Overblog
Editer l'article Suivre ce blog Administration + Créer mon blog

Publié par Mirela

Stiri culturale
Mirela Şova




 

 

Vine, vine Cerbul de Aur - 2008!

După preselecţie, expedierea repertoriului românesc pentru concurenţii străini şi primirea negativelor şi pozitivelor de concurs ş.a. de la aceştia, urmează ca în perioada 3-8 septembrie 2008 să se desfăşoare Festivalul Internaţional „Cerbul de Aur" de la Braşov, ediţia a 16-a, cu concurenţi din Franţa, Moldova, Cuba, Belarus, Norvegia, Turcia, China, Indonezia, Suedia, Germania, Italia, Marea Britanie, Malta, Slovenia, Indonezia, Letonia, Australia, San Marino, Canada, Bulgaria, Israel, Argentina. România va fi reprezentată de Tony Poptămaş & Desperado feat. Alexandra Ungureanu, Răzvan Krivach şi Dragoş Chircu. Ca invitaţi speciali la festival, artişti din generaţii diferite, precum Aura Urziceanu, Angela Similea, Monica Anghel, Paula Seling, Gabriel Cotabiţă, Nico şi mulţi alţii, pentru a oferi un spectacol de vârf.

Cerbul vine - trofeul va ramâne la noi în acest an?

 


După stagiune

Chiar dacă la Teatrul ION CREANGĂ stagiunea s-a închis, după vacanţă vă aşteaptă cu premierele „Când jucăriile spun pa!", de Sânziana Popescu, regia Attila Vizauer şi „Rotund" - teatru pentru copii de 0-3 ani.

De asemenea, în perioada 4 - 11 octombrie, va avea loc a IV-a ediţie a Festivalului Internaţional de Teatru pentru copii, intitulat „100, 1000, 1000000 de poveşti", unde vor participa nouă trupe din străinătate şi şapte româneşti, cuprinzând o secţiune specială de spectacole pentru copii de 0-3 ani. Proiectul îşi propune „să asigure, pe de-o parte, vizibilitate valorii ofertei artistice româneşti dedicate publicului foarte tânăr, iar pe de alta, să promoveze rolul complex pe care îl are teatrul pentru copii, nu numai ca formă superioară de divertisment şi relaxare, ci şi din punct de vedere educativ şi social." (aflăm de pe site-ul teatrului)

Teatrul ION CREANGĂ are în derulare mai multe programe, dintre care amintim:

„Educaţia timpurie" (teatru pentru copii de 0-3 ani),

„Teatru ABC" (atelier de teatru, în parteneriat cu Liceul Cervantes, sub îndrumarea directă a regizoarei Magda Bordeianu - „Spectacolul pe care elevii îl vor construi sperăm să îi convingă pe ei şi pe colegii lor că lumea teatrului este mai fascinantă, mai educativă şi mai apropiată de viaţa reală şi frumoasă decât cea propusă de jocurile pe calculator"),

„Expoziţia din foaier" (de grafică, pictură, fotografii, icoane, realizate de copii),

Festivalul Internaţional de Teatru pentru Copii "100, 1000, 1.000.000 de poveşti",

„Căruţa cu paiaţe" (spectacole interactive, în spaţii neconvenţionale, la sărbători),

„Pinocchio" (oferire de acces gratuit pentru circa 6000 de copii per stagiune, de sărbători),

„Clubul de Teatru" (ateliere de teatru cu exerciţii de improvizaţie pentru copii),

„Amfitrionii" (dialog actori - spectatori, avant la representation),

„Francofonia" (spectacole în limba franceză, din dramaturgia franceză).

 


Festivalul „Undercloud" - La Motoare

 

Pe terasa Teatrului Naţional (Bucureşti), La Motoare, un public „care nu aplaudă doar pentru că aşa se face" participă, alături de artişti cu plus de non-conformism, la festivalul de teatru independent „Undercloud", care se desfăşoară în perioada 14 - 31 august 2008. În fiecare zi, de la 21, 30 are loc o piesă de teatru, după următorul program:

