|
DIMINEȚI DE ANOTIMP
O ALTFEL DE LECȚIE
|
|
Piesa de teatru religios pentru copii, Literatura & Religie
|
Personaje:
Profesorul de Religie - poate fi un elev sau chiar profesorul coordonator
Elevii - 7 copii (din ciclul primar)
Primăvara, cu costumație care să sugereze anotimpul, după
inspirație
Vara, idem
Toamna, idem
Iarna, idem
Elevii stau pe scaune (aşezate în forma dorită). Cele patru anotimpuri țin în mână obiecte specifice: primăvara,
o floare; vara - un fruct sau un coșuleț cu fructe; toamna - un mănunchi de frunze; iarna - un fulg de nea confecţionat sau o panglică de beteală. Ele nu sunt încă intrate în scenă. Atunci când
le vine rândul să vorbească, fiecare pășește în față, după care se retrage deoparte.
Profesorul (vorbind blând către elevi): În fiecare
anotimp
Sunt sărbători domneşti;
Domnul le-a dat din timp în timp
Cu drag să le cinsteşti.
Uitaţi-vă în calendar,
Acolo le găsiţi;
Sunt pentru omenire dar,
Ca să vă amintiţi
De tot ceea ce s-a-ntâmplat
Pe-al mântuirii drum,
De ceea ce-i de neuitat
Din veac până acum...
Elevul 1: Şi nu e calendarul prea greu
Dacă se adaugă sărbători mereu?
Profesorul: Nu, niciodată nu-i prea greu!
Elevul 2: Da, dar probabil că un anotimp este mai încărcat cu sărbători, nu? Eu
aş zice că e vara, pentru că e vacanţă!
Intră cele patru anotimpuri. Ele vin lângă profesor, pentru a discuta, de fapt, cu elevii.
Profesorul: Avem oaspeţi neaşteptaţi,
Poftiţi la noi, haideţi, intraţi,
Oare de unde aţi venit?
Aveţi ceva de lămurit?
Primăvara: Ne-am gândit ca fiecare
Să-i înveţe pe copii
Despre sărbători, în care
Primeşti din cer bucurii.
Iată, mi se dă cuvântul
Mie prima; vă-ntrebaţi
De ce oare? Vreau răspunsul
Ca voi înşivă să-l daţi!
Elevul 3: În primăvară postul ne urcă înspre Paşte,
Natura bucuroasă tresaltă şi renaşte,
Ce altă sărbătoare-i mai mare ca-Învierea,
Când veşnicia-şi curge în lume adierea?
Toţi elevii (în cor): Nu-i sărbătoare mai mare ca Învierea!
Primăvara: Aşa e, dar sunt şi alte
Zile de sărbătorire:
Constantin sfântul, Elena,
Ziua de Bunavestire,
Sfântul Gheorghe şi Izvorul
Cel plin de tămăduiri,
Răsfoieşte calendarul,
Citind ale lor numiri!
Elevul 4: Dar ai şi o zi amară,
Când eşti toată-ndoliată,
Primăvară, primăvară,
Cu flori mândre-ncununată!
Ziua Vinerii de Patimi,
Când Hristos fu pus pe Cruce,
De durere tu te clatini
Şi mireasma toată-ţi fuge...
Nu mai plânge, nu mai plânge...
Primăvara: Plâng în Vinerea aceea
Şi Îi pun flori pe mormânt,
Dar aştept apoi scânteia
Fericirii, învingând.
Şi ciocnesc ou roş de Paşte,
Spun „Hristos a înviat",
Răspunsul, cine-l cunoaşte,
Să ni-l spună imediat!
Toţi elevii: Adevărat a înviat!
Vara: Eu urmez cu multe alte
Preafrumoase sărbători;
Cu lumină şi cu flori
Şi cu rugăciuni înalte!
Înălţarea, Cincizecimea,
Ziua Preasfintei Treimi,
Sfinţi Apostoli din vechimi,
Sfântului Ioan, naşterea.
Elevul 5: Ştiu că sunt şi două posturi,
Şi mai ştiu de Sfânt Ilie,
De mutarea sus, la ceruri
A Născătoarei, Marie.
De Sfântul Ştefan cel Mare,
De Pantelimon cel Sfânt,
De a Domnului Schimbare
La Faţă; oare mai sunt?
