Magii

Erau ciudaţi: trei învăţaţi

Urmând o stea - minune.

Trei crai, trei regi, trei împăraţi,

Trei magi cu mult renume.

Cămile mândre-aveau cu ei,

Împodobite-n fală.

Şi-o întrebare-aveau toţi trei,

Când au intrat în sală

La regele Irod, vestit

Pentru neomenie;

Un rege ce e pomenit

Doar pentru viclenie.

- Unde e Pruncul - Împărat?

De El ne-a spus o stea.

Unde-i născut şi înfăşat?

Să Îl vedem, am vrea!

Irod în grabă-a adunat

Sfatul de înţelepţi.

Cu-nfrigurare i-a-ntrebat:

- Ce spun vechii profeţi?

- Că-n Betleem va răsări

Mesia Cel de sus.

Nimeni nu-L va putea opri

Pe Regele Iisus.

Atunci dar magii au plecat

Tăcuţi şi bucuroşi.

La Betleem s-au închinat

Pruncuţului Hristos.

Ei I-au dat daruri de-mpărat

Şi smirnă I-au întins.

Tămâie şi aur curat

Şi mâna I-au atins.

Străfulgeraţi de bucurii

Ce nu au mai avut,

S-au depărtat încet, magii,

Spre al lor drag ţinut.

Irod deloc nu a-nţeles

De ce nu s-au întors

Să-i spună şi lui, mai ales,

De Pruncuţul Hristos!

 

Autor: Prof. Religie Mirela Șova