Overblog
Editer l'article Suivre ce blog Administration + Créer mon blog

Publié par Mirela

Stiri culturale
Mirela Şova
   

 

 

 



   

Interviu FĂRĂ reportofon - De meserie, nu mai știu nici eu!

Interviuri din catacombele cotidianului, cu oameni obișnuiți, „marii anonimi” ai satelor și orașelor 




C. V., un doctor specialist (cu Facultatea de Medicină absolvită, cu anul de stagiu împlinit, cu rezidenţiatul terminat, cu diplomă de specialist) care profesează în domeniul... IT.


M. Ș.: În măsura în care consideraţi necesar, ne puteţi spune de ce şi cum v-aţi schimbat profesia, dar şi din reacţiile celor din familie, anturaj, vizavi de aceasta?

C. V.: Desigur, acum pot vorbi, pentru că nu mai e aşa dureros, în sensul că au trecut câțiva ani de la momentul decisiv... al reorientării mele profesionale. Și lucrurile acum s-au mai aşezat. Este vorba de faptul că, după ce m-am trezit cu diploma de doctor specialist în mână..., totodată m-am trezit şi în şomaj... Cât am fost în anul de stagiu, în rezidenţiat, am avut un salariu, nu foarte mare, dar a fost ceva. După aceea, am încercat să găsesc de lucru, dar nu am reuşit decât ceva foarte vag, mai mult promisiuni şi liste de aşteptare, în timp ce eu aveam deja o familie şi copil. Cum nu puteam să-i întreţin... M-am gândit la altceva, şi m-am reprofilat.

M. Ș.: Staţi puţin, să o luăm pe rând. Nu mi se pare la îndemână să schimbi Medicina cu domeniul IT. Aveaţi studii paralele? Sau cum?

C. V.: Nu, doar o pasiune de ani buni, pentru partea de software. Știţi, nu vreau să se supere nimeni, dar la Facultatea de Medicină nu mi-a plăcut. Am tot învăţat cursuri, cursuri, şi mai puţină practică medicală. În trecut am înţeles că era altfel, cu alt sistem, că rezidenţii aveau o cameră chiar în spital, şi că învăţau meserie la propriu, nu doar din cărţi... Foarte puţini profesori ne-au dăruit din tainele meseriei... Atunci m-am dezamăgit cumplit, mi-a pierit acea energie care te face să cauţi, să vrei să progresezi, să mergi mai departe. Mi-a pierit motivaţia. Nici glasul familiei, nimic nu m-a putut convinge că „medicina e o meserie nobilă şi trebuie să mă jertfesc pe altarul ei". Eu vorbesc aici de mine. Poate că alţii au simţit şi simt altfel. Şi sper să fie aşa, că altminteri rămânem fără medici... de vocaţie, în țară.

M. Ș.: Dar nu aţi avut pe cineva în familie de aceeaşi profesie cu dvs., care să vă susţină, eventual şi financiar, sau cu relaţii etc.? Ați vrut să spargeţi gheaţa de unul singur?

C. V.: Din păcate (sau nu ştiu cum să spun altfel), sunt un visător. Da. Am vrut să fac ceva cu puterile proprii. Am crezut că aşa e bine, că pot fi un doctor bun. Mi-am dorit să ajut oameni. Dar în rezindenţiat, când am văzut cât de puţin pot să fac... Și care e atitudinea lumii faţă de tagma medicală... Nu mi-a plăcut. Nu vreau să detaliez, dar chiar nu mi-a plăcut că aveam un salariu foarte mic şi că refuzam pliculeţe cu „atenţii"..., se creau situaţii jenante. Nu vedeam unde e nobleţea meseriei pe care mi-o alesesem cu drag. Da, am ajutat cât am putut. Dar nu am putut mult. Aș fi preferat ca acele situații cu pacienții nici să nu existe..., să fie un salariu suficient și atât.

M. Ș.: Cum este atunci în noul domeniu? Aici vă simţiţi împlinit?

C. V.: Încă nu mă pot pronunța. Aici sunt un începător, deocamdată. Urmez o a doua facultate, de profil, muncesc, acasă mă aşteaptă familia... Fac faţă, dar nu pot spune că e tot ce-mi doream. În tot cazul, îmi folosesc mintea mult mai mult decât în Facultatea de Medicină - iarăşi nu vreau să jignesc pe nimeni - , dar aşa e. Și totuşi, şi in IT, pot să remarc faptul că nu suntem plătiţi la nivelul fineţii muncii pe care o facem... Și aici mai am grija zilei de mâine.., pe alocuri.

