căutări, întâmpinări, întâlniri la răscrucea cuvintelor
PURTAREA DE GRIJĂ A LUI DUMNEZEU FAȚĂ DE LUME
Clasa: a VII-a Disciplina: Religie Ortodoxă Subiectul (titlul lecţiei): Purtarea de grijă a lui Dumnezeu față de lume Tipul lecţiei: mixtă Durata lecţiei: 50 min. Obiective operaţionale: La sfârşitul lecţiei, elevii vor fi capabili să: O1: să indice câteva manifestări ale Proniei lui Dumnezeu față de lume (în general și față de oameni, în mod particular); O2: să analizeze situații concrete (din viața lor, din Sfânta Scriptură) în care se vede mai mult sau mai puțin purtarea de grijă a lui Dumnezeu față de lume; O3: să alcătuiască un eseu (10-12 rânduri), pornind de la o cugetare dată; O4: să precizeze valoarea de adevăr a unor enunțuri, cu referire la subiectul predat.
Obiective formativ-educative:
Bibliografia: |
Desfăşurarea lecţiei: |
I. Moment organizatoric - salutul, rugăciunea, prezența. |
II. Verificarea cunoştinţelor - verificarea cunoștințelor anterioare, frontal, cu notare. |
III. Pregătirea pentru lecţia nouă Comentați următorul citat: „Dacă-ţi vei aduce aminte totdeauna că Dumnezeu este văzătorul tuturor celor ce faci cu sufletul şi cu trupul, atunci nu vei greşi." (Avva Evagrie) |
IV. Anunţarea titlului lecţiei noi şi prezentarea obiectivelor propuse Se notează pe tablă / în caiete titlul lecției noi. |
V. Comunicarea noilor cunoştinţe
- Purtarea de grijă a lui Dumnezeu față de lume se numește Pronie sau Providenţă; este grija pe care o are Dumnezeu faţă de ceea ce a creat; e voinţa lui Dumnezeu ca să conducă făpturile spre bine. Dumnezeu e şi Creator, şi Proniator. El a voit să facă lumea, şi a făcut-o; tot El vrea să o menţină în viaţă, şi o menţine; El vrea să o conducă spre un scop bun, şi o conduce. Fiind bun, Dumnezeu poartă de grijă. Iar pentru că Dumnezeu e şi bun, dar şi înţelept, poartă de grijă de creaturi în modul cel mai bun cu putinţă.
Însă pentru că pronia lui Dumnezeu este de necuprins pentru mintea omenească, multe din lucrurile ei ni se par nedrepte. Unele din lucrurile proniei sunt
prin bunăvoinţă (toate cele bune pe care le fac oamenii), iar altele prin îngăduinţă. Iată exemple de lucruri îngăduite de pronie:
b. Când Dumnezeu îngăduie ceva absurd să se întâmple, pentru a se face un lucru minunat: ca în privinţa Crucii, prin care a fost răstignit Hristos, câştigându-ne mântuirea. c. Când îngăduie ca și cel cuvios să sufere, ca să se smerească, să nu alunece în mândrie pentru darurile şi harul pe care le-a primit: aşa era Sfântul Apostol Pavel, care avea o boală dată special pentru a nu se mândri. d. Când părăseşte pe cineva pentru o vreme, pentru păcatele aceluia sau pentru ale părinţilor, ca la orbul din naştere, spre slava lui Dumnezeu. e. Când îngăduie Dumnezeu ca cineva să sufere pentru ca ceilalţi să vadă slava la care ajunge acela prin suferinţă şi să se umple de râvnă şi de nădejdea slavei viitoare: situaţia mucenicilor.
Dar dacă Dumnezeu nu voieşte ca să se facă răul, nu înseamnă că forţează pe om să facă binele. Orice om care vrea binele e ajutat de Dumnezeu şi nu poate să-l facă fără El; omul poate face fără Dumnezeu doar ceva rău, caz în care urmează diavolului. După cum nici diavolul nu sileşte pe nimeni şi nu poate sili spre rău, nici Domnul nu ne sileşte spre bine.
