Profetii

27 Août 2008, 15:20pm

Publié par Mirela

PROFEŢII. ROLUL LOR ÎN PERIOADA VECHIULUI TESTAMENT

Clasa: a IV-a

Disciplina: Religie Ortodoxă

Subiectul (titlul lecţiei): Profeţii. Rolul lor în perioada Vechiului Testament

Tipul lecţiei: mixtă

Durata lecţiei: 45 min.

Obiective operaţionale:

La sfârşitul lecţiei, elevii vor fi capabili să:

O₁: să indice rolul profeţilor în pregătirea omenirii pentru venirea lui Hristos;

O₂: să precizeze diferenţa între prorocia adevărată şi cea falsă;

O₃: să explice termenii „profeţie", „prezicere", „prorocie", „Vechiul Testament".

Obiective formativ-educative:

- să înţeleagă că în orice timp, deci şi înainte de Hristos, au existat oameni apropiaţi de Dumnezeu, care au făcut cunoscută voia Sa lumii.

Strategia didactică:

- mijloacele de învăţământ folosite la lecţie: Sfânta Scriptură, icoane.

- metodele de învăţământ folosite la lecţie: conversaţia, explicaţia, expunerea, exerciţiul, problematizarea, argumentarea.

- formele de organizare a clasei: frontală.

Bibliografia:

- Sfânta Scriptură;

- Arheologie biblică;

- Catehism ortodox.

Desfăşurarea lecţiei:

I. Moment organizatoric

- salutul, rugăciunea, prezenţa.

II. Verificarea cunoştinţelor

- Se verifică prin întrebări lecţia anterioară. Se notează elevii numiţi să răspundă.

III. Pregătirea pentru lecţia nouă

- Ce ne spune Crezul despre Sfântul Duh? Ce înseamnă că „a grăit prin proroci"?

IV. Anunţarea titlului lecţiei noi şi prezentarea obiectivelor propuse

- Se notează pe tablă / în caiete titlul lecţiei noi: „Profeţii. Rolul lor în perioada Vechiului Testament". Vom discuta astăzi despre profeţi sau proroci în amănunt, pentru a cunoaşte cum se pregătea omenirea pentru venirea Mântuitorului pe pământ.

V. Comunicarea noilor cunoştinţe

prorocie = prevedere a viitorului făcută de un profet; prorocire, prezicere.

Vechiul Testament = prima parte a Bibliei, care cuprinde cărţile despre credinţele religioase şi despre viaţa poporului evreu până la naşterea Domnului nostru Iisus Hristos, pregătirea omenirii pentru primirea Mântuitorului.

Testamentul = act prin care cineva lasă moştenire cuiva după moartea sa. În cazul nostru, moştenitorii suntem noi, oamenii; moştenirea este viaţa veşnică, iar Cel care ne dăruiește viaţa este Dumnezeu, prin Fiul Său, Domnul nostru Iisus Hristos.

Să ne întoarcem la o perioadă mai grea din istoria omenirii, şi anume, înainte de venirea Domnului nostru Iisus Hristos, când întunericul păcatului acoperea strălucirea sufletului omenesc.

În poporul evreu s-au născut mai mulţi oameni deosebiţi, numiţi profeţi sau proroci, care au primit de la Duhul Sfânt puterea de a aduce pe pământ o rază de lumină sufletească și care erau deosebit de credincioși.

- Prin ei vorbea Dumnezeu şi vestea oamenilor ce este bine şi ce este rău, se vestea voia lui Dumnezeu, venirea Mântuitorului, planul mântuirii oamenilor, şi chiar despre sfârşitul lumii. Ei au avut, deci, darul prezicerii, care era însoţit de darul facerii de minuni, pentru a arăta oamenilor că sunt trimişi de Dumnezeul cel adevărat. Profeţii cheamă poporul evreu la pocăinţă de fiecare dată când acesta greşeşte. Principala greşeală a poporului evreu era închinarea la idoli. Mai erau şi alte greşeli, dar nu mai mari decât aceasta.

Crezul ne spune că Duhul Sfânt „a grăit prin proroci". Adică Duhul Sfânt le-a luminat mintea să înţeleagă tainele cereşti şi să le spună şi oamenilor. Prorocia nu se făcea când voia profetul, ci când voia Dumnezeu. Spre exemplu, un profet, pe nume Iona, nu a vrut să facă ceea ce îi poruncea Dumnezeu. Drept pedeapsă, a fost înghiţit de un peşte mare (chit) şi trei zile a stat viu în burta peştelui, şi s-a rugat lui Dumnezeu să-l ierte. După trei zile, peştele l-a scuipat la mal şi el s-a dus să prorocească.

