Overblog
Editer l'article Suivre ce blog Administration + Créer mon blog

Relatia parinti - copii. Ravna

Relaţia părinţi - copii

 

 


„Doar harul lui Dumnezeu, doar iubirea noastră curată ce se sacrifică în taină pentru ceilalţi îi poate mântui şi pe alţii, şi pe noi.

Când te duci la biserică şi copiii tăi nu vor să te urmeze, să nu-i obligi, însă nici să-i neglijezi. Spune-le: Eu, copii, mă duc la biserică. Cine vrea, poate să vină cu mine acum sau mai târziu. Şi să te rogi mult pentru copiii tăi. Prin rugăciunea ta le va vorbi Dumnezeu." (Părintele Porfirie)

 


„Toată educația copiilor este creşterea lor după Dumnezeu, să semene cu Dumnezeu. Când scopul acesta e atins, sunt binecuvântaţi şi părinţii. Nu e puțin lucru să creşti sfinţi. Sfinţii schimbă şi istoria popoarelor.

E grea educaţia, dar e şi mai greu să nu ai copii. În fiecare stadiu al creşterii copiilor există diferite îngrijorări din cauza lor şi multe temeri şi chinuri. Dar munca chinuitoare e înveselită de multele binefaceri ale existenţei şi creşterii copiilor."


"Ambii părinţi trebuie să se ocupe de copii, dar mai ales mamele, deoarece rămân mai mult acasă. Copilul are posibilitatea să se dezvolte nu numai prin interesul matern al sufletului femeiesc, ci şi prin virilitatea elementului bărbătesc. Astfel se maturizează mai eficient."


"Când cineva educă, nu oferă doar cunoştinţe întâmplătoare, ci se oferă pe sine."


"Când copilul este crescut într-o comunitate familială armonioasă şi matură sentimental şi spiritual, atunci sunt create premisele necesare ca să intre matur în marea familie a societăţii. Astfel se cere unitatea soţilor şi educaţie creştină."


"Adolescenţa - vârstă dificilă ce are nevoie de mulţi profesori, îndrumători. E nevoie în plus de conlucrare între susţinătorii educației şi, după putere, să existe o abordare unitară a problemelor, pentru că altfel sunt create multe întrebări în sufletul tinerilor. E vârsta cea mai dificilă."


"Dacă iubeşti copilul tău, dovedeşte-o printr-o bună educaţie. Mulţi părinţi se interesează mai mult de întărirea economică a copiilor şi mai puţin de formarea caracterului lor. Cultivă sufletul copilului mai întâi şi după aceea vor veni toate celelalte. Când sufletul copilului nu e virtuos, deloc nu-i folosesc averile, iar când este, deloc nu-l vatămă sărăcia. Pentru copiii care nu au fost educaţi cu principii bune, e preferabilă sărăcia decât bogăția."


"Interesul soţului pentru copil nu trebuie deloc să micşoreze bunele relaţii cu soţia. Soţul nu trebuie să-şi împuţineze dragostea față de aceasta din cauza dragostei faţă de copii. Sfântul Ioan Hrisostom zice: Dintre toţi prietenii tăi pe soţia ta să o preferi, mai mult şi decât pe copiii tăi chiar. Şi pe aceştia pentru ea să-i iubeşti. Pentru că adeseori soţii, dezamăgiţi de căsătoria lor, abdică din rolul conjugal şi se dedică complet rolului de părinte. Se hotărăsc să trăiască numai pentru copil şi cer indirect copilului să trăiască numai pentru ei. Şi ambii părinţi se străduiesc să se asigure de bunăvoinţa copilului, îndeosebi pentru că nu simt că s-au asigurat unul de bunăvoinţa celuilalt. Copilul devine un pion în războiul sexelor."


Metoda de educaţie

a. Educaţia să se facă la timp, de la o vârstă mică, pentru că în viitor obişnuinţa bună va fi lege pentru copii. Oricum, niciodată nu e prea târziu să se intereseze cineva de mântuirea sa, căci nimeni nu spune că e prea târziu pentru fericirea lui.

b. Educaţia să se facă cu discernământ şi înțelepciune. Treptat. Instruirea nu e simplu predarea anumitor adevăruri, nici strădania ataşamentului copiilor faţă de mediul familial, ci desprindere a copiilor de dependenţa părintească. Părintele are îndatorirea să înveţe copiii să abordeze societatea cu toate problemele şi lucrurile ei ciudate.

c. Toată educaţia să se facă cu dragoste, cu milă şi cu veselie şi vorbire pricepută. E posibil să dojenească cineva fără să ofenseze. Trebuie aşadar să fie armonizată dojana cu îngăduinţa. Dragostea e manifestată nu numai prin cuvinte, ci şi prin fapte. E necesar ca copilul să înțeleagă că părinţii lui îl iubesc.

d. Dragostea nu trebuie să aibă numai elementul negării, ci şi pozitivitate. Nu numai interdicţii, ci şi arătarea elementelor pozitive. Spre exemplu, ca să abaţi ochii copilului de la priveliştile indecente, trebuie să-i arăţi alte frumuseţi: cerul, soarele, stelele, florile, păşunile, cărţile frumos desenate etc.

