/image%2F0831336%2F20160210%2Fob_38ecbd_bancul-zilei-28-iulie.jpg)
La icoana Maicii Domnului din Kursk
Când văzut-a Domnul, că fără de Sine
Mulţi, în deznădejde, răul ţin drept bine,
A-nteţit minunea, înmulţit-a harul,
Ca omul să-şi lase păcatul, amarul...
Aşa cum evreii în pustiu primit-au
Mană spre mâncare, cum nici nu gândit-au,
Astfel, moscoviţii, flămânzind de toate,
De Sfânta Icoană li s-a făcut parte!
Şi precum evreii cer apă din stâncă
Şi le izvorăşte, din milă adâncă,
Aşa, când Icoana fu-ntr-o zi găsită,
De sub ea izvorul izbucni, -n clipită!
Dar nu fu mâncare, şi nu numai apă,
Maica Preacurată cu minuni adapă
Setea sufletească, care arde-n oameni,
Ce nu ştiu să fie Domnului asameni.
Nu în catedrale falnice, măreţe,
A vrut să stea Maica, nu-n locuri semeţe,
Ci-n bisericuţă, colo, în pădure,
În taină de codru, în pustiu de lume...
Singură se mută, singură alege,
Unde este locu-n care va petrece,
De unde, în lume, cu har luminează,
Ca tot cel ce crede, să se întărească!
Ce semn ea arată? Dânsa-i însăși semnul:
Fecioara curată ce-a născut pe Domnul!
Căci Dumnezeu Fiul va veni-ntre oameni,
Spunea profeția, bucium peste veacuri.
Foc nu te-mpresoară, nu te poate-atinge,
Maica din Icoană focul îl învinge,
Harul o-nfăşoară, când necredincioşii
Vor s-o nimicească... Și-o rup, mânioşii...
Tot pentru minune, Icoana fu ruptă,
Ca prin rugăciune să fie găsită;
Puterea cerească la loc s-o lipească,
Omul, în uimire, mai mult s-o cinstească!
Kurskul o primeşte înspre închinare,
Într-o mânăstire, lăcaş de chemare
A celui ce-n vălul inimii domoale
Ruga îşi înalţă spre Domnul, pe cale.
Vindecări aduce, în procesiune,
- Loc şi timp, prilejul creşterii-n minune -,
Născătoarea Vieţii, Maică a Luminii,
Tu, până la capăt, ocroteşti creştinii!
Serafim copilul, însuşi, vindecat,
Mulţumire-n suflet, rugă ţi-a cântat!
Autor: Prof. Religie Mirela
Șova