Piesa de teatru - Steaua povesteste (de Craciun)

Personaje:

Steaua - copil îmbrăcat în haine albe sau galbene

Maica Domnului - o fată îmbrăcată în rochie lungă, cu șal pe cap și cu o păpuşă mare, înfăşată, în brațe

Cei trei crai (Gaspar, Melchior, Baltazar) - trei băieți

Soldaţii lui Irod - trei băieţi

Cei trei păstori - trei băieți

Îngerii ce colindă - 6 - 10 copii (Ei au confecţionate aripi; câţiva dintre ei poartă costum de serafim, cu şase aripi.)

Iosif cel bătrân - copil cu barbă lipită.

Steaua are o beteală lungă în mână, îndreptată spre Prunc. Maica Domnului leagănă Pruncul şi Îi cântă colinde. Lângă ea stă Iosif cel bătrân, ocrotitor.

Îngerii cântă colindul „Slăvirea Sfintei Fecioare" (sau alt colind):

O, Prea lăudată,

Maică Prea curată,

Doamnă nenuntită,

Fecioară slăvită.

Ceea ce pre Sfântul

Dumnezeu Cuvântul

L-ai născut în lume,

Mai presus de nume,

Şi ne eşti Stăpână,

Izvor şi fântână,

Plină de-ndurare,

Făr de-mpuţinare.

Pre cei ce în viaţă

Cântă-ţi cu dulceaţă,

Cu milă adapă-i,

Şi de rele scapă-i,

Cu bine-ngrădeşte-i

Maică şi fereşte-i,

În a ta mărire,

Întru nemurire.

 Steaua: Pe firul meu

S-a scris mereu

Speranţa şi minunea,

Şi s-a aflat

Că semnul meu

E dat să ştie lumea

Că S-a născut

Fiu de-mpărat,

Mai mare dintre oameni,

Singurul fără de păcat,

Din Cer venit în lume.

Maica Domnului: cântă un colind Pruncului. (cel propus mai jos sau altul)

Astă seară-i seara mare,

Florile Dalbe,

Dar de ce mi-e seară mare?

Mi-este seara de Crăciun,

Când S-a născut Fiul bun.

De născut unde-am născut,

Steaua unde-a strălucit?

Tot în grajdul boilor,

În mirosul florilor,

Zumzetul albinelor,

Fâşâitul frunzelor.

Iară nume ce I-am pus?

Numele I-a fost Iisus,

Cum şi îngerii au spus;

Dumnezeu din Cer L-a uns.

Intră cei trei crai.

Gaspar (către stea): Pe firul tău venit-am trei,

Purtaţi de o lumină,

Ne-am întâlnit, cu-acelaşi ţel,

Acelaşi dor ne mână,

Să ne-nchinăm Celui ce azi

În braţe străluceşte,

Tămâie, cetină de brazi,

Aduc în dar, regeşte.

Îl recunosc pe Dumnezeu

În acest Prunc în gângur,

Şi-acesta era dorul meu,

Să-L văd pe Domnul, singur.

Melchior: Cu aur m-am împodobit,

Pentru Fiul luminii,

Steluţa m-a călăuzit

Şi-n taină, serafimii.

Darul închin Fiului Sfânt,

În şoapta plecăciunii,

Şi-ascult cu drag colindul blând,

Trâmbiţă a minunii.

Îngerii cântă: „Seara Crăciunului nost' ".

Seara Crăciunului nost' mare bucurie-a fost,

Şi-a fost bucurie-n lume, pentru-acea mare minune.

Şi-au pornit călătoria Iosif cu Sfânta Maria

Şi s-au dus într-un oraş, să ceară puţin sălaş.

Oraşul era plin tare, loc pentru ei nimeni n-are,

Şi s-au dus la cei săraci, într-un grajd cu boi şi vaci.

Şi-acolo-a născut Maria pe Iisus Hristos, Mesia,

Veniţi toţi să-L lăudăm, de El să ne bucurăm!

Baltazar: Cu smirnă parfumată vin,

Cu raza înainte-mi,

De dorul Domnului meu plin,

În oboseală, sprinten,

Darul I-l plec, cu glasul stins,

În muta mea mirare,

Şi-L văd pe Cel cu drag atins

De Maică-n înfăşare.

Bătrânul Iosif: Vă mulţumim, oaspeţi de soi,

Veniţi ca din poveste,

La ieslea sfântă, unde noi

Stăm cu făpturi celeste,

Aşa vrea bunul Dumnezeu,

Ca Fiul Său să fie

Un Pruncuşor care mereu

Viaţa să ne-o mângâie.

Îi mulţumim, dară, şi Lui,

Că din veşnica slavă

S-a coborât; şi ca El nu-i

Nimeni în lumea-ntreagă.

Intră cei trei păstori.

Păstorul 1: Noi n-avem măiestrite cuvinte şi nici glas

Să spunem ce se-ntâmplă în suflet pas cu pas;

De când salbe de îngeri din ceruri ne-au vestit

Că S-a născut Mesia, de noi prea mult dorit.

Tăcerea mi se sparge când Pruncul de aici

Zâmbeşte, doarme-n pace, cu obrăjorii mici,

Când faţa-I străluceşte cu har neaşteptat,

Ce clipă-i asta, Doamne? Din veacuri am visat!

Păstorul 2: Cununi de flori-de-soare să-I împletim de zor,

Micuţului ce doarme, lumii Mântuitor;

Cununi de gânduri bune, şi-n slujba Lui să fim,

Îngenuncheaţi de-a pururi, spre El numai ţintim!

Ne râde-ntreg trecutul de moşi şi de strămoşi,

Ce au murit în noapte, bătrâni, neputincioşi,

Adânci în aşteptare, sperând că va veni,

Fiul cel rupt din soare, pentru a-L preamări.