e. Educatorul să dispună de talentul povestirii a diferite istorii (dacă nu, să şi-l cultive!), şi din vechime, şi din epoca contemporană. În povestiri să nu adaugi lucruri mincinoase, ci rămâi la adevărurile Sfintei Scripturi.

f. Să instruim corect şi sincer copilul, nu să-i plăsmuim o societate ireală. Suntem datori să-i dezvăluim cele bune, dar şi cele urâte ale societăţii. Să îi spunem că va întâlni dificultăţi şi greutăţi şi că va trebui să le rabde. Treptat, va trebui pregătit să abordeze cu severitate şi bărbăţie societatea, încât să nu se piardă în faţa dificultăţilor. Copilul să înveţe să suporte umilinţele şi agresiunile nedrepte. Fără satisfacerea capriciilor. Copilul nu trebuie să aibă un caracter nici foarte moale, nici sălbatic, ci să aibă o gândire bărbătească şi în același timp îngăduinţă.

g. Mare discernământ, de a nu dezamăgi copiii, dar nici să nu îi lăsăm necorectaţi, prin încurajare nepotrivită.

h. Pedepse, mustrări, verificări: o casă care nu are interdicţii, cerinţe, politeţe, reguli statornice şi limitări, e un spaţiu care nu e sănătos, care creează mari probleme. E necesar să crească un copil cu simţământul că are obligaţii în casă. Sfântul Ioan Hrisostom: tatăl care face toate hatârurile copilului său e trădător. Copiii pe care nu-i pedepsesc părinţii lor, îi pedepsesc legile statului. Pedepsele nu trebuie exagerate. Pune lege la timp copilului tău să nu insulte pe nimeni, să nu bârfească, nici să înjure, ci să fie împăciuitor. Iar dacă vezi că încalcă această lege, să-l pedepseşti, uneori certându-l cu privirea aspră, alteori spunându-i amare şi dispreţuitoare cuvinte şi alteori cu vorbe bune şi cu promisiuni.

Îndrumătorul nu trebuie să se grăbească să pedepsească copilul, ci să urmărească îndreptarea şi să dea pedeapsa cu precauţie."


"De mici să îndemnăm copiii la citirea Sfintei Scripturi. Să-l trimitem pe copil nu numai la şcoală, ci şi la biserică. Copilul să fie învăţat să se roage cu multă bunăvoinţă şi cucernicie. Să aibă nume creştin."


"Familia trebuie să fie antecamera Împărăţiei lui Dumnezeu."

(Mitropolitul Hierotheos Vlachos, după Sfântul Ioan Hrisostom)

 


Râvna



„Râvna trupească şi sufletească, socotită la arătare ca evlavioasă, are ca izvoare părerea de sine şi trufia. Ea constă în osândirea şi acuzarea mai mult sau mai puţin aspră a celorlalţi pentru greşelile lor. Aceşti păruţi râvnitori uită că ei nu sunt sfinţi, ci păcătoși. Dacă sfinţii îi mustrau pe păcătoşi şi necredincioşi, o făceau din porunca lui Dumnezeu, fiind datori să facă asta, potrivit insuflării Sfântului Duh, nu insuflării propriilor patimi şi a demonilor.

Această râvnă greşită nu are niciun pic de putere asupra păcatului. Ea e întotdeauna împreunată cu bănuieli şi cu păreri, fiind foarte plecată spre născociri.

Adevărata râvnă se arată prin smerenia înaintea aproapelui şi milostivirea către el. Dacă tu pentru Dumnezeu te porneşti împotriva păcătosului, atunci varsă pentru el lacrimi. Dar pentru ce îl urăşti? Pentru că nu-i aşa de drept ca tine? Râvna dumnezeiască este foc, dar care nu aprinde sângele. Ea stinge în acesta aprinderea, aducându-l într-o stare de tihnă." (Sfântul Ignatie Briancianinov)


„Orice om e faţă de Dumnezeu ca un cal nărăvaş ce trebuie îmblânzit. Pentru aceasta are nevoie de:

- cuvântul cel sfânt, care domoleşte (II Timotei 3, 16-17).

- râvna către orice lucru bun, chiar dacă inima stricată n-ar voi aceasta.

- rugăciunea.

- răbdarea nevoilor şi a tuturor ispitelor. (Romani 5, 3-4) Prin acestea se arată ce se ascunde în inima omului: dragostea de lume şi de sine. Fără ispite nu putem afla ce e în inima noastră, care e foarte adâncă. Necazul ce se abate asupra noastră e asemeni unui vomitiv: omul scoate afară gândurile sale din inimă şi astfel află care-i sunt bolile duhovniceşti."

(Sfântul Tihon de Zadonsk)

 

 

 
Prof. Religie Mirela Șova

  Raspunsuri
Literatura & Religie
Retour à l'accueil
Partager cet article
Repost0
Pour être informé des derniers articles, inscrivez vous :
Commenter cet article