18 august - ROMEO SI JULIETA - regia Ioan Carmazan - Fundatia Charta.
19 august - NETOTU' - regia Cristian Juncu , Teatru ' 74
20 august - HELL - regia Chris Simion - Teatrul Undercloud de la Motoare.
21 august - UN CUPLU CIUDAT- regia Doina Antohi, La Scena
22 august - DRAGOSTEA DUREAZA 3 ANI, regia Chris Simion, Teatrul Undercloud de la Motoare
23 august - G.O.D., regia Marcel Top  - Teatrul Luni de la Green Hours.
24 august - IARTA-MA! AJUTA-MA... (continuare la DRAGOSTEA DUREAZA 3 ANI) - regia Chris Simion - Teatrul Undercloud de la Motoare
25 august - NEAPARAT CARAGIALE - regia Mihaela Radescu - Teatrul Luni de la Green Hours.
26 august - regia Ioana Paun - Teatrul Luni de la Green Hours.
27 august - DEDALUS LOUNGE - regia Vera Ion - Teatrul Luni de la Green Hours.
28 august - DEFORMATII, regia Marcel Top - Teatrul Luni de la Green Hours.
29 august - ZDRENTE, regia David Swartz - Teatrul Luni de la Green Hours si MONGED - regia Vera Ion - La Scena.
30 august- CALATORIA - coregrafia Ioana Marchidan. Regia : Chris Simion - Compania de Teatru D' AYA.
31 august - SUNT UN ORB - recital extraordinar Horatiu Malaele

Informatii si rezervari la 0727 100 856
Preţul unui bilet - 20 lei (o intrare)

 


Academic Staff - „Dunărea de Jos", University of Galaţi

(pentru lunile august / septembrie)

29 august 2008, Conferinta stiintifica cu participare internationala „Problematica educatiei in mileniul III", Departamentul de Pregatire a Personalului Didactic

30 august 2008, Conferinta CEEX „Retea europeana pentru promovarea unui model socio-economic de dezvoltare durabila locala si regionala (Euro_net_develop)", Departamentul de Pregatire a Personalului Didactic

August 2008, Atelier exploratoriu (cercetare) - „Teorii si practici ale discursului - capacitate si inovare - Comunicarea consensuala", Catedra de limba si literatura franceza

12-13 septembrie 2008, ISEEE 2006 - The 2-nd International Symposium on Electrical and Electronics Engineering, Facultatea de Inginerie Electrica si Electronica

16-23 septembrie 2008, Seminar national cu participare internationala „Advanced computation in sheet metal forming", Centrul de cercetare ITCM - Catedra TCM, Facultatea de Mecanica

25 - 26 septembrie 2008, Conferinta Nationala de Fizica Aplicata, Editia a IV-aCatedra de Fizica, Facultatea de Stiinte

26 - 27 septembrie 2008, Workshop „Analiza raspunsului factorului uman la excitatii acustice si dinamice prin vibratii in domeniul neliniar" ICECON S.A. Bucuresti, Facultatea de Inginerie din Braila Centrul MECMET

Septembrie 2008, International Workshop on „Actual Problems in Initial Design Facultatea de Nave"

Septembrie 2008, Simpozion International de Lexicologie, Catedra de Literatura, Lingvistica si Jurnalism

Septembrie 2008, Atelier exploratoriu (cercetare), „Teorii si practici ale discursului", „Ajustarea strategica in comunicarea consensuala", Catedra de limba si literatura franceza

Pentru date suplimentare (persoane de contact, numere telefon, adrese e-mail, site-uri web aferente), click aici.

 

 

Recenzie - „Patericul Maicii Domnului", Arhimandrit Teofilact Marinakis


Cu motto-ul „Citim pentru a dobândi cunoştinţe de folos. Citim ca să ne bucurăm de frumuseţe. Citim pentru a ne împărtăşi de un anume duh...", Editura Evanghelismos ne propune o traducere din limba greacă, realizată de Ieroschim. Ștefan Nuţescu (Schitul Lacu), şi anume „Patericul Maicii Domnului", Bucureşti, 2008.

Din evlavie faţă de Împărăteasa noastră, Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, autorul (Arhim. Teofilact Marinakis) adună într-un pateric inedit minuni, binecuvântări, cercetări ale Maicii Domnului, întâmplate creştinilor (de la oameni simpli, la împăraţi şi pustnici), spre folosul tuturor, spre sporirea credinţei cititorilor în Dumnezeu şi în puternica mijlocire a Maicii Sale.

