Overblog
Editer l'article Suivre ce blog Administration + Créer mon blog

"Nu credeam sa-nvat a muri vreodata", in memoriam G. I Tohaneanu

,,Nu credeam să-nvăţ a muri vreodată”

In memoriam G. I. Tohăneanu

(1925-2008)

 

           
Versul eminescian ne aduce aminte de cântarea pascală ,,Hristos a înviat din morţi cu moartea pe moarte călcând şi celor din morminte viaţă dăruindu-le”. Curios început pentru un cuvânt îndoliat închinat celui ce mai până ieri a fost între noi, Magistrul Gheorghe I. Tohăneanu, personalitate marcantă a lingvisticii şi stilisticii româneşti din ultimele cinci decenii ale veacului trecut, cu o cercetare ştiinţifică prodigioasă ce a trecut şi în primii ani ai veacului XXI.

           
Născut în vremuri bătrâne în urmă cu optzeci şi trei de ani, la Galaţi pe 7 mai, în familia profesorului Ion Tohăneanu, doctor în drept roman la Berlin şi senator în Parlamentul României din partea Partidului Naţional Liberal. În urbea natală a urmat cursurile Liceului ,,Vasile Alecsandri”, trecând bacalaureatul în urma examinării de către o comisie condusă de Gr. Moisil. Între anii 1943-1947 a urmat Facultatea de Litere a Universităţii bucureştene. După absolvire cu magna cum laude, a fost pentru doi ani profesor suplinitor la Liceul ,,Vasile Alecsandri” şi Şcoala Normală din Galaţi. De la 1 februarie 1949 a fost numit asistent apoi lector la Catedra de filologie clasică şi lingvistică a Facultăţii de Litere din Bucureşti. Îndepărtat din învăţământul superior din cauza ,,originii sociale nesănătoase” în 1952, a fost din 1954 profesor la o şcoală generală din Ploieşti. În anul 1955-1956 a fost lector la Institutul de Limbi Străine din Bucureşti, redactor la Editura Didactică şi Pedagogică, de unde a fost din nou ,,eliberat”.

 

La insistenţele lui Tudor Vianu, Alexandru Rosetti şi Iorgu Iordan în toamna anului 1956 a fost numit asistent al Institutului Pedagogic de trei ani din Timişoara, devenind lector la Institut şi la Facultatea de Filologie. În anul 1968 a obţinut titlul de doctor în filologie cu teza "Limba şi stilul poeziilor lui Eminescu" coordonator ştiinţific: Iorgu Iordan). La Timişoara, în cadrul Facultăţii de Filologie este promovat conferenţiar (1968), apoi profesor universitar prin concurs (1970). A fost şef de catedra al Facultăţii între 1961 şi 1963. În perioada de consolidare a Facultăţii de Filologie ,,a predat fără excepţie, toate cursurile de limba română şi lingvistică, fiind un întemeietor al învăţământului filologic superior din această parte a ţării şi al şcolii stilistice timişorene” ("In Magistri honorem G. I. Tohăneanu", coordonatori Mirela Borchin, Iosif Cheie-Pantea, Alexandru Ruja, Editura Universităţii de Vest, Timişoara, 2005, p. 18). Între 1971-1975 a condus Sectorul de lingvistică al Academiei Române, filiala Timişoara.

           
În 1995 s-a pensionat, rămânând până anul acesta profesor consultant pentru doctorat la Universitatea de Vest, profesor la Facultatea de Jurnalistică a Universităţii Tibiscus ,unde a fost de la înfiinţare şi până în 1998, a fos şi decan, apoi a predat cursuri şi la Facultatea de Litere a Universităţii ,,Aurel Vlaicu” din Arad. Membru al mai multor societăţii ştiinţifice între care amintim Uniunea Scriitorilor. Pentru activitatea ştiinţifică desfăşurată a fost distins cu o seamă de premii şi distincţii: Premiul Timotei Cipariu al Academiei Române (1965), Marele Premiu al Uniunii Scriitorilor din România (1989), Premiul Uniunii Scriitorilor din România (1994), Ordinul ,,Serviciul Credincios” în grad de comandor (2000); în  grad de cavaler (2002) conferit de Preşedintele României, Cetăţean de Onoare al Municipiului Timişoara (2002).

           
Arc peste timp va rămâne opera cărturărească: cărţi, traduceri, antologii, cursuri universitare, studii, articole toate formând o operă de referinţă în domeniul de activitate desfăşurat, cel al cultivării limbii române. Prin această operă minunatul om, exigentul dascăl şi darnicul cercetător încovoiat sub pârgă aşteptă culegători, aşa cum odinioară zicea Vasile Voiculescu.

           
În amintirea a ceea ce a fost, rămânem cu credinţa că bunul Dumnezeu în a Sa neţărmurită iubire faţă de noi să dea Magistrului nostru liniştea, odihnind trupul istovit de truda lucrului pentru scoaterea în privelişte a Logosului.

 

Cu speranţa reîntâlnirii creştine,

Pr. dr. Valentin Bugariu

 


DUMNEZEU SA-L ODIHNEASCA PE DOMNUL PROFESOR TOHANEANU. Mi-a fost dascal in studentie, si datorita domniei sale m-am specializat in lexicologie comparata. Avea har de dascal, vraja cuvantului cu care ne vrajea pe toti; treceau doua ore de curs , fara ca cineva sa-si aminteasca de pauza. Si la sfarsitul cursului iti parea rau ca s-a dus timpul asa repede. Si cum vorbea despre Eminescu. Doamne! Iar peste ani, chiar fara sa stiu ca am ajuns sa profesez in orasul sau natal , am avut placerea sa-l reintalnesc pe domnul profesor Tohaneanu, la aniversarea Colegiului National "Vasile Alecsandri" din Galati unde tatal sau a fost director si unde a predat si domnia sa. Se spune ca un om traieste atata timp cat exista in memoria celorlalti. Domnul profesor, care ne-a invatat carte pe noi, studentii Timisoarei, generatii intregi de studenti, va exista in sufletul si in mintea noastra atata timp cat vom trai- daca azi vrajim si noi prin cuvinte, i-o datoram si domniei sale. Un gand aplecat pe-un funigel de vant se intreapta acum, din Galati catre sufletul profesorului meu, Gheorghe Tohaneanu. Sa-i fie tarana usoara si sa se odihneasca in pace, la loc cu verdeata.  

 prof. Elena Marasescu

 



Autor:
Prof. Religie Mirela Șova

Retour à l'accueil
Partager cet article
Repost0
Pour être informé des derniers articles, inscrivez vous :
Commenter cet article