Piesa de teatru - Cum ne pregatim de Craciun

22 Septembre 2008, 13:04pm

Publié par Mirela

Personaje:

Băiatul

Fetiţa

Sfătuitorul

Lumânarea de Împărtăşanie - costum special sau cu o lumânare aprinsă în mână
Candela - costum special sau cu o candelă aprinsă în mână
Împiedică-lume

Bunica cea bătrână - copil deghizat în bătrân (cu broboadă, baston, ochelari...)
Îngeraşii - câțiva copii,cu costume speciale (albe, cu aripi și coronițe)
Povestitorul

Mai întâi pe scenă intră doar Povestitorul, care se adresează spectatorilor.

Povestitorul: Sfântă-i sara de Crăciun,

Când colinzile se spun!

Dară toţi v-aţi pregătit

Cu sufletul primenit?

În case-aţi făcut curat,

Dar de suflet, n-aţi uitat?!

Colăcei aţi pus pe masă,

Însă inima v-apasă?!

Ce se-ntâmplă-n astă lume,

Unde-s şi rele, şi bune?!

Intră Băiatul şi Fetiţa.

Fetiţa: Dragul meu prieten bun,

Mă primeşti colind să-ţi spun?

Te-aş ura, te-aş colinda,

Că S-a născut Mesia!

Dar te văd cam încruntat,

Ce rău ţi s-a întâmplat?

Băiatul tace, trist.

Fetiţa: Nu-i seară ca orice seară,

Se-aud cântece pe-afară,

Este seara de Ajun,

E Ajunul de Crăciun.

Hai, băiat cu suflet bun,

Spune, spune...

Băiatul: Ce să spun?

Intră îngeraşii, cântând colindul „Sus, boieri" sau alt colind.

Sus, boieri, nu mai dormiţi,

Vremea e să vă treziţi.

Casa să vă măturaţi,

Hai, Lerui, Ler

Masa să v-o încărcaţi.

Hai, Lerui, Ler.

C-am venit să colindăm

Pe la case să urăm.

Am venit cu Domnul Bun,

Hai, Lerui, Ler,

Numele Lui e Crăciun,

Hai, Lerui, Ler.

Apoi îngeraşii ies din scenă sau se retrag într-un colţ al scenei.

Băiatul (cu tristeţe): Aşa ar trebui şi eu

Să cânt, să zbor, de bună seamă,

Să-nchin colind lui Dumnezeu,

Să o cinstesc pe a Sa mamă;

Dară mă simt cam încurcat,

Căci n-am făcut în acest post

Chiar ce era mai important...

Şi-acum mă simt fără de rost...

Intră Sfătuitorul.

Sfătuitorul: Ce n-ai făcut? N-ai fost cuminte?

N-ai învăţat? N-ai note mari?

La sfatul meu să iei aminte:

În suflet, pace să-ţi presari,

Să nu ai grijă de iertare,

De-ţi pare rău, vei fi iertat,

Iar altă dată, fii mai tare

Şi mult mai bun, neapărat!

Bunica cea bătrână: Îi ştiu eu taina şi durerea,

Nepotul meu pe drept e trist,

N-a avut timp să ia puterea

Din harul sfânt de ametist...

Împărtăşania, Spovada,

El le-a uitat, le-a neglijat,

Abia azi a putut să vadă

Că fără ele e-n oftat...

Intră Lumânarea şi Candela, aşezându-se lângă Fetiţă.

Fetiţa: Acum, băiete, te-nţeleg,

Dar nu fi trist în seara asta,

La colindat eu vreau să merg,

În noaptea asta prea măiastră;

Prietenii cu mine sunt,

Vino şi tu cu noi, copile!

Ţi-a mai dat timp Domnul cel Sfânt,

Pentru Spovadă mai ai zile.

Lumânarea: E drept că eu te-am aşteptat

Şi neaprinsă-am stat în casă,

Că o să vii, am tot sperat,

Dar n-ai sosit... Acuma lasă!

S-ajungi în următorul post

La preot, spre împărtăşire,

Iar de-ai greşit, ai adăpost

Spovada, chiar spre curăţire.

Buna fetiţă m-a aprins

Cu dragostea ei cea nestinsă;

Lumina inimi a cuprins,

Întunecimea e învinsă!