Păstorul 3: Păstor va fi, mai mare, mai bun între păstori,

Nu va păstori vite, ci oameni iubitori,

Iar sceptrul Lui - blândeţea şi mila-n adevăr,

Când văd privirea-I caldă, păcatele mă dor!

E Prunc acum, dar mâine un Împărat va fi,

Va suferi-ntre oameni, pe Cruce va muri,

Dar va învinge moartea, doar El şi numai El,

Tot El va fi Păstorul, tot El şi blândul Miel!

Maica Domnului: Buni oameni cu bun suflet,

Umblaţi şi colindaţi,

Să duceţi un răsunet

La ceea ce aflaţi.

Să răspândiţi în lume

Că S-a născut Hristos,

Apostoli fără nume,

Veţi fi cu mult folos!

Iisus Hristos, Stăpânul,

În somn, micuţ, aflat,

Vă aduce preaplinul

De har înmiresmat.

A sufletului poartă

Deschideţi, negreşit,

Să intre Viaţa toată,

Din Pruncul Sfânt ţâşnind!

Steaua: Vai, dragii mei, acuma

Clipesc prin norii grei,

S-ascundă Pruncul, Muma,

Căci vin duşmanii Săi!

Intră soldaţii lui Irod. Craii, păstorii se retrag, iar bătrânul Iosif o acoperă cu un şal mare pe Maica Domnului. Soldaţii par a nu-i fi observat pe aceştia. Pentru câteva clipe, îngerii vor pune mâinile la ochi soldaţilor lui Irod, ca să nu vadă Pruncul şi Mama.

Soldatul 1: Ordinul e ordin, chiar dacă nu-i bun,

Sunt la datorie, deci eu mă supun,

Să caut Copilul care-a stingherit

Pe Irod, stăpânul, ce ne-a poruncit

Să ucidem pruncii de doi ani în jos,

Doar, doar L-om cuprinde şi pe-Acel Hristos.

Pe-aici o să fie, că-i în Betleem,

Ora e târzie, dar o să-L vedem,

Sabia să-L taie, că a îndrăznit

Împărat să fie şi „Rege" numit.

Soldatul 2: Mulţi copii muriră numai pentru El,

Săbii căsăpiră prunci, c-un singur ţel,

„Regele" să moară, Irod să trăiască,

Vestea să-l învie, să-l întinerească.

Căci de când aflat-a că El S-a născut,

Irod n-are pace, se poartă urât,

Ţipă, se înfoaie, nu e bucuros,

Crede că-i ia locul micuţul Hristos.

Îngerii vin şi acoperă cu aripile lor mama, Pruncul şi pe Iosif. Soldaţii se uită de jur împrejur, părând a căuta ceva.

Soldatul 3: N-am găsit nimica, cred că L-am ucis,

Printre-atâţia alţii, sigur a fost prins,

Deci ne-am gătat slujba, Irod a scăpat,

Nu mai este altul ca el, împărat.

Hai să ne întoarcem, căci am împlinit

Mârşava poruncă ce nu ne-am dorit,

Dar a fost să fie...; al mamelor plâns

Până-n adâncime, sufletu-a împuns.

Soldaţii pleacă.

Reintră îngerii, cântând un alt colind, împreună şi cu Craii, cu Păstorii, cu Steaua, cu Iosif: Colindul pruncilor din Betleem. (sau alt colind legat de pruncii uciși)

Florile dalbe, ca neaua mai dalbe,

Vin peste noi, multe, florile dalbe...

Pruncule, Pruncuţule,

Doamne, Dumnezeule,

Găteşte-ne loc în Rai,

Milă sfântă să ne dai,

Că Irod, crud împărat,

Pe noi toţi s-a supărat,

A vrut să nu mai trăieşti,

Să nu creşti, să nu-nfloreşti,

Şi ne-a ucis, ne-a tăiat,

Betleemul a strigat,

Mamele s-au văitat,

Lutul s-a însângerat...

Noi, ca mieii, n-am ţipat,

De bunăvoie ne-am dat,

Şi-am ştiut că ai scăpat,

În Egipt Tu ai plecat,

Pruncule, Pruncuţule,

Doamne, Dumnezeule,

Plânsul mamelor s-anini,

Cu dalbe flori şi lumini!

Florile dalbe, ca neaua mai dalbe,

Vin peste noi, multe, florile dalbe...

Îngerii (în cor): Cu aripi de mătase şi de dor,

Ferit-am pe Pruncul Mântuitor;

Noi, care-n ceruri nici nu îndrăznim

La Faţa-I sfântă vreun pic să privim,

Vedem în lume oameni fără chip,

Ce poartă-n suflet răutăţii tip;

Vedem însă şi oameni luminaţi,

În taină, de Hristos încredinţaţi,

Şi pentru iubitorii de-Adevăr,

Ne bucurăm şi doinim dulce-n cor:

Ferice de voi, oameni ce puteţi

Ca viaţa voastră-n dar să-I aduceţi!

Steaua: Şi-acum mă sting, căci rolul meu

Vestirii fuse pază;

De-acum străluce Dumnezeu

Mai tare ca o rază.

În lume Soarele-a venit,

Dreptatea să aducă,

Pruncul Iisus a răsărit -

El lacrima usucă.

Vă bucuraţi cu dor şi drag,

De naşterea - minune,

Lăsaţi colindători în prag

Vestea să v-o răsune!

Pentru pagina de linkuri spre piese de teatru, dați click aici.

  

Autor: Prof. Religie Mirela Șova

STEAUA POVESTEȘTE...

Piesa de teatru religios pentru copii (de Craciun), Literatura & Religie