căutări, întâmpinări, întâlniri la răscrucea cuvintelor
SFINȚII ÎMPĂRAȚI CONSTANTIN ȘI MAMA SA, ELENA
Clasa: a VI-a Disciplina: Religie Ortodoxă Subiectul (titlul lecţiei): Sfinții Împărați Constantin și mama sa, Elena Tipul lecţiei: mixtă Durata lecţiei: 50 min. Obiective operaţionale: La sfârşitul lecţiei, elevii vor fi capabili să: O1: să povestească viaţa Sfântului Constantin cel Mare și despre aflarea Crucii de către Sfânta Elena; O2: să precizeze cele mai de seamă acte făcute de acest Împărat în ajutorul creştinilor; O3: să completeze spațiile punctate cu datele corespunzătoare; O4: să explice importanţa Edictului de la Milan pentru Biserica creştină. Obiective formativ-educative: - să conştientizeze diferenţa dintre împăraţii imperiali din secolele I - IV d. Hr. şi Sfântul Constantin cel Mare, ca iubitor al creştinilor şi al religiei lor. Strategia didactică:
Bibliografia:
|
Desfăşurarea lecţiei: |
I. Moment organizatoric - salutul, rugăciunea, prezenţa. |
II. Verificarea cunoştinţelor - frontal, oral, cu notare, a lecţiei predate anterior. |
III. Pregătirea pentru lecţia nouă - Prin lecturarea poeziei dedicate Sfinților Împărați: click aici. |
IV. Anunţarea titlului lecţiei noi şi prezentarea obiectivelor propuse - Se notează pe tablă / în caiete titlul lecţiei noi: „Sfinții Împărați Constantin și mama sa, Elena". Vom cunoaşte astăzi viaţa Sfântului Constantin şi legile pe care acesta le-a dat ca Împărat al Imperiului roman, în favoarea creştinilor. De asemenea, despre evlavia deosebită a Sfintei Elena, mama sa. |
V. Comunicarea noilor cunoştinţe
![]() - Vremea persecuţiilor a încetat în secolul al IV-lea d.Hr., când prin mila lui Dumnezeu a venit la conducerea Imperiului roman de Apus, iar apoi şi de Răsărit, Sfântul Constantin cel Mare, ajutat şi de mama sa, Sfânta Elena. Iar venirea lui la conducerea Imperiului s-a făcut printr-o minune de la Dumnezeu, cum ne spun şi istoricii (Eusebiu de Cezareea). Astfel, Imperiul roman din vremea aceea era condus în Răsărit de Diocleţian, ajutat de ginerele său, Galeriu, capitala acestei părţi a imperiului fiind la Nicomidia. Apusul imperiului era împărăţit de Maximian şi de fiul lui, Maxenţiu, ajutat de Constanţiu Clor, tatăl Sfântului Constantin, capitala fiind la Roma. Constanţiu supraveghea Galia, Spania şi Britania. Numai în ţinuturile lui creştinii nu erau prigoniţi, ci socotiţi cei mai de seamă cetăţeni ai Imperiului roman, deşi Constanţiu era de religie păgână.
- Atunci când a murit Constanţiu, a venit în locul lui Sfântul Constantin, care se închina pe atunci unui zeu al soarelui. Murind şi Maximian, a venit în locul lui Maxenţiu, un vrăjitor periculos care nu iubea deloc pe creştini şi care asuprea populaţia. Maxenţiu nu a mai vrut să împartă conducerea cu Constantin şi a pornit război împotriva acestuia. Oastea lui Maxenţiu avea 150 000 de ostaşi, pe când cea a lui Constantin, doar 20 000. Constantin s-a rugat Dumnezeului celui adevărat să îl ajute în luptă. Ca răspuns al rugăciunii, Constantin a văzut ziua în amiaza-mare o cruce luminoasă strălucind pe cer, pe care scria cu litere alcătuite din stele: „Prin acest semn vei învinge". Sfântul nu a înţeles din primul moment ce înseamnă această viziune, pentru că Crucea era şi un element de tortură a celor răstigniţi. Dar noaptea i s-a arătat Hristos Însuşi, în vis, spunându-i să-şi pună pe steagul de luptă semnul Crucii, căci aşa îl va birui pe Maxenţiu. Aşa făcând, Constantin a biruit pe Maxenţiu la Roma, iar acesta s-a înecat în anul 312 în râul Tibru. În acelaşi an, Constantin a devenit împăratul Imperiului roman de Apus.
De ce a mutat Sfântul capitala de la străvechea Romă? - Au fost mai multe motive, printre care unele de ordin strategic şi economic. Dar principalul motiv era religios: Roma era plină de temple idoleşti, pe când în Bizanţ Constantin a ridicat multe biserici şi a interzis sacrificiile la zei. Tradiţia ne spune că Însuşi Dumnezeu l-a călăuzit să aleagă noua capitală.
|
VI. Fixarea noilor cunoştinţe - Întrebări şi discuţii:
|
VIII. Evaluarea - Din Vieţile Sfinţilor: Despre tatăl Sfântului Constantin La curtea împăratului Constanţiu erau şi dregători păgâni, dar şi creştini. Vrând împăratul să afle care dintre ei sunt mai credincioşi, i-a supus la următoarea probă: i-a chemat pe toţi la sine şi le-a zis: - Dacă îmi este cineva credincios şi voieşte să fie în palatul meu, să se închine zeilor mei şi împreună cu mine să le aducă jertfe, şi atunci îmi va fi prieten adevărat. Iar dacă nu va voi, să plece de la curtea mea. Imediat, cei de faţă s-au separat în două grupuri: păgânii, chiar dacă se închinau la alţi zei decât împăratul, au acceptat să renunţe la zeii lor, pe când creştinii au hotărât să plece de la curte. Dar împăratul, spre uimirea tuturor, i-a oprit la curte tocmai pe creştini şi i-a gonit pe ceilalţi, zicând: - Voi, creştinii, dacă purtaţi atâta credinţă Dumnezeului vostru, înseamnă că şi pe mine mă veţi sluji cu credinţă. Iar voi, care vă închinaţi la zei, dacă puteţi renunţa cu uşurinţă la zeii voştri, înseamnă că şi pe mine mă puteţi trăda uşor, deci nu vă mai vreau la curtea mea. Şi i-a alungat împăratul Constanţiu pe păgânii linguşitori. (Din Vieţile Sfinţilor pe luna mai, la 21 mai)
Completaţi următorul tabel cronologic cu datele care lipsesc: Sfântul Constantin
|
IX. Activitatea suplimentară - Exerciţiu: Motivaţi în scris de ce Sfinţii Constantin şi Elena sunt numiţi de Biserică „întocmai cu Apostolii". |
X. Încheierea - rugăciunea, salutul. |
Autor: Prof. Religie Mirela
Șova