Candela: Frumoşi copii, frumoşi la suflet,

Cu căndeluţele aprinse

De la Botez, fără de preget,

Spre cer, cu rugile întinse,

Să nu fiţi trişti în astă seară,

Cuminţi să staţi, fără păcat,

Căci Moş Crăciun o să apară

Şi pe la voi, neapărat!

De-acuma ştiţi care e calea,

Să nu uitaţi de Adevăr,

Împărtăşania-i mâncarea

Spre viaţa-n veci fără de nor!

Împiedică-lume: Hei, dar ce atâta grabă

Spre colinde învechite?

Ia poftiţi voi, mai degrabă,

La bucate potrivite...

Şi dacă cioc-cioc la uşă,

Vreun copil s-a rătăcit,

Doar n-o să deschizi, mătuşă, (arată spre Bunica cea bătrână)

E vreunul la cerşit!

Se aude un ciocănit.

Împiedică - lume (spre copii şi bunică): Nu!

Bunica cea bătrână: Cine eşti, ce faci aicea,

Nu poţi ca să ne opreşti,

Avem musafiri domneşti,

Ce-au venit s-aducă vestea!

Băiatul (care şi-a revenit): Haideţi, hai să le deschidem,

Să-i primim, să-i omenim,

Iar apoi cu ei să mergem,

Colindiţa să vestim!

Împiedică - lume (strigă): Nuuuu!

Fetiţa deschide o uşă imaginară. Intră iar îngerii şi cântă: „Colo sus în vremea ceea" sau alt colind. Li se alătură Băiatul şi Fetiţa, Lumânarea şi Candela, Sfătuitorul, Bunica, Povestitorul. Împiedică - lume îşi pune mâinile la urechi şi se ghemuieşte, îngrozit, apoi fuge.

Colo sus în vremea ceea

În frumoasa Galileea,

O Fecioară vieţuia

Ce Maria se numea.

Nazaret era oraşul

Unde îşi avea sălaşul.

Dar odată ce văzură:

Casa-i toată se umplură

De-o lumină lucitoare,

Ca lumina cea de soare.

Îngerul Gavriil intrase

La Sfânta Fecioară-n casă.

Şi din zbor cum se opriră,

„Bucură-te", îi grăiră,

Că vei naşte-un Copilaş

Mititel şi drăgălaş;

Fiu al Domnului va fi

Şi Iisus Se va numi.

Sfătuitorul (către copii): Acum porniţi, din casă-n casă,

Având lumină-n grai şi-n gând,

Ca să vestiţi cea mai frumoasă

Născare de pe-acest pământ.

Porniţi cu drag, cu sfinţii îngeri,

Nesupăraţi de frig sau ger,

Cu ale harului atingeri,

Cu ale Cerului puteri!

Bunica cea bătrână: Mai c-aş vrea să merg şi eu

Cu colindu-n satul meu!

Dar aşa, aştept la geam

Să vină cei de bun neam,

Să n-adorm, să îi primesc,

Ca pe Domnul meu Ceresc!

Îngerii (în cor): Cel fără început

Şi fără sfârşit

Se naşte astăzi

Ca Prunc preaiubit;

Se naşte Mesia,

Primiţi-L în casă,

Şi-n inima voastră

Mereu să Se nască!

Povestitorul: Sfântă-i sara de Crăciun,

Când colinzile se spun!

Dară toţi v-aţi pregătit

Cu sufletul primenit?

În case-aţi făcut curat,

Dar de suflet, n-aţi uitat?!

Colăcei aţi pus pe masă,

Însă inima v-apasă?!

Ce se-ntâmplă-n astă lume,

Unde-s şi rele, şi bune?!

Cele rele să se spele,

Cele bune să se-adune,

Vrajba dintre noi să piară

Şi neghina din ogoară,

Duşmănia să se ducă,

Cu tot cu „lume-încurcă"!

În final, se aude o melodie de colind sau rostesc toți un colind împreună.

Pentru pagina de linkuri spre piese de teatru, dați click aici.

Autor: Prof. Religie Mirela Șova

CUM NE PREGĂTIM DE CRĂCIUN

Piesa de teatru religios pentru copii (de Craciun), Literatura & Religie

Commenter cet article