Overblog
Editer l'article Suivre ce blog Administration + Créer mon blog

Publié par Mirela

Sfinţii Părinţi

 

 


„Tovărășia şi apropierea Sfinţilor aduc sfinţenie (Psalm 17, 26-27). Fă cunoştinţă cu Sfinţii încă de pe acum, din vremea vieţii pământeşti, ca să fii primit de ei ca un cunoscut, ca un prieten (Luca 16, 9). Însuşeşte-ţi gândirea şi duhul Sfinţilor Părinţi prin citirea scrierilor lor. Fiind într-un cuget şi într-un suflet cu ei te vei mântui, căci şi ei s-au mântuit. Toate scrierile lor se reunesc în Evanghelie, toate amintesc de ea. Mai întâi citeşte mai mult scrierile Sfinţilor Părinţi, iar după ce acestea te vor învăţa cum să citeşti Evanghelia, citeşte cu precădere Evanghelia.

Cărţile Sfinţilor Părinţi sunt asemenea unei oglinzi: privind în ele cu luare-aminte şi des, sufletul poate să-şi vadă toate neajunsurile. Ei trebuie citiţi cu râvnă, cu luare-aminte şi statornic: diavolul urăşte glasul adeverinţei din scrierile lor, care-i dă în vileag meşteşugirile, viclenia, cursele, felul în care lucrează el. De aceea diavolul se străduieşte să arunce pe cititor în cugetări trufaşe şi hulitoare, în vârtejul grijilor deşarte, în trândăvie, plictiseală, uitare. Din acest război împotriva Sfinţilor Părinţi trebuie să ne dăm seama cât de mântuitoare armă e pentru noi citirea scrierilor lor.

Fiecare să citească din Sfinţii Părinţi ceea ce se potriveşte cu felul său de viaţă. Pustnicul - despre liniştire; monahul din chinovie - despre viaţa chinovială; creştinul din lume - poveţele despre creştinul îndeobşte. Altfel ne vom umple de gânduri, chiar dacă sfinte, însă de neîndeplinit cu fapta, care stârnesc o lucrare neroditoare, doar în închipuiri şi dorinţe; faptele cucerniciei care se potrivesc cu felul tău de viaţă îţi vor scăpa atunci din mâini. Pe lângă faptul că vei deveni un visător sterp, gândurile tale, aflându-se în neîncetată împotrivire cu faptele, negreşit vor naşte tulburare în mintea ta, iar purtarea ta nehotărâre, iar acestea sunt tulburătoare şi apăsătoare pentru tine însuţi şi pentru cei din jurul tău. Te poţi abate în hăţişuri de netrecut şi în prăpăstii adânci, ceea ce s-a şi întâmplat cu mulţi.

(Sfântul Ignatie Briancianinov)


  Raspunsuri
Literatura & Religie

„Să păzim tare, fraţilor, ce Sfinţii aceştia Părinţi sfătuit-au: Dumnezeiasca, dreapta, slăvita, învăţătură. Şi pe acei care-au hulit, pe care ei i-au osândit şi lepădat să-i urâm şi să ne întoarcem de la ei (precum Arie, Sabelie şi toţi cei dimpreună eretici). Aceasta este viaţa vecilor: cu sufletul să înţelegem, cu inima să credem, şi cu gura să mărturisim pe unul adevăratul Domnul nostru Iisus Hristos, prin care noi pe Dumnezeu Tatăl am cunoscut.

Părinte Sfinte, păzeşte-ne în numele iubitului Tău Fiu pe care ni l-ai dat nouă şi cu dulceaţa prea Sfântului Duh Mângâietorul ne mângâie. Şi niciunul din noi să nu piară, din adevăraţii Tăi închinători, Sfintei preaputernicei Troiţe întru o fire. Că dracii noştri cei neadormiţi şi vrăjmaşii cei iuţi sub picioarele noastre să cadă.

Ca Scriptura legii Tale şi poruncile întru noi să se lucreze şi să se sfârşească. Iar din munca diavolului şi de cei ce ne urăsc pe noi, vrăjmaşi, izbăveşte-ne. Şi nevătămaţi să înviem şi în Tine să ne întărim. Şi aşa vieţuind să avem bucuria Ta deplină întru noi. Fără de năpaste să trecem peste adâncul acestei lumi şi la al Tău repaus lin să venim. Că de la Tine se dau toate bunătăţile şi spăşenia şi Ție slavă aducem, acum şi în veci de veci. Amin."
(din „Carte cu Învăţătură", diac. Coresi)


Spre povestirea „Diavolul şi cărţile", click aici.