M. Ș.: Care ar fi, deci, dorința dvs., vizavi de propria carieră? Dvs. cum aţi vedea lucrurile?

C. V.: Aproape că nu mai am nicio dorinţă... În mod ciudat. Când mă aprind, îmi pun speranțele în ceva..., dar apoi văd că se dovedeşte o Fata morgana, ies dezamăgit. Deci, fără iluzii. Speranță de mai bine există pe undeva, dar nu prea mult. Am încercat la mai multe firme din noul domeniu. Ca să găsesc ceva cât mai apropiat de ce pot eu să fac... Încă mai caut!

M. Ș.: Să înţeleg că ați dorit sau aţi încercat şi să găsiți vreun job în afară? Sau numai în România?

C. V.: Deşi părinţii mei ar fi vrut să încerc ceva în străinătate, mai ales că sunt oferte, şi încă am vârsta necesară, pe mine nu m-a tras inima. Am călătorit în străinătate, îmi place la nivel de turist, dar nu să locuiesc acolo. Nu e pe sufletul meu. Am rămas în ţară. Dar aici e greu să-ţi împlineşti visele.

M. Ș.: Mai aveți şi alte nemulţumiri, pe linie profesională, pe care să ni le puteţi comunica?

C. V.: Ar mai fi... Pe scurt: am învăţat foarte mult. Învăţ şi acum, la a doua facultate... Am fost şef de promoţie la un liceu foarte bun (cotat la un moment dat drept unul dintre cele mai bune din ţară!), multiplu olimpic naţional şi internațional... Dar acestea la ce mi-au folosit? În jur văd că se „realizează" cei care sunt fie mai întreprinzători, fie cu relaţii, oricum, nu aşa, visători, cum sunt eu. Chiar şi familia îmi reproşează că „puteai mai mult". Am ajuns să consider că îmi lipseşte mie ceva, o cheie a înţelegerii... De ce a trebuit să fac zece ani de medicină, fără să profesez ca medic deplin nici măcar o zi?

M. Ș.: Din păcate, acesta fiind un simplu interviu, nu vă putem da răspunsuri, doar vă adresăm întrebări... Ca o concluzie, aţi putea spune care e rugăciunea dvs. zilnică?

C. V.: Mă rog pentru familie, pentru iertarea păcatelor, pentru ca Dumnezeu să-mi descopere când va considera necesar sensul a ce am făcut şi a ce am de făcut... Și îl rog în particular pe Sfântul Nectarie Taumaturgul să mă ajute la găsirea unui serviciu mai aproape de inima mea..., şi de ce pot să fac eu concret.

M. Ș.: Vă mulţumim foarte mult pentru că aţi acceptat acest interviu şi ne alăturăm dvs. în rugăciune, ca Dumnezeu, Maica Domnului şi Sfântul Nectarie să vă lumineze sensul în toate!


Sfinților Doctori fără de arginți, Sfinte Cosma, Sfinte Damian, Sfinte Chir, Sfinte Ioan, Sfinte Pantelimon,Sfinte Ermolae, Sfinte Samson, Sfinte Diomid, Sfinte Mochie, Sfinte Anichit, Sfinte Talaleu, Sfinte Trifon, ajutați-ne, vindecându-ne cugetul de tulburare, inima de dorințe viclene și voința de slăbire și delăsare, pentru a putea împlini voia lui Dumnezeu din cer, aici, pe pământ. Amin.

 

 

pentru interviul anterior, dați click aici!

