Proiect didactic / Clasa a treia / Decalogul (I)

Clasa: a III-a

Disciplina: Religie Ortodoxă

Subiectul (titlul lecţiei): Decalogul - datoriile față de Dumnezeu
Tipul lecţiei: transmitere / însuşire de cunoştinţe

Durata lecţiei: 45 min.

Obiective operaţionale:

La sfârşitul lecţiei, elevii vor fi capabili să:

O₁: să enumere şi să explice primele patru porunci din Decalog;

O₂: să cânte după auz cântecul religios „Preasfântă Născătoare de Dumnezeu";

O₃: să relateze contextul istoric în care au fost date evreilor cele zece porunci;

O₄: să motiveze cinstirea Duminicii de către creştini, prin comparaţie cu cinstirea sâmbetei de către evrei.

Obiective formativ-educative:

- să înţeleagă că Dumnezeu trebuie iubit cu tot sufletul, deci rugăciunea către El trebuie făcută cu luare-aminte, fără împrăştierea gândurilor.

Strategia didactică:

-       mijloacele de învăţământ folosite la lecţie: caietul auxiliar.

-       metodele de învăţământ folosite la lecţie: conversaţia, expunerea, povestirea, conversaţia euristică, exerciţiul, cântecul religios, problematizarea.

-       formele de organizare a clasei: frontal, individual.

Bibliografia:

- Caietul auxiliar de Religie, Biblia, Cântările Sfintei Liturghii.

I. Moment organizatoric

- salutul, rugăciunea, prezenţa.

II. Anunţarea titlului lecţiei noi şi prezentarea obiectivelor propuse

- Se va urmări familiarizarea elevilor cu datoriile fundamentale pe care le are fiecare creştin faţă de Dumnezeu.

III. Transmiterea noilor cunoştinţe

 Când evreii ajuns la Muntele Sinai, Domnul l-a chemat numai pe Moise să se urce pe munte şi să stea de vorbă cu El. Moise a primit atunci Cele Zece Porunci (Decalogul), pentru ca poporul evreu să le păzească şi să nu greşească înaintea lui Dumnezeu. Primele patru porunci arată datoriile către Dumnezeu, iar următoarele şase arată datoriile faţă de aproapele nostru.

(Decalog = zece porunci; „deca" = zece; „logos" = lege, poruncă, cuvânt.)

Dumnezeu Însuşi a scris aceste porunci cu degetul Său, pe două table de piatră (Tablele Legii). Dar cât a stat Moise pe munte, evreii şi-au făcut un viţel de aur şi s-au închinat lui ca unui dumnezeu. La coborârea de pe munte, supărat, Moise a spart Tablele Legii, dar Dumnezeu a iertat poporul şi Moise a scris alte table. După aceea, evreii au ajuns la intrarea în ţara promisă de Dumnezeu. Însă acolo ei au început să se teamă de cei ce locuiau în acea ţară. De aceea, Dumnezeu s-a supărat pe necredinţa lor şi i-a lăsat să rătăcească prin pustiu timp de patruzeci de ani, abia apoi lăsându-i să intre în Ţara Făgăduinţei.

Dar să ne întoarcem la poruncile date de Dumnezeu. Ele sunt folositoare nu numai pentru evrei, ci şi pentru noi, creştinii de astăzi.

 Prima poruncă este: „Eu sunt Domnul Dumnezeul tău, să nu ai alţi dumnezei în afară de Mine." Această poruncă ne arată că este un singur Dumnezeu adevărat, şi numai Lui trebuie să ne închinăm.

Ne putem închina lui Dumnezeu prin rugăciunea noastră zilnică şi prin participarea noastră la slujbele Bisericii.

Împotriva acestei porunci greşesc mai întâi ateii, adică cei care cred că nu există Dumnezeu; apoi cei care se închină la zei mincinoşi (la idoli); cei care cred altfel decât ne învaţă Biserica Ortodoxă; cei care iubesc altceva mai mult decât pe Dumnezeu. De exemplu, omul îngâmfat se crede pe sine mai important decât Însuşi Domnul; zgârcitul iubeşte mai mult banii decât pe Dumnezeu; iar lacomul iubeşte mai mult mâncarea şi băutura.

 A doua poruncă este: „Să nu-ţi faci chip cioplit!" Aceasta se adresează celor ce se închină la idoli. Mai sunt şi azi câteva ţări în care oamenii se închină la pietre sau la alte obiecte făcute de ei.

Noi, creştinii, nu ne închinăm la lemnul şi la vopseaua din care se fac icoanele, ci la persoanele sfinte care sunt înfăţişate în icoane. Deci icoanele nu sunt idoli, ci „ferestre" către Dumnezeu şi către Sfinţii Săi, cum este şi icoana din imagine.

 Porunca a treia este: „Să nu iei numele Domnului Dumnezeului tău în deşert." Înseamnă că nu avem voie să necinstim numele Domnului. Îl necinstesc cei care îl rostesc în glumă sau cu mânie, care se jură fals, care îl folosesc la înjurături, blesteme, în bătaie de joc.

 A patra poruncă este: „Adu-ţi aminte de ziua a şaptea, ca s-o sfinţeşti. Şase zile lucrează şi-ţi fă tot lucrul, iar în ziua a şaptea să nu faci nici un lucru." Pentru evrei, ziua de sărbătoare era sâmbăta, fiindcă atunci au fost eliberaţi din robia egipteană. Pentru creştini este Duminica, pentru că atunci a înviat din morţi Domnul nostru Iisus Hristos şi ne-a scos din robia morţii şi a păcatului. Noi, creştinii, cinstim Duminica prin: participare la slujba Liturghiei, citire de cărţi folositoare pentru suflet, fapte bune, oprirea muncii obişnuite.

IV. Fixarea noilor cunoştinţe

 
 Întrebări şi discuţii:

Câte porunci i-a dat Dumnezeu lui Moise pe Muntele Sinai?

De ce a spart Moise primele Table ale Legii?

Care sunt primele patru porunci?

Cine greşeşte faţă de prima poruncă?

Dar faţă de a doua?

Când se ia numele lui Dumnezeu în deşert?

Ce zi cinstesc evreii ca ziua Domnului? De ce?

Ce zi cinstim noi, creştinii, ca ziua Domnului? De ce?

Cum cinstim noi ziua Domnului?

V. Aprecierea, asocierea, generalizarea

- Cântec religios: „Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi".

- Lectură biblică:

„Un învăţător de lege s-a ridicat, ispitindu-L (pe Hristos) şi zicând:

- Învăţătorule, ce să fac ca să moştenesc viaţa de veci?

Iar Iisus a zis către el:

- Ce este scris în Lege (a lui Moise)? Cum citeşti?

Iar el, răspunzând, a zis:

- Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta şi din tot sufletul tău şi din toată puterea ta şi din tot cugetul tău, iar pe aproapele tău ca pe tine însuţi.

Iar El a zis:

- Drept ai răspuns; fă aceasta şi vei trăi." (Evanghelia după Luca, capitolul X, versetele 25-28)

Acel învăţător de Lege  a transformat Cele Zece Porunci în două. Care sunt acestea?

VI. Activitatea suplimentară

- Temă pentru acasă: Continuaţi compunerea de mai jos cu ceea credeţi că vi s-ar putea întâmpla vouă:

„Mâine este Duminică. Mă gândesc să mă scol devreme, să mă îmbrac cu ce am mai frumos şi să mă duc la biserică. Prietenii mei vin şi ei! Dar... ..."

VII. Încheierea

- rugăciunea, salutul.