Proiect didactic / Clasa a patra / Taina Preotiei
SFÂNTA TAINĂ A PREOŢIEI -
EXEMPLU DE IUBIRE ŞI SLUJIRE FAŢĂ DE DUMNEZEU
Clasa: a IV-a
Disciplina: Religie Ortodoxă Subiectul (titlul lecţiei): Sfânta Taină a Preoţiei - exemplu de iubire şi slujire faţă de Dumnezeu Tipul lecţiei: transmitere / însuşire de cunoştinţe Durata lecţiei: 45 min. Obiective operaţionale: La sfârşitul lecţiei, elevii vor fi capabili să: O1: să explice semnificaţia, indicând întemeierea, treptele Tainei Preoţiei; O2: să definească Taina Preoţiei, dând şi alte numiri posibile ale Tainei; O3: să identifice în viaţa lor momentele în care au avut / pot avea nevoie de asistenţa preotului; O4: să înveţe după auz cântarea religioasă „Doamne al Puterilor"; Obiective formativ-educative: - să conştientizeze marele rol al Tainei Preoţiei în conducerea credincioşilor care le cer ajutorul spre mântuire; - să respecte mai mult persoanele sfinţite ale Bisericii. Strategia didactică: - mijloacele de învăţământ folosite la lecţie: Manualul de Religie. - metodele de învăţământ folosite la lecţie: conversaţia, explicaţia, exerciţiul, lectura biblică, lectura manualului, conversaţia euristică. - formele de organizare a clasei: frontală. Bibliografia: - Sfânta Scriptură; - Cântările Sfintei Liturghii; - Dogmatica ortodoxă, G. Remete. |
Desfăşurarea lecţiei: |
I. Moment organizatoric - Rugăciunea „Împărate ceresc"; - prezenţa. |
II. Anunţarea titlului lecţiei noi şi prezentarea obiectivelor propuse - Se notează pe tablă / în caiete titlul noii lecţii: „Sfânta Taină a Preoţiei - exemplu de iubire şi slujire faţă de Dumnezeu". - Vom studia despre Taina întemeiată de Hristos după Învierea Sa din morţi, Taina Preoţiei, ca să ne dăm seama de cinstea care se cuvine păstorilor noştri şi de puterea pe care ei au primit-o de la Dumnezeu. |
III. Transmiterea noilor cunoştinţe - Se citeşte pe fragmente lecţia nouă din Manual, analizând şi imaginea prezentată la începutul lecţiei. - Se desprind, la o a doua lectură, ideile principale ale lecţiei, care se notează pe tablă / în caiete.
- Ideile principale:
b. Treptele Tainei Preoţiei: arhiereu (episcop), preot şi diacon. c. Definiţia Tainei Preoţiei: Sfânta Taină prin care cei chemaţi de Dumnezeu şi anume pregătiţi primesc, prin punerea mâinilor arhiereului, puterea de a învăţa, de a sfinţi pe credincioşi prin săvârşirea Sfintelor Taine şi de a-i conduce la mântuire. d. Semnificaţia preotului în Biserică: îl reprezintă pe Hristos Însuşi, care dă binecuvântarea credicioşilor, dar şi pe toţi credincioşii, care aduc rugăciuni lui Dumnezeu. e. Numiri ale Tainei Preoţiei: punerea mâinilor, hirotonie. f. Succesiunea apostolică: hirotoniile au continuat neîncetat de la Sfinţii Apostoli până astăzi, şi preoţii de azi au păstrat dreapta credinţă din primele veacuri creştine. "Mergând, învăţaţi toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh." (Matei 28,19) hirotonie = în limba greacă, "heir" inseamnă "mână", iar "teino" înseamnă "a întinde".
Preotul este un om ales de Dumnezeu, un bărbat credincios, cinstit, bun, învăţat, şi care a primit Taina Preoţiei de la un episcop. Această Taină se face împreună cu Sfânta Liturghie, iar episcopul îşi pune mâinile pe capul celui ales şi rosteşte rugăciuni speciale. Duhul Sfânt se coboară asupra bărbatului ales şi îi dă puterea să aibă grijă de o anume biserică. De aceea această taină se mai numeşte şi „punerea mâinilor" (hirotonie). Un preot sau episcop are în grijă câţiva oameni, dar Hristos rămâne Păstorul tuturor în acelaşi timp. Preotul are datoria de a ne uni pe toţi cu Hristos, prin slujbe, prin rugăciuni, prin Sfintele Taine, prin dragostea cea adevărată care se înmulţeşte în sânul Bisericii.
a) La naşterea unui copil, preotul sfinţeşte aghiasmă pentru mama copilului şi pentru prunc. b) La opt zile de la naşterea unui copil, preotul merge acasă la el şi citeşte câteva rugăciuni pentru copil, pentru mama lui şi pentru femeile ce o ajută pe mamă. c) Urmează Botezul copilului, făcut tot de către preot, la Biserică. d) După Botez, urmează Mirungerea şi prima Împărtăşanie. Apoi, după ce copilul împlineşte şapte ani, el se poate spovedi, tot la un preot. e) Când copilul creşte mare, se cunună, tot la preot. f) Apoi se mută într-o casă, şi cheamă preotul să îi facă sfeştanie (adică să-i sfinţească noua casă, cu agheasmă şi cu rugăciuni). g) Dacă se îmbolnăveşte, omul se duce la preot, să-i facă slujba sfântului Maslu (pentru care poate să-l cheme pe preot şi acasă). h) La începerea unui nou an şcolar, este chemat preotul să sfinţească şcoala. i) Iarăşi mai mergem la preot pentru diferite nevoi: pentru dezlegare de blestem; pentru începerea semănatului; pentru dezlegarea ploii când este secetă; pentru oprirea ploii, când sunt inundaţii; pentru rugăciuni de luminarea minţii, de ajutor în toate nevoile, pentru răbdare în boală; şi pentru multe, multe altele, în funcţie de nevoile care apar în viaţa omului. j) În sfârşit, când murim, tot preotul ne slujeşte înmormântarea. Ba chiar şi după moarte, tot el ne citeşte pomenile. Toate acestea le împlineşte preotul cel mai bine prin Sfânta Liturghie, când se roagă pentru toţi (şi vii, şi morţi) şi când Însuşi Hristos este prezent să împlinească toate cererile noastre. Preotul este astfel un exemplu pentru noi de iubire şi de slujire a lui Dumnezeu. |
IV. Fixarea noilor cunoştinţe - prin exerciţiul următor: Daţi exemple din viaţa voastră în care aţi avut nevoie de preot. |
V. Aprecierea, asocierea, generalizarea
- Învăţarea cântării religioase „Doamne al puterilor":
|
VI. Activitatea suplimentară - Tema pentru acasă: să răspundă în scris la întrebările de la sfârşitul lecţiei, din manual. |
VII. Încheierea - Rugăciunea „Cuvine-se cu adevărat". |
Autor: Prof. Religie Mirela Șova