Într-o lume în care domnea închinarea la idoli, desfrânarea, lăcomia şi toate celelalte păcate, profeţii au vestit pe Dumnezeul cel adevărat, care nu este nici banul, nici mâncarea, nici plăcerile, nici puterea. Ei au vestit mântuirea ce vine prin Iisus Hristos, Fiul Omului. De aceea au fost bătuţi, chinuiţi, omorâţi, chiar de cei din neamul lor. (spre exemplu, profetul Isaia a fost tăiat cu ferăstrăul de un rege evreu). Cu toate acestea, profeţiile lor au rămas scrise în cartea numită Vechiul Testament şi s-au împlinit întocmai, şi urmează să se mai împlinească.

Biserica îi cinsteşte pe profeţi alături de Sfinţii Apostoli, de Sfinţii Mucenici şi de toţi Sfinţii. Şi astăzi se mai citesc la Biserică profeţiile lor: în ajunul unei sărbători, se citesc prorociile despre sărbătoarea de a doua zi.

"Şi mulţi proroci mincinoşi se vor scula şi vor amăgi pe mulţi" (Matei 24, 11)

- Sunt unii ghicitori astăzi care prin minciuni inventate de ei sau mai ales cu putere diavolească îi păcălesc pe oameni să creadă în ce spun ei, ca să primească bani. Unii chiar se dau drept credincioşi. Dar profeţii adevăraţi au fost credincioşi veritabili de mici, postitori, rugători fierbinţi către Dumnezeu şi care nu profeţeau pentru bani, ci pentru că Dumnezeu le poruncea. În plus, toate profeţiile lor s-au adeverit, chiar şi după sute de ani.

VI. Fixarea noilor cunoştinţe

Urmăriţi tabelul de mai jos, cu diferenţele dintre profeţia adevărată şi cea falsă:

profeţie adevărată	profeţie falsă (mincinoasă)
- inspirată de Dumnezeu;	- inspirată de diavol sau inventată;
- însoţită de minuni;	- însoţită de minuni false (mişcări de obiecte în aer, lumini necurate, voci etc.);
- aduce bucurie şi mângâiere sufletului, nădejde şi pocăinţă cu lacrimi;	- aduce tulburare sufletului, mândrie, nu duce deloc la pocăinţă; e neclară;
- se împlineşte întocmai.	- nu se împlineşte cu adevărat.

Profeţii au vestit când se va naşte Hristos, în ce loc, din cine se va naşte, ce va face El, suferinţele Lui. Tot ei l-au vestit şi pe Sfântul Ioan Botezătorul. Iată că ei au pregătit astfel poporul evreu de întâmpinarea lui Hristos. De ce oare evreii nu L-au primit cum se cuvenea pe Hristos, din moment ce ştiau de naşterea Lui? Iată ce le spune Hristos evreilor: „Ierusalime, Ierusalime, care omori pe proroci şi cu pietre ucizi pe cei trimişi la tine; de câte ori am voit să adun pe fiii tăi, după cum adună pasărea puii săi sub aripi, dar nu aţi voit." (Evanghelia după Matei, capitolul 23, versetul 37)

VII. Aprecierea, asocierea, generalizarea

Exerciţiu:

a) Ce-aţi face dacă ar veni cineva la voi să vă spună: „Eu cunosc trecutul şi viitorul. Vino să-ţi ghicesc, ca să ştii ce vei face în viaţă!"

b) Ce-aţi face dacă aţi avea o rudă bolnavă (Doamne fereşte!) şi cineva din familie ar vrea să se ducă la un ghicitor, să-i spună dacă se va face bine sau nu, şi eventual să o vindece?

Concluzia: Să nu apelăm la ghicitori în cazurile disperate, în speranţa ca „măcar ei" să facă ceva, cum obișnuiesc mulți în zilele noastre. Să apelăm la ajutorul medicilor, iar în cazul în care nici aceștia nu pot face nimic, să ne încredințăm pe noi și pe ai noștri milei lui Dumnezeu, supunându-ne voii Sale.

VIII. Evaluarea

- Întrebări şi discuţii:

Ce neam de pe pământ a avut profeţi?

Ce au vestit ei?

Cu a cui putere au vestit?

Cine cunoaşte în întregime trecutul, prezentul şi viitorul?

Prin ce se deosebesc profeţii adevăraţi de profeţii mincinoşi, de prezicători şi vrăjitori?

IX. Activitatea suplimentară

Analizaţi Biblia. Urmăriţi la cuprins cărţile Vechiului Testament. Citiţi din cărţile profeţilor câteva capitole. Apoi citiţi, în comparaţie, şi câteva capitole din Noul Testament. Care vi se par mai aproape de înțelegerea voastră?

X. Încheierea

- rugăciunea.

Autor: Prof. Religie Mirela Șova

Commenter cet article