După o rugăciune şi un prolog, urmează o introducere generală, a autorului, încheiată astfel: „Nu m-am temut să povestesc minunile Maicii Domnului, pentru că nu am scris aici despre faptele şi experiențele mele personale. Ci am făcut cu curaj această lucrare care este peste puterile mele, căci aşa cum îndrăznesc să laud în fiecare zi pe Fiul ei şi pe Dumnezeu - Tatăl, împrumutând cuvintele altora, tot astfel laud şi pe Maica Domnului, care este pricina mântuirii sufletului meu." (pag. 17)


Lucrarea, de dimensiuni mari (486 pag., format 17 / 24 cm), este structurată pe trei părţi: partea I - Minuni, partea a II-a - Descoperiri dumnezeieşti, partea a treia - Vedenii, fiecare partea având şi o „Însemnare introductivă", cu privire la ce înseamnă minune, descoperire dumnezeiască şi vedenie, spre lămurirea cititorilor.

Ca îndemn la lectură, redăm una din relatările părții a doua, pe scurt. Este vorba de o descoperire dumnezeiască din 1860, a unui tânăr monah evlavios din mânăstirea Rusikon - a Sfântului Pantelimon (Sfântul Munte Athos): acesta a fost răpit în extaz în dimineaţa zilei de 27 dec. 1860, văzându-se citind din cartea „Minunile Maicii Domnului", odată cu un alt tânăr (în care a recunoscut, mai târziu, pe însuşi Sfântul Pantelimon), şi pe Maica Domnului, „ca o tânără înaltă, îmbrăcată în haine monahiceşti, cu mantie călugărească lungă, înconjurată de o lumină lină" (pag. 303), cum împărţea mană călugărilor mânăstirii - numai că unora le dădea, altora nu. Prima Monahie a Creştinismului, ocrotitoarea Muntelui Athos și a creștinilor, i-a spus tânărului călugăr să citească din cărţile sfinte „rar, clar şi cu voce ridicată". Călugărul nu a realizat de la bun început cine sunt persoanele sfinte care i s-au arătat şi de ce i s-au arătat...

„În timpul descoperirii dumnezeieşti, cel care se învredniceşte de ea se află în stare de trezvie şi fiind în afară de trup contemplă ceea ce îi este dat." (pag. 226)

Maica Domnului să ne lumineze şi pe noi!

Pentru a răsfoi alte titluri apărute la Editura Evanghelismos şi pentru detalii suplimentare, click aici.




 

 

Interviu FĂRĂ reportofon  - Rețetă: Rugă pe Rană!

Interviuri din catacombele cotidianului, cu oameni obișnuiți,

„marii anonimi” ai satelor și orașelor



P. O., o mămică încercată de necazurile vieţii, deşi nu are încă 35 de ani..., dintr-un oraş de provincie. La un moment dat, a lucrat timp de şase luni în Italia, singură, lăsându-şi familia (soţul şi copilul) acasă.


Ș. M.: Ce ne puteţi spune despre munca dvs. în Italia (ce aţi făcut concret, cum v-aţi simţit acolo, cum a reacţionat familia rămasă în ţară)?

P. O.: După ce am convenit cu soţul să plec doar eu, pentru că oferta de muncă era pentru femei (ca îngrijitoare sau companion bătrâni), am plecat plină de speranţă, nădăjduind ca în relativ scurt timp să câştig ceva, pentru a demara o afacere pe cont propriu în România. Cu acest gând am plecat... Chiar îmi imaginam că foarte repede va putea veni şi soţul meu, pentru vreun job tot acolo, iar despre copil... mă gândeam că se va adapta şi el, dacă va veni.

Am început în casa unor medici, cu o bătrână care suferise un atac cerebral şi era nevoie să fie permanent supravegheată... Am realizat în scurtă vreme că nu se putea pune problema să-l aduc în vreun fel şi pe copil cu mine. Aşa că soțul a rămas în România cu el, urmând ca după o vreme oarecare să mă întorc şi eu, şi... gata.

Condiţiile în care lucram erau foarte bune, am avut unele probleme cu bătrânica respectivă, pentru că nu mă voia în preajma ei, mă considera inutilă, încerca să se descurce şi fără mine. Dar restul familiei se purta excelent - păcat că totul era acolo de suprafaţă. În realitate, te simţeai sluga lor, şi departe de ai tăi..., totul mai ales pentru bani.

M. Ș.: Care era atitudinea dvs. faţă de bătrâna pentru care lucraţi?

P. O.: Am reuşit după circa o lună să mă ataşez foarte tare de ea, lucru pe care la început îl vedeam imposibil, pentru că se comporta mai rău decât un copil foarte alintat, care vrea să atragă atenţia... Și abia după ce am plecat de acolo am realizat că avusesem de învățat de la dumneaei - de la o persoană cu care comunicam mai mult prin semne, că rămăsese cu o semipareză, care îi afecta vorbirea...

M. Ș.: Cei de acasă păreau să se descurce, chiar dacă dvs. eraţi plecată departe? (şi comunicaţi doar prin telefon, când se putea...?)

P. O.: Da. De la telefon, totul părea foarte bine, chiar mă gândeam să mai stau câteva luni, că mă obişnuisem. Nu era extraordinar, adică erau condiţii materiale de lux, salariu motivant, dar era aşa o răceală..., parcă nimănui nu îi păsa ce simţi tu, ca angajat, ca om. Parcă nu eram ... om. Zâmbete, punctualitate. Cam atât. Soţul şi copilul păreau să înţeleagă că trebuie făcut sacrificiul..., pentru a strânge ceva. Dar lucrurile s-au precipitat curând. Pe măsură ce treceau săptămânile, înţelegeam tot mai mult ce „avere" înseamnă familia ta, ce bine e să fii acasă, cu sau fără afacere pornită. Soţul meu mă încuraja să mai rămân, copilul părea de acord, prin telefon... Dar eu m-am întors.

M. Ș.: Reacţii la întoarcere? Schimbări?

P. O.: Păi..., lipsă de reacţie la soţ, o indiferenţă pe care eu am tot încercat să i-o scuz..., iar copilul era atât de fericit, încât am înţeles că nu mai pot pleca - sau, în niciun caz pentru şase luni, aşa cum fusesem... Cu soţul meu nu am mai putut discuta decât lucruri legate strict de bani. Cât am câştigat, cât se mai poate câştiga, când mergem cu toţii în Italia... Era avid. Eu, ca una care fusesem concret acolo, nu mai doream nimic, decât să fiu cu ei, acasă. Am vorbit mult cu el, i-am explicat că în străinătate trebuie să accepţi umilinţa, pentru bruma de bani câştigată... I-am povestit despre cei câţiva români pe care i-am cunoscut acolo, care majoritar erau trişti, şi trimiteau bani unor copii la fel de trişti sau poate şi mai şi, care îşi puteau permite, în schimb, telefoane scumpe şi haine de firmă... (pot acoperi oare hainele de calitate... rănile sufleteşti?) I-am mai spus că multe familii s-au dezmembrat din cauza acestor plecări în străinătate a unuia dintre membri..., şi că în loc să se „realizeze", au căzut în păcate adânci...

M. Ș.: Care este statutul dvs. astăzi, la circa doi ani de la întoarcerea din străinătate? Şi acest statut are legătură directă cu această perioadă de şase luni în Italia?

P. O.: Acum sunt divorţată oficial, cu divorţul pronunțat deci. Iar soţul „şi-a refăcut" viaţa alături de altă femeie... Ruptura nu a fost direct provocată de plecarea mea în Italia, se pare că era ceva de mai demult - nu vreau să intru în detalii - , numai că acea plecare a fost un prilej pentru a ieşi la iveală... Pentru mine a fost o descoperire îngrozitoare, o năruire totală de planuri... , a tot ce visasem, ce crezusem că am visat împreună... Și pentru copil a fost extrem de greu. El a rămas cu mine.

M. Ș.: O ultimă întrebare, pentru că nu doresc să vă trezesc amintiri dureroase, - ce anume v-a ajutat în acest răstimp, de doi ani, ca să treceţi peste greutatea unui divorţ, singură, într-un oraş care nu vă e natal, cu un copil, fără venituri prea mari etc.?

P. O.: DUMNEZEU. Dacă doriţi un răspuns scurt, ăsta e. E foarte emoţionant pentru mine, să mă gândesc că, de fapt, toate astea m-au ajutat să văd dincolo de latura materială a lucrurilor, pentru care trăiesc cei mai mulţi..., să-mi sporesc credinţa... şi să nu mă simt singură pe lume, ba, din contră, să simt în fiecare zi modul special în care Dumnezeu mă ocroteşte pe mine şi pe copilul meu... A fost şi cumplit de greu, de asemenea, să am un alt statut în societate, să văd cum mă arată lumea cu degetul, că sunt femeie tânără şi singură... Unii pe care îi credeam prieteni s-au arătat a fi... usturător de ironici.

M.Ș.: Ce gânduri doriţi să împărtăşiţi vizitatorilor LACASURI, în final?

P. O.: Sunt o vizitatoare fidelă a site-urilor lacasuriortodoxe și lacasuriliterare, şi multe din articolele publicate aici m-au întărit, mi-au fost ca o mângâiere. Consider acum, că e important să trăieşti cu frică de Dumnezeu, să Îl chemi oricând, să te concentrezi asupra familiei pe care El ţi-a dat-o, şi mai puţin, mai pe urmă, nu prioritar, asupra banilor... Eu ştiu acum, din experienţă (de supărare, m-am şi îmbolnăvit, am stat în tratamente...), că Bunul Dumnezeu şi Măicuţa Lui poartă grijă de mine şi de copilul meu..., că aşa poartă de toţi..., îi mulţumesc părintelui meu duhovnic pentru sprijinul acordat, de fiecare dată când mi se părea insuportabilă singurătatea... - îl găseam la biserică, încurajându-mă şi rugându-se pentru mine..., şi asta îmi dădea puteri. Am învăţat să iert, să caut mai mult să împlinesc voia lui Dumnezeu... Mă rog şi pentru fostul meu soţ - deşi ruperea căsniciei e o rană continuă pentru mine şi copil. Să se înmulţească rugăciunea în ţară şi pentru ţară, că amară e străinătatea (şi cea din afară, şi cea... dintre noi, cei ce ar trebui să fim apropiaţi)!


Doamne ajută!

 


 

MiniEditorial


 

Senzaţionalul e în... plop!


Ştire foarte puţin importantă şi interesantă, însă demnă de a fi citită: într-un cartier bucureştean oarecare s-a tăiat un plop, recent. Prea recent, încă i se simte lipsa. Repede a fost tăiat, ca să nu-şi dea seama ce i se petrece, cu motoferăstrău. Nu după zgomot îți puteai da seama că s-a tăiat..., pentru că zgomotul din Bucureşti nu comunică nimic.

Plopul cu pricina deranja de mult, ocupând aproape ilegal un loc de parcare şi umbrind prea cu dinadinsul o construcţie înălţată... nu după toate rigorile. Mai întâi, plopul a fost „coafat" de crengile ce s-ar fi putut rupe la o furtună mai puternică. Aici, nimic de zis. Perdeaua naturală eminesciană se rărise puţin. Locuitorii din jurul plopului nu s-au sesizat.

A urmat lichidarea. Locul de parcare era mult mai important decât un plop încăpăţânat să tremure, chiar şi fără vânt... Nu se ştie ce au spus vrăbiuţele şi guguştiucii care veneau zilnic în plop.

Probabil undeva, în vreun parc, cineva plantează un copac, ba chiar mai mulţi. În altă parte, se demolează o construcţie ridicată fără autorizaţie, făcându-se... un spaţiu verde. E singura speranţă, pentru ca să nu ne sufocăm de tot în Bucureşti.

Eminescu a trecut pe lângă plopii fără soţ. De ce? Pentru că acest plop fusese tăiat, altfel, ar fi trecut pe lângă plopii cu soţ.


Dincolo de poezie, mai multe articole de ziar şi nu numai atrag atenţia că spațiul verde pe cap de locuitor, în special în Bucureşti, este mult sub limitele admisibile, şi anume de 2,5 mp/locuitor, când norma minimală ar fi de 12 mp/locuitor, iar în alte capitale este de ... 70 mp/locuitor. Urmarea? Înmulţirea ploilor acide în Bucureşti, a numărului de bolnavi cu afecţiuni respiratorii... Nestudiate încă îndeajuns, urmările referitoare la confortul psihic al populaţiei, care nu mai are... acel verde răcoros care să o umbrească şi să-i mai dea o brumă de linişte...

Pentru o lectură mai amănunţită pe această temă, puteţi citi opinia preşedintelui Eco-Europa, domnul Dragoş Stan, dând click aici.

 


 

 

Autor:
Prof. Religie Mirela Șova

Pour être informé des derniers articles, inscrivez vous :
Commenter cet article

didier 19/08/2008 17:08

benvenuto da utopia saluti didier