 


Carnavalul Florilor, a patra ediţie

În data de 21 august, Municipalitatea Oradea invită la un eveniment pe gustul multora, inclus în proiectul „Fereastră deschisă spre Europa", intitulat „Carnavalul Florilor". Debutul va fi făcut printr-o conferinţă, cu expuneri ale profesorilor universitari Ioan Horga (prezentarea euroregiunii Bihor-Hajdu Bihar), de la Universitatea din Oradea şi a lui Suli Zakar Istvan, de la Universitatea din Debrecen, urmând ca 6 care alegorice, ornamentate cu flori, să străbată oraşul până în Piaţa Independenţei, începând cu orele 14, 00. După acestea, sunt pregătite concerte până seara târziu, ale unor formaţii şi ansambluri dintre care menţionăm: Compact şi Neoton Familia. Pentru acest eveniment s-a pus la dispoziţie o sumă de 70.000 RON, de la bugetul local. Este aşteptat să participe la eveniment şi eurodeputatul Iuliu Winkler.

 



 Casă de piatră! Şi vedetele ajung la preot...!

 

Se anunţă nuntă cu fast în luna august, şi anume, între prezentatorul ProTV, Cătălin Măruţă, şi renumita cântăreaţă Andra. În data de 10 august va avea loc căsătoria civilă, la Primăria sectorului 3, unde Cătălin a depus dosarul, precum toţi cei care vor să... scape de singurătate, întemeindu-şi o familie, iar la scurt timp, adică pe 23 august, se vor cununa religios la Biserica în renovare Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel din Târgu Jiu, după care va urma o petrecere cu peste şapte sute de invitaţi. Naşii tinerelor vedete vor fi prietenii lor, Dana şi Cornel Ciocan. Le dorim casă de piatră şi mediatizare a evenimentului fără speculaţii nefolositoare!

 

 

 

Ca recenzie - Aţi citit MOMO?

 

Nu e chiar o recenzie, şi nici măcar o invitaţie directă la lectură, pentru că o să-mi spuneţi: „Când? Că am atâtea alte cărţi care mă aşteaptă pe raft..., undeva, pe care le-am luat să le citesc, dar... când? Că nu am... timp!"

Nu-i nimic, vă voi prezenta câte ceva despre MOMO, măcar cât să-i prindeţi firul. Este un basm-roman, „despre hoţii de timp şi fetiţa care le-a înapoiat oamenilor timpul furat", scris de Michael Ende şi publicat pentru prima dată în... 1973.

Momo..., o fetiţă a nimănui care avea darul de a şti să asculte păsurile oamenilor şi de a-i inspira, de a le da idei bune, prin simpla ei prezenţă, fără un efort special. Spre exemplu, Gigi Ghidul, unul dintre prietenii ei, un băiat mai mare, căruia îi plăcea să spună poveşti aiurite, şi să practice fel de fel de meserii - niciuna oficială - „În special atunci cînd Momo era de faţă şi-l asculta, fantezia lui înflorea ca o pajişte în timpul primăverii. Copiii şi oamenii mari se îmbulzeau în jurul lui. Acum ştia să spună poveşti cu multe urmări, continuând zile în­tregi şi chiar săptămîni, şi era inepuizabil, plin de idei. De altfel el însuşi se asculta la fel de interesat, căci ha­bar n-avea unde îl va duce imaginaţia sa." (op. cit.)


Oamenii cenuşii, personaje care îi sfătuiesc pe oamenii obişnuiţi să-şi „economisească" timpul, să nu şi-l mai „piardă" cu alţii, ci să şi-l valorifice pentru bani... Rezultat parţial: „Se părea că nimeni nu observă că economisindu-şi timpul, în realitate economisea cu totul altceva. Nimeni nu voia să admită că propria viaţă îi devenea tot mai săracă, mai uniformă şi mai rece. Copiii erau însă cei ce o simţeau cel mai tare, căci nimeni nu mai avea vreme pentru ei. Timpul este însăși viaţa. Iar viaţa sălăşluieşte în inimă. Cu cât oamenii economiseau mai mult, cu atât aveau mai puţin."(op. cit.)

Copiii, speriaţi că părinţii lor nu mai au timp de ei şi că sunt tot mai morocănoşi, îi spun păsul lor lui Momo şi prietenilor ei..., neatinși încă de noua boală a lui „n-am timp, ... îl economisesc, ca să câştig mai mulţi bani". Gigi le spune poveştile lui. Alarmată, Momo încearcă să-i ajute. E vizitată şi ea de un domn cenuşiu, care îi oferă jucării perfecte, doar ca să-şi ocupe timpul şi să nu mai încapă prietenii în el. Momo refuză, motivând că păpuşile nu pot fi iubite, aşa cum îşi iubeşte prietenii. Uluit, domnul cenuşiu începe să spună o confesiune pe care nu trebuia să o rostească niciodată:

„...tot timpul pe care oamenii şi-l economisesc e pierdut pentru ei..., ni-l însuşim noi..., îl înmagazinăm..., avem nevoie de el... Ah, voi nu ştiţi ce este timpul vostru... Noi ştim însă şi vi-l sugem până în măduva oaselor... Și ne trebuie mai mult... tot mai mult... căci şi noi suntem tot mai mulţi..." (op. cit.)


