Plangeri la icoana

Aleargă, suflete, aleargă,

Te pleacă la icoana Maicii,

Adu-i, degrabă, Dânsei, sacii

De gânduri şi trăire seacă.

Tu i-i aduci, să ţi-i golească,

Cu mâna-i sfântă, -nmiresmată,

Să te atingă, doar o dată,

Şi rugăciune să-ți rodească.

Aleargă, suflete, cu lacrimi,

Şi i le du, de pocăinţă,

Nu te-ntrista, ci ai credinţă,

Preasfânta îţi va da noi aripi.

Te copleşeşte neştiinţa,

Te doare tot amarul lumii?

Vino acum şi spune Mumii

Că te ajută, Prodromiţa.

De ce te poticneşti, o, suflet?

Te-ai încurcat în deznădejde...

Of, cruce-ţi fă şi te fereşte

De tot întunecatul cuget.

Icoana e înrourată

De lacrimi - ale cui sunt oare?

Eu plâng... prin ceaţă, se-ntrezare

Că nu doar eu... ci laolaltă!

 

Autor: Prof. Religie Mirela Șova