Dumnezeu a manifestat dragoste faţă de creaţia Sa prin simplul fapt că a creat-o. Iar faţă de om El a arătat o dragoste şi o purtare de grijă deosebite, încă de la început, prin faptul că omul a fost aşezat în Raiul preafrumos. Chiar şi după ce omul a căzut din starea de fericire, la ispita diavolului, Domnul nu l-a părăsit întru totul. L-a pedepsit după dreptate, dar i-a dat şi făgăduinţe de mai bine, i-a dat prilejuri de pocăinţă, l-a călăuzit prin îngeri, prin profeţi, prin legea lui Moise, prin războaie, prin propria conştiinţă (glasul lui Dumnezeu din om). Prin toate acestea se căuta distrugerea păcatului şi readucerea omului la o viaţă fericită. Suprema purtare de grijă pe care a dovedit-o Dumnezeu a fost că Însuşi Fiul Său, Cuvântul lui Dumnezeu, S-a întrupat. El fiind Dumnezeu desăvârşit, S-a făcut şi om desăvârşit, înfăptuind cea mai mare noutate din toate noutăţile, singurul lucru nou sub soare, pentru a ne mântui.
El are de grijă şi de cei necredincioşi, pe care îi ţine în viaţă, care fără El s-ar preface în ţărână. Permanent şi prin multe mijloace lucrează pronia lui Dumnezeu. Prin pronia Sa, Dumnezeu este pretutindeni de faţă şi totul se află sub stăpânirea Sa. Uneori, Dumnezeu ne instruieşte chiar şi prin demoni, cum a fost în cazul lui Iov.
- Doamne, ajută-ne să deschidem ochii sufletului şi să vedem neîncetat purtarea Ta de grijă faţă de noi! |
VI. Fixarea noilor cunoştinţe
|
VII. Aprecierea, asocierea, generalizarea
Vindecarea orbului din naştere „Şi trecând Iisus, a văzut un om orb din naştere. Şi ucenicii Lui L-au întrebat, zicând: Învăţătorule, cine a păcătuit; acesta sau părinţii lui, de s-a născut orb? Iisus a răspuns: Nici el n-a păcătuit, nici părinţii lui, ci ca să se arate în el lucrările lui Dumnezeu. Trebuie să fac, până este ziuă, lucrările Celui ce M-a trimis pe Mine; că vine noaptea, când nimeni nu poate să lucreze. Atât cât sunt în lume, Lumină a lumii sunt. Acestea zicând, a scuipat jos şi a făcut tină din scuipat, şi a uns cu tină ochii orbului. Şi i-a zis: Mergi de te spală în scăldătoarea Siloamului (care se tâlcuieşte: trimis). Deci s-a dus şi s-a spălat şi a venit văzând." [...] „Din veac nu s-a auzit să fi deschis cineva ochii unui orb din naştere. De n-ar fi Acesta de la Dumnezeu, n-ar putea să facă nimic." (Ioan IX, 1-7; 32-33)
Citiţi integral capitolul IX din Evanghelia după Ioan. De ce îngăduise Dumnezeu ca acel om să se nască orb?
- Să ştim mai mult! (Din înțelepciunea Sfinților)
Alegeţi unul din textele de mai sus şi alcătuiţi un scurt eseu pornind de la el (se poate da ca muncă independentă sau ca temă pe un termen mai lung sau mai scurt etc.). |
VIII. Evaluarea
Precizaţi valoarea de adevăr a enunţurilor de mai jos: a. Pronia lui Dumnezeu nu poate fi pătrunsă de oameni decât parţial. b. Pronia se mai numeşte „providenţă" şi ni-L arată pe Dumnezeu ca fiind bun şi iubitor. c. Pronia obligă omul la săvârşirea binelui. d. Omul nu poate face niciun bine fără Dumnezeu. e. Pronia se poate arăta şi în suferinţele omului, dacă acesta le acceptă cu mulţumire. f. Nimeni şi nimic nu este scăpat din vedere de pronia lui Dumnezeu. g. Dovada supremă a proniei e Întruparea lui Hristos. h. Diavolul poate obliga omul la săvârşirea răului. Corectaţi enunţurile greşite. |
IX. Activitatea suplimentară
|
X. Încheierea - rugăciunea, salutul. |
Autor: Prof. Religie Mirela
Șova