Urmează - NU DETALIEZ DECÂT ATÂT CÂT TREBUIE - lupta dintre Momo şi prietenii ei, majoritatea copii, pe de o parte, şi oamenii cenuşii, care consideră grupul lui Momo drept inamicul lor, pe de altă parte. Gigi Ghidul hotărăşte că trebuie să se unească, cu toţii, împotriva hoţilor de timp. Cu toţii care încă nu au fost acaparaţi... de economia absurdă de timp. Iată planul lui Gigi: „Forţa domnilor cenuşii, mai spuse Gigi, constă în faptul, după cum ştiţi acum, că pot lucra necunoscuţi şi în secret. Prin urmare mijlocul cel mai simplu şi mai fo­lositor pentru a-i face inofensivi este ca toţi oamenii să afle adevărul despre ei. Cum vom proceda? Vom orga­niza o mare demonstraţie a copiilor! Vom confecţiona pancarte şi lozinci cutreierînd toate străzile cu ele. Vom atrage atenţia oficialităţilor. Vom invita întregul oraş aci la noi în vechiul amfiteatru pentru a da toate explicaţiile.

Vom stîrni o imensă agitaţie!

Mii şi mii de oameni vor veni încoace! Iar cînd se va fi adunat aci o mulţime nemărginită vom dezvălui se­cretul înfiorător! Şi atunci - atunci lumea se va trans­forma dintr-o dată. Niciodată nu va mai putea fi furat timpul cuiva. Fiecare va avea atît de mult cît doreşte, căci din clipa aceea va fi deajuns pentru toţi. Acest lucru, prieteni, îl putem realiza noi, noi cu toţii, împreună în cazul cînd vrem. Vrem s-o facem?" Planul lui Gigi dă însă greş... E nevoie ca Momo să fie ajutată de însuşi Maestrul Ora, care trimite pe broasca lui Casiopeea, ce o scoate pe Momo din timp, încât ea nu mai poate fi urmărită de oamenii cenuşii, ce stau sub semnul timpului. Maestrul Ora e singurul care a citit pancardele copiilor...


Din dialogul dintre Momo şi Maestrul Ora:

„- De ce au feţele atît de cenuşii? dori să afle Momo în timp ce continua să privească.

- Pentru că îşi bazează existenţa pe ceva mort, răs­punse maestrul. Ştii doar că se menţin datorită timpului de viaţă al oamenilor. Dar acel timp moare efectiv atunci cînd e smuls de la adevăraţii săi proprietari. Fiindcă fie­care om are propriul său timp. Numai atît timp cît e în­tr-adevăr al său, timpul rămîne viu.

- Asta înseamnă că domnii cenuşii nici nu sînt oa­meni?

- Nu, şi-au luat numai înfăţişarea de oameni.

- Şi ce sînt de fapt?

- În realitate nu sunt nimic.

- Dar de unde vin?

- Apar fiindcă oamenii le dau posibilitatea să apară. E suficient ca faptul să se producă. Pe urmă oa­menii le mai dau şi posibilitatea să fie stăpîniţi de ei. Aceasta e de asemenea îndeajuns pentru ca să se şi pro­ducă.

- Dar dacă n-ar mai putea să fure timp?

- Atunci ar trebui să se întoarcă în neantul din care au venit."

Uluitoare dezvăluiri urmează pentru Momo, făcute de Maestrul Ora. Ea călătoreşte în spațiul propriei inimi, unde poate vedea clipele... ca nişte flori din culori necunoscute, cum se succed una alteia, fiecare mai frumoasă, apunând spre a lăsa loc alteia, în timpul unei melodii a întregului univers... Momo ar vrea să povestească tuturor ce a văzut, dar Maestrul o previne:

„- Ar trebui ca mai întâi să crească în tine cuvintele potrivite.

