La icoana Maicii Domnului din Kursk

Când văzut-a Domnul, că fără de Sine

Mulţi, în deznădejde, răul ţin drept bine,

A-nteţit minunea, înmulţit-a harul,

Ca omul să-şi lase păcatul, amarul...

Aşa cum evreii în pustiu primit-au

Mană spre mâncare, cum nici nu gândit-au,

Astfel, moscoviţii, flămânzind de toate,

De Sfânta Icoană li s-a făcut parte!

Şi precum evreii cer apă din stâncă

Şi le izvorăşte, din milă adâncă,

Aşa, când Icoana fu-ntr-o zi găsită,

De sub ea izvorul izbucni, -n clipită!

Dar nu fu mâncare, şi nu numai apă,

Maica Preacurată cu minuni adapă

Setea sufletească, care arde-n oameni,

Ce nu ştiu să fie Domnului asameni.

Nu în catedrale falnice, măreţe,

A vrut să stea Maica, nu-n locuri semeţe,

Ci-n bisericuţă, colo, în pădure,

În taină de codru, în pustiu de lume...

Singură se mută, singură alege,

Unde este locu-n care va petrece,

De unde, în lume, cu har luminează,

Ca tot cel ce crede, să se întărească!

Ce semn ea arată? Dânsa-i însăși semnul:

Fecioara curată ce-a născut pe Domnul!

Căci Dumnezeu Fiul va veni-ntre oameni,

Spunea profeția, bucium peste veacuri.

Foc nu te-mpresoară, nu te poate-atinge,

Maica din Icoană focul îl învinge,

Harul o-nfăşoară, când necredincioşii

Vor s-o nimicească... Și-o rup, mânioşii...

Tot pentru minune, Icoana fu ruptă,

Ca prin rugăciune să fie găsită;

Puterea cerească la loc s-o lipească,

Omul, în uimire, mai mult s-o cinstească!

Kurskul o primeşte înspre închinare,

Într-o mânăstire, lăcaş de chemare

A celui ce-n vălul inimii domoale

Ruga îşi înalţă spre Domnul, pe cale.

Vindecări aduce, în procesiune,

- Loc şi timp, prilejul creşterii-n minune -,

Născătoarea Vieţii, Maică a Luminii,

Tu, până la capăt, ocroteşti creştinii!

Serafim copilul, însuşi, vindecat,

Mulţumire-n suflet, rugă ţi-a cântat!

 

Autor: Prof. Religie Mirela Șova