 


Studiul



„Dacă recunoaşterea înţelepciunii celei adevărate şi a cunoaşterii lui Dumnezeu ni s-ar da prin litere şi studii, ce nevoie ar mai fi atunci de credinţă sau de dumnezeiescul Botez sau de împărtăşirea Tainelor Sale? (I Corinteni 1, 21) Nu este bine de cei ce socot drept nimic tainele Lui şi cred că dobândesc recunoaşterea adevărului lui Dumnezeu prin înţelepciunea lumii sau îşi închipuie că numai citirea Scrierilor de Dumnezeu insuflate ale Sfinţilor este o înţelegere a Ortodoxiei şi a Sfintei Treimi, iar că vederea prin Duhul Sfânt din cei vrednici e numai plăsmuirea înţelesurilor în gândurile lor.

Nici numai citirea Scripturii nu e suficientă. (Matei 11, 27)"

(Sfântul Simeon Noul Teolog)


„Cel ce citeşte cărţile dascălilor mincinoşi intră negreşit în părtăşie cu duhul viclean şi întunecat al minciunii. Sfânta Biserică îngăduie citirea cărţilor eretice numai acelor mădulare ale sale care au mintea şi simţirile inimii vindecate şi luminate de Duhul Sfânt, care pot deosebi totdeauna între adevăratul bine şi răul ce se preface a fi bine. Astfel, Sfinţii Părinţi le citeau numai siliţi de nevoia de neînlăturat de a lumina obştea creştină în privinţa lor.

(Sfântul Ignatie Briancianinov)


„Dintre toate cărţile pe care le avem în graiul nostru românesc, Psaltirea s-a tipărit până acum (până în anii 50 ai secolului trecut...) de 108 ori. Nicio altă carte nu a fost atât de mult citită şi răspândită, se cuvine şi trebuie să continue şi azi a fi una din cele mai gustate cărţi împreună cu toate celelalte care alcătuiesc Sfânta Scriptură.

Sfântul Ioan Gură de Aur, în tălmăcirea sa la Sfânta Evanghelie de la Matei, spune că este o mare greşeală a crede că citirea din Sfânta Scriptură este bună numai pentru călugări. Creştinii cei din lume au chiar mai mare trebuinţă de acestea. Căci cei ce sunt în vârtejul luptei, zilnic sunt răniţi şi zilnic au nevoie să-şi lecuiască rănile. A nu citi cărţile care cuprind cuvântul lui Dumnezeu este un lucru neînchipuit de rău iar mai rea şi mai păgubitoare este socotinţa că o asemenea citire este nefolositoare, de prisos. O astfel de cugetare nu poate veni decât de la diavolul. Sfântul Apostol Pavel scrie în Epistola către Romani, cap. 15, 4: Iar câte s-au scris mai înainte, spre învăţătura noastră s-au scris, ca prin răbdare şi mângâierea scripturilor nădejde să avem".
(Protopop Prof. Univ. Dr. Florea Mureşanu)


Pentru a citi Psalmii versificaţi, click aici.



Slava deşartă



„Este un păcat ce vine din trufie, semn al unei inimi bolnave de necredinţă - căci lui Dumnezeu I se cuvine toată slava, cinstea şi închinăciunea. Pe măsura înălţării în rang, împătimitul ţinteşte tot mai sus. Urmările păcatului: linguşeală din partea supuşilor, lăcomie, luare de mită, lux peste măsură, chiar crimă (Irod). Rangul nu trebuie să fie pentru creştin decât un jug pus asupra lui de către Dumnezeu. Nu trebuie însă să alerge după rang, ci rangul după el.

Slava deşartă nu se pierde decât la moarte, în mod desăvârşit. Să ne gândim că cei mari vor fi mai greu judecaţi decât cei mai mici în funcţie (Înţelepciunea lui Sirah 6, 5-6).

Nu e slavă mai mare - care nu e deşartă - decât a fi creştin adevărat!"

(Sfântul Tihon de Zadonsk)


 

 
Prof. Religie Mirela Șova

Pour être informé des derniers articles, inscrivez vous :
Commenter cet article