- Aş dori însă să le povestesc, tuturor! Aş dori să le pot cânta vocile auzite. Cred că în acest caz totul ar merge spre bine.

- Dacă într-adevăr doreşti, atunci trebuie să ştii să aştepţi, Momo.

- Mie nu mi-e greu să aştept."


Momo dispare pentru un an din lumea obişnuită, timp în care prietenii ei... se lasă cuceriţi de oamenii cenuşii. Chiar şi Gigi (numit acum Girolamo), devine angajat în multe părţi, plătit, recunoscut (bogat şi celebru)... şi nu mai are inspiraţia de odinioară. Poveştile i se cer pe bandă rulantă, fără a fi rumegate de cineva... Momo e acum singură. Îşi caută prietenii, doar toţi sunt schimbaţi. Până şi copiii, acum se joacă „de-a cartelele perforate"...

„Fiecare din noi reprezintă o cartelă perforată. Fie­care cartelă perforată conţine o mulţime de date diferite: cât de mare, ce vârstă, ce greutate, şi aşa mai departe. De­sigur niciodată datele reale ale fiecăruia, căci ar fi mult prea simplu. Uneori suntem numai cifre lungi şi compli­cate, de pildă MUX/763/y. Pe urmă ne amestecă şi ne bagă într-un fişier. Apoi unul dintre noi trebuie să gă­sească o anumită cartelă perforată. Trebuie să pună întrebări în aşa fel încât să elimine toate celelalte cartele şi pînă la sfîrşit să nu mai rămînă decît aceea căutată. Cel ce izbuteşte cel mai repede a câştigat." (op. cit.)

După o perioadă de singurătate cumplită, Momo se reîntoarce la Maestrul Ora, care îi face noi dezvăluiri... despre ce fac oamenii cenuşii cu florile timpului - clipele timpului furat de la fiecare om care se lasă condus de ei... „Din acele depozite subterane se aprovizionează domnii cenuşii mereu. Smulg florilor clipelor petalele lor, le lasă să se usuce pînă ce devin tari şi cenuşii apoi îşi răsucesc din ele micile lor trabucuri. Pînă în acel moment mai e încă totuşi un rest de viaţă în petale. Dar timpul viu nu le prieşte domnilor cenuşii. De aceea îşi aprind trabucurile şi le distrug fumîndu-le. Abia în fumul lor timpul e cu adevărat mort de tot. Iar din acel timp mort al oamenilor îşi susţin existenţa." (op. cit.)


Momo primeşte misiunea de a elibera timpul furat... şi de a-i „ajuta" pe oamenii cenuşii să se întoarcă în neant... Oare va reuşi, ea singură - de fapt, ajutată de o broască ţestoasă?... Și cum va face? Care e planul?

...Happy end, bineînţeles: oamenii cenuşii dispar în neant, „timpul" se întoarce, recuperat, la oameni, care încep să-şi zâmbească prietenoşi, încep să aibă timp şi pentru lucruri mărunte şi necontabilizate în bani... Momo îşi recuperează prietenii...! Apoi le cântă din melodia auzită în inima ei...

„V-am povestit toate ca şi cum s-ar fi şi întâmplat. Aş fi putut să vă povestesc de asemenea ca şi cum totul se va întâmpla abia în viitor." (op. cit.)

Vă întreb, în final... Momo poate fi o fetiţă reală sau doar glasul conştiinţei colective, scos la iveală de scriitor, care cheamă la ceva cu adevărat profund, de care, se pare, mulţi dintre noi au uitat (și anume, la valorificarea timpului, dat nouă în dar de Creator, spre mântuire)?


Selecție din filmul ecranizat după cartea "Momo":

 



Tabăra Internaţională de Creație Plastică

În perioada 2 - 12 august 2008, la Mraconia-Dubova se desfăşoară Tabăra Internaţională de Creaţie Plastică, unde sunt invitaţi 52 artişti plastici, sculptori, critici de artă, fotografi din mai multe ţări, între care România, Serbia, Ungaria, Portugalia. Evenimentul, aflat la a 28-a ediţie, este organizat de Fundaţia Rubin, şi are loc la Cazanele Dunării, sursă de inspiraţie pentru artişti. Între alte surprize ale organizatorilor, pe 15 aug. va avea loc o expoziţie de lucrări.


