fericirile

Clasa: a VII-a

Disciplina: Religie Ortodoxă

Subiectul (titlul lecţiei): Legea cea nouă - Fericirile

Tipul lecţiei: transmitere / însuşire de noi cunoştinţe

Durata lecţiei: 50 min.

Obiective operaţionale:

La sfârşitul lecţiei, elevii vor fi capabili:

O₁: să explice fiecare dintre cele nouă Fericiri, cu ajutorul comentariului Sfântului Ioan Gură de Aur şi al Catehismului ortodox;

O₂: să înveţe după auz cântarea liturgică „Fericirile";

O₃: să indice cărei Fericiri îi corespunde fiecare dintre povestirile prezentate, argumentând alegerea;

O₄: să precizeze legătura dintre cele nouă Fericiri şi scopul lor.

Obiective formativ-educative:

- să conştientizeze diferenţa dintre fericirea lumească şi Fericirile propuse de Mântuitorul Iisus Hristos.

Strategia didactică:

• - metodele de învăţământ folosite la lecţie: conversaţia, explicaţia, conversaţia euristică, exerciţiul, lectura şi exegeza biblică, cântarea religioasă.
• - formele de organizare a clasei: frontală.

Bibliografia:

- Biblia;

- Cântările Sfintei Liturghii;

- Credinţa ortodoxă (catehism);

- Sfântul Ioan Gură de Aur, „Omilii la Evanghelia după Matei";

- Proloagele, volumul I.

Desfăşurarea lecţiei:

I. Moment organizatoric

- rugăciunea „Împărate ceresc";

- prezenţa.

II. Anunţarea titlului lecţiei noi şi prezentarea obiectivelor propuse

• - Se notează pe tablă / în caiete titlul lecţiei noi: „Legea cea nouă - Fericirile";
• - Vom vedea astăzi care este diferenţa între ceea ce crede lumea că înseamnă „fericire" şi ceea ce ne spune Dumnezeu prin Fiul Său că este fericirea adevărată.

III. Transmiterea noilor cunoştinţe

- lectură biblică: Matei, capitolul V, versetele 1 - 12.

- Explicaţii prealabile: Predica de pe Munte a Mântuitorului începe cu Fericirile. Hristos nu vindeca numai trupurile oamenilor, ci şi sufletele lor, prin cuvintele Sale. Mântuitorul vorbea în special Apostolilor, dar şi celorlaltor oameni. Prin cuvintele Sale El ne vorbeşte şi nouă, celor de azi. Şi cum omul dintotdeauna este însetat de fericire şi nu ştie prea bine unde să o afle, Mântuitorul cu aceasta a început Predica Sa.

- Se notează în caiete următorul tabel:

- Cele nouă Fericiri sunt nouă căi prin care creştinul poate ajunge la fericirea veşnică.

- Chiar dacă răsplătirile Fericirilor sunt diferite, totuşi toate duc la împărăţia cerurilor.

- Fericirea dinainte deschide drum celei următoare: deci toate Fericirile alcătuiesc un lanţ de aur, o scară către Dumnezeu: cel smerit îşi plânge şi păcatele; cel ce plânge e şi blând, milostiv şi drept, cel milostiv şi drept va fi şi curat cu inima; iar cel cu adevărat curat cu inima va fi şi făcător de pace, va înfrunta prigoanele, necazurile, vorbele de rău.

- Smerenia
- Plânsul
- Blândeţea
- Dreptatea
- Milostenia
- Puritatea
- Pacea
- Răbdarea prigoanelor
- Răbdarea ocărilor.

IV. Fixarea noilor cunoştinţe

- prin învăţarea cântării liturgice „Fericirile".

V. Aprecierea, asocierea, generalizarea

- prin exerciţiu: Indicaţi cărei Fericiri îi corespunde fiecare din vieţile de sfinţi povestite pe scurt mai jos:

a) Erau doi fraţi călugări care vieţuiau împreună în dragoste şi înţelegere. De aceea diavolul a vrut să îi despartă. Atunci, când unul a aprins într-o zi o lumânare, ea a căzut singură şi s-a stins. Călugărul a crezut că fratele lui i-a stins lumânarea, fiind sugestionat de acel diavol. Mâniindu-se brusc, el s-a dus şi i-a tras o palmă fratelui său. Acesta s-a închinat lui până la pământ, zicând: „Iartă-mă, frate, că te-am supărat, ci aşteaptă puţintel şi iar o voi aprinde." Astfel, cei doi călugări s-au împăcat, iar diavolul a fugit, jeluindu-se că nu i-a reuşit planul.
(smerenia) (din Proloage, vol. I, la 19 septembrie)

b) Un om credincios avea des obiceiul de a primi oaspeţi, dar şi de a trimite bani la mânăstiri. Odată nu avea deloc bani să trimită la mânăstiri spre ajutor şi era foarte mâhnit. Atunci a venit la el un bătrân, care i-a zis că Dumnezeu are grijă de toate şi care i-a dat o pungă cu galbeni. Omul s-a dus să pună banii în cămară, şi când s-a întors, bătrânul dispăruse. Omul şi-a dat seama că bătrânul fusese trimis de Dumnezeu. El a zis: „Doamne, Dumnezeul meu, cine sunt eu, păcătosul, de vreme ce astfel mă ajuţi pe mine, nevrednicul?" Şi a împărţit la mânăstiri toată punga primită. Iar altădată, când i s-a terminat acelui om uleiul din cămară şi a uitat să cumpere altul, i s-a umplut singur vasul cu ulei. Şi oricât de mult dădea altora, şi mai mult primea înapoi. (din Proloage, vol. I, la 8 octombrie) (milostenia)

VI. Activitatea suplimentară

- Comentaţi citatul următor: „Daţi şi vi se va da. Turna-vor în sânul vostru o măsură bună, îndesată, clătinată şi cu vârf, căci cu ce măsură veţi măsura, cu aceeaşi vi se va măsura." (Luca 6, 38)

VII. Încheierea

• Rugăciunea „Cuvine-se cu adevărat".
• Salutul.