|
Psalmii in versuri
|
|
|
Mirela
Șova
|
Psalmul
137
Doamne, Te voi lăuda
Din toată inima mea;
Ruga, Tu, mi-ai auzit,
Când din gură Ţi-am grăit!
Îţi voi închina cântare
Când vei fi în adunare,
În locaşul Tău cel sfânt,
Cu îngerii - lăudând.
Ţie eu mă voi pleca,
Numele-Ţi voi lăuda,
Pentru mila pân' la nori,
În care lumea-nfăşori.
Pentru adevărul Tău,
Pentru Sfânt Numele Tău;
De Te chem, în orice zi,
Doamne, mă vei auzi;
Sufletului, dă-i vigoare,
Să Te laude mai tare!
Să Îţi cânte împăraţii,
Să Te laude cu toţii;
Glasul de-Ţi vor asculta,
În rugă se vor afla!
Dumnezeu este înalt,
L-a văzut pe cel plecat;
Doamne, de sunt la necaz,
Să nu mă laşi sub talaz,
Să-mi dai viaţă, să sporesc,
De vrăjmaşi să mă păzesc.
Şi cu dreapta Ta întinsă,
Să mă scoţi din a lor cursă.
Dumnezeu le va plăti,
Toţi duşmanii vor păli.
Mila Ta e nesecată,
Peste lume se arată!
Psalmul
138
Doamne, Tu m-ai cercetat,
Cunoscutu-m-ai deplin.
Treaz fiind eu sau culcat,
Ai văzut cele ce vin.
Chiar şi gândul mi-ai ştiut,
Firul bietei mele vieţi;
Dinainte-ai cunoscut
Viitoare dimineţi...
Ai ştiut ce voi grăi,
Fără-nfiripat cuvânt;
Pentru Tine timpul nu-i
Viitor, prezent, trecut!
Peste veac, Tu stăpâneşti
Şi Te mişti liber în el;
Tu pe toate le zideşti,
Nu le părăseşti defel.
Mare e ştiinţa Ta,
Mai presus de orice om,
Mai presus de mintea mea,
Al minunii mele Domn!
Eu nu am unde pleca
De la Duhul Tău cel Sfânt.
Peste tot e faţa Ta,
Şi în cer, şi pe pământ.
Chiar de voi fugi la iad,
Tot cu Tine mă-ntâlnesc,
Iar de voi fi aşezat
Lângă mare, Te zăresc.
Porţi de grijă-ntregii lumi,
Toate le povăţuieşti.
În abis, ca şi pe culmi,
Pretutindenea Tu eşti.
Nici în taina negrei nopţi
De Tine nu pot fugi;
Doamne, Tu, de grijă-mi porţi
Şi-n noapte mă vei păzi!
Pentru Tine nu au loc
Umbre, căi de ascunziş.
Strălucirea Ta de foc
E-n cruciş, şi-n curmeziş.
Din pântec m-ai plămădit,
Prunc în maică m-ai creat;
Laud lucrul iscusit
Ce-l faci, neasemănat!
Sunt făptură minunată,
Tu mă ştii în amănunt;
Sunt făptura Ta, creată
Ca-n adâncuri de pământ.
Tu ştii cele nelucrate
Încă, de mâinile mele.
Ochii Tăi văd ca-ntâmplate,
Scrise-n carte, toate cele.
Îi cinstesc pe-ai Tăi prieteni,
Care mult s-au întărit,
Şi nisipului, asemeni,
Chiar mai mult, s-au înmulţit.
Cei răi să se depărteze,
Să nu fie lângă mine;
Numele vor să-Ţi păteze,
Grăind numai rău de Tine.
Urăsc răul şi păcatul,
Iar vrăjmaşii mă mâhnesc;
Îndrepta-mă-voi spre Domnul,
Păcătoşii se-nrăiesc...
Să-mi cunoşti inima, Doamne,
Viaţa şi cărarea mea,
De m-am depărtat de bine,
Îndreaptă-mi din nou calea!
Să nu am păcat ascuns,
Care să mă fi răpus.
Psalmul
139
Doamne, vino şi mă scoate
De la cel cu răutate,
Că-i nedrept şi-n viclenie,
Vrându-mi numai răul mie.
Inima-i cloceşte răul
Şi-mi pregăteşte războiul;
Are limba ascuţită,
Cu veninuri pregătită.
Ca un şarpe se strecoară,
Să mă-nvenineze iară;
De aceştia mă păzeşte,
Doamne, şi mă izbăveşte.
Mulţi sunt cei ce au gândit
Să oprească ce-am clădit;
Mândri şi nedrepţi, mi-au pus
Funii, curse de răpus.
Şi pietre de poticnire,
Ca să nu am mântuire.
Eu Îţi zic: - Eşti Domnul meu,
Tu eşti Domnul Dumnezeu.
Ascultă-mă-n rugăciune,
Când durerea Ţi-o voi spune.
La război, în ziua grea,
Să fii apărarea mea!
Să nu mă dai celui rău,
Pentru ce greşit-am eu.
Şi să nu mă părăseşti,
Ci mai mult să mă-ntăreşti.
Dacă mă vei lăsa lor,
Învins, păcătoşilor,
Ei atunci se vor trufi
Şi-n lume vor vicleni.
Răul ce mi-au pregătit,
Să se-ntoarcă înmulţit
Peste ei; să-i ardă foc
Şi să nu rabde, deloc.
Bărbatul cu rea grăire
Să nu aibă izbăvire;
Nedreptatea se întoarce
Asupra celui ce-o face.
Ştiu că va fi judecată
Pentru tot săracul, dreaptă;
Sfinţii Te vor lăuda,
Locuind în faţa Ta!
Psalmul
140
Doamne, eu strigat-am către Tine,
Auzi-mă.
Ia aminte la glas de rugăciune,
Ascultă-mă.
Ruga mea să-Ţi vină înainte,
Să se suie,
Ridicarea mâinii mele mute,
Ca tămâie.
Să-Ţi fie ca jertfa cea de seară,
Preaplăcută.
Să n-am grai sau vreo vorbă amară,
Îmi ajută.
Pune-mi pază inimii şi gurii,
Ca să tacă;
Viclenia dezvinovăţirii
Mă atacă.
Nu mă însoţesc cu păcătoşii
Pe-a mea cale.
Nici cu cei ce sunt de-ai lor, aleşii,
În urale.
Să mă mustre dreptul, să mă certe,
Dar cu milă.
Linguşirea celui rău să plece,
Inutilă.
Duşmanii nu îmi vor rugăciunea,
- Îi goneşte;
La judecătorii lor, căderea
Ce-ngrozeşte.
Graiurile mele curg spre Domnul,
Dulce rugă;
Iar pe cei răi îi înghite iadul,
Şi-or să plângă.
Căci eu către Tine, Doamne, Doamne,
Ridic ochii.
Nădejdea în Tine nu-mi adoarme,
Să mă mântui!
Păzeşte-mă de această cursă
Pusă mie,
Şi de fărădelegea ascunsă
În mânie.
Păcătoşii cad în a lor mreajă,
Cu durere.
Iar eu stau sub a Domnului strajă,
Cursa piere.
Psalmul
141
Cu glasul meu, spre Domnul am strigat,
Cu glasul meu, spre Domnul m-am rugat,
Ruga mi-am revărsat în faţa Sa,
I-am spus necazul; mă va asculta!
Iar când sufletul mi se istovea,
Nu m-ai lăsat, cunoscând calea mea;
Mi-au ascuns cursă, ca să cad în ea,
Dar am scăpat din încercarea grea.
Strig către Tine: Tu eşti partea mea,
Tu-mi eşti nădejdea, cu Tine voi sta;
Ascultă-mi rugăciunea umilită,
Mă izbăveşte, Doamne, din ispită!
S-au întărit cei ce mă prigonesc
Şi răul foarte tare mi-l doresc.
Înalţă-mi, Doamne, sufletul proscris,
Să Te slăvească, scăpat din abis.
În pământul celor vii m-aşteaptă
drepţii,
Ca să-mi dai răsplata bunătăţii.
Pentru a lectura Psalmii următori, dați click aici.
Autor: Prof. Religie Mirela Șova
/image%2F0831336%2F20160210%2Fob_38ecbd_bancul-zilei-28-iulie.jpg)