 

Paulo Coelho, schimbare de tematică?

  Autorul brazilian de best-selleruri, Paulo Coelho, a prezentat în Brazilia ultima sa carte, departe de tematica de până acum..., şi anume un triller poliţist, a cărui acţiune se derulează în atmosfera unui festival de la Cannes (informează AFP). Cartea are ca titlu „Le vainqueur est seul" („Câştigătorul e singur" sau... „Singurătatea celui ales"), folosind ca fundal pentru acţiune faimosul festival francez, loc al săvârşirii unei serii de crime, regizate de un milionar rus. „Forma este cea a unui roman poliţist, dar folosesc violența doar cu scopul zugrăvirii lumii celebrităţilor", a explicat scriitorul, într-un interviu acordat cotidianului O Estado de Sao Paulo. „Încerc să prezint de aşa manieră, încât cititorii să înţeleagă că, în culisele unui festival atât de renumit, cum este cel de la Cannes, se ascunde un univers întreg de afaceri, contacte, jocuri ale puterii", a indicat el într-un alt interviu, acordat revistei Epoca. După autorul „Alchimistului" - primul său best-seller - „cultul celebrităţilor este unul foarte puternic şi actual".

Autorul speră ca să-şi depăşească propriul record de vânzări, cu această nouă carte, pe care o consideră foarte adecvată timpurilor pe care le trăim.

De meditat (propunere M. Șova): Scriitorul prezintă cărţi supunându-se gustului lumii sau cultivă gustul acesteia, spre ceva mai înalt? Care e menirea scriitorului? (Puteţi răspunde la această provocare, utilizând adresa de e-mail pusă la dispoziţie pe pagină).



  Antologie - Eminescu, tradus în limba italiană

  Geo Vasile este autorul volumului bilingv „Din valurile vremii", ce cuprinde 70 de poeme eminesciene, antume şi postume, selectate după ediţia Perpessicius (inclusiv „Luceafărul"!), traduse în limba italiană. Aceasta este o primă încercare a unui autor român de a traduce selecţii reprezentative din opera marelui poet, în limba italiană. Cartea este alcătuită după toate rigorile, cu antologie critică, date biografice, notă a traducătorului, postfaţă. (după Diana Marin-Caea)


 


 Festival Folcloric în Vrancea

  Direcţia Judeţeană pentru Cultură, Culte şi Patrimoniul Cultural Naţional Vrancea informează: a 42-a ediţie a Festivalului Folcloric Poiana Negari - Jitia, va avea loc duminică, 10. 08. 2008, cu participarea ansamblurilor folclorice din com. Dumitreşti, Jitia, Chiojdeni, Vintileasca, fiind invitaţi de asemenea interpreţii Margareta Clipa, Nicolae Motei, Aurelia Coliba şi Ana-Maria Botezatu. Festivalul se va desfăşura în com. Jitia, jud. Vrancea, organizat de Consiliul local Jitia, Primăria com. Jitia.

 


Restaurare binevenită!

 

De la aceeaşi Direcţie Judeţeană - Vrancea: Biserica din lemn Sfântul Nicolae, din com. Vrâncioaia, jud. Vrancea, e pe cale de a fi restaurată, cu finanţare de la Ministerul Culturii şi Cultelor, prin intermediul Oficiului Naţional al Monumentelor istorice. Monumentul e datat 1783, fiind în stare gravă de deteriorare. Să nu lăsăm ce e „vechi" să dispară!

 


 

MiniEditorial


 

 Coregrafie pentru DANSUL INIMII


Anunţ FFFimportant! Căutăm coregraf capabil să compună, într-o îmbinare a tradiţionalului cu modernul, o coregrafie originală, pentru dansul zilnic al inimii, în rugă!

... Ne dăm singuri anunţ pentru ceva ce ar trebui să facem noi înșine, gândindu-ne mai mult la cele interioare decât la cele exterioare. Există în fiecare dintre noi posibilitatea unei invocări „originale" a numelui lui Dumnezeu, chiar pornind de la rugăciuni tradiţionale, chiar folosindu-le pe acestea, însă în maniera noastