/image%2F0831336%2F20160210%2Fob_38ecbd_bancul-zilei-28-iulie.jpg)
La icoana Maicii Domnului Pogonianitissa din Konita
Când timpul curgea mai alene,
Un împărat, trufaş pesemne,
A fost smerit prin ... înnegrire,
Maicii nedându-i preacinstire...
Pe dată, chipu-i alb, distinsu-i,
Se făcu negru, ca abisu-i
Ce-avea în suflet. Doar cu lacrimi,
De-acest necaz putu să scape.
Pe tristul loc de pedepsire,
El ridică o mânăstire;
Măicuţei Sfinte închinată.
Şi-n ea... icoana minunată!
De la împărătescul nume:
- Constantin Pogonat - se spune
Icoanei, Pogoniantisa,
La mânăstirea din Konitsa.
Icoana pătimi: furată,
De mânăstire-ndepărtată,
Se-ntoarse numai prin minune,
După înstrăinări de-o vreme.
Creştinul ce-o răscumpărase,
Nu vru deloc s-o-napoieze,
Nici când Măicuţa-n vis îi spune
Unde-i e locu-n astă lume.
Doar după ce îi luă foc casa
Se-nduplecă acel om ca să
Renunţe la a lui mândrie
Şi nu doar pentru el s-o ţie...
Dară icoana Preacuratei
Avea să-ndure multe patimi
În secolele lumii aste,
Ne-nduplecate de năpaste.
Odoarele-i îndepărtate,
De cei necredincioşi prădate...
Până şi-n râu fu aruncată
Sfânta icoană minunată...
Găsită iarăşi, repictată,
Împodobită, înălţată,
Aşteaptă-n sfânta mânăstire
Creştinii, ca să se închine.
În lume, Sfinţii, şi-n icoane
Mai pătimesc, cât or fi anii,
Dar nu se-ascund, ci-n vitregie
Ei strălucesc cu bucurie!
Noi ne-nchinăm, Măicuţă Sfântă,
Sfânta icoană ne ajută
Să nu uităm de Dumnezeu,
Pruncuţul tău şi Domnul tău!
La icoana Maicii Domnului Pogonianitissa din Koniţa.
Autor: Prof. Religie Mirela
Șova