Vara: Tăierea de cap a celui
Ce I-a fost naş lui Hristos,
Vestitorul Mielului
Şi prieten credincios.
E Ioan Botezătorul,
Ce-i cinstit în multe zile,
Înaintemergătorul;
Ştii de el ceva, copile?
Elevul 1: Cum să nu ştiu?
Ne-a învăţat domnul profesor!
Toamna: Toamna vine cu-nceputul
Anului bisericesc
Şi al şcolii, nu greşesc!
Frunza-şi pierde coloritul.
Mai întâi se naşte Maica,
Apoi Crucea se înalţă,
Cuvioasa Parascheva
De la Iaşi ne dă povaţă.
Vedeţi, sunt şi flori de toamnă,
Ale Raiului brânduşe,
Sfinte, Sfinţi, ce ne îndeamnă
Pe-a iubirii cărăruşă.
Elevul 2: Şi doi Sfinţi cu-acelaşi nume,
Dar cu zi deosebită:
Dimitrie, care-n lume
Au dus viaţă renumită;
Unul ocroteşte-n taină
Municipiul Bucureşti,
Celălalt, cu veche faimă,
E din ţinuturi greceşti.
Toamna: Nu uităm Sfinţii Arhangheli,
Nici Postul Crăciunului,
Intrarea Maicii la templu,
Ziua Apostolului
Ţării noastre, României,
Cu străvechi nume, Andrei.
Elevul 3: Sunt multe sărbători!
Cum le cinstim?
Şi cum putem să ni le amintim?
Elevul 6: Pe mine mama mea m-a învăţat
Ce făcea şi ea, de mică, la sat:
De dimineaţa, faţa îşi spăla
Şi la bisericuţă se ducea.
Cu hăinuţe curate şi cu flori,
Cu pomelnic şi cu trei lumânări.
La toată slujba sfântă ea stătea
Şi cu toţi credincioşii se ruga.
Aşa fac şi eu astăzi, tot aşa!
Toţi elevii: Aşa facem şi noi, da, tot aşa!
Iarna: Vin cu drag şi bucurie,
Aşteptată de copii,
Am pe Sfântul Nicolae,
Cel ce face minuni mii
Şi Crăciunul, când Se naşte
Într-o iesluţă, Hristos,
Măicuţa Îl ocroteşte,
Colindele curg duios.
Îl mai am pe Sfântul Ştefan
Şi iar pe Sfântul Ioan,
Boboteaza şi Ierarhii,
Pe bătrânul Simeon.
Elevul 7: Eu am o nedumerire:
Când mă uit în calendar
Văd aici mai multe zile
Însemnate. Ce de, dar?
Elevul 4: În fiecare zi, la mânăstiri,
Se pomenesc alţi Sfinţi şi întâmplări;
Dar între ele sunt deosebiri,
Nu toate sunt în lume sărbători.
În Vieţile de Sfinţi, dacă citeşti,
În fiecare zi afli un sfat.
Prietene, aşa te-nţelepţeşti,
Aflând despre ceva preaminunat.
Profesorul: Sunt încântat de câte spun elevii,
Cred că de la un preot le-au ştiut;
Eu doar împrospătez ce cunosc ei
Şi îi îndemn să adâncească tot mai mult!
Elevul 7: Să spunem rugăciunea de sfârşit,
Să mulţumim oaspeţilor de soi,
La sărbători noi astăzi ne-am gândit,
Căci Sfinţii sunt mai mult decât eroi!
Personajele spun cu toate rugăciunea:
Dumnezeului Ceresc
Dumnezeule Ceresc,
Către Tine îndrăznesc
Să Te chem în zile mari,
Sărbători din calendar.
Şi Te chem şi-n zile mici,
Ca să fii mereu aici.
La Tine nu-i nicio zi
Făr-un Sfânt a o sfinţi.
La Tine nu-i nicio noapte
În care să fii departe.
Casele au calendar,
Ca noi să avem habar
Că tot anul e sfinţit,
Timpul e blagoslovit!
Pentru pagina de linkuri spre piese de teatru, dați click aici.
Autor: Prof. Religie Mirela
Șova
/image%2F0831336%2F20160210%2Fob_38ecbd_bancul-zilei-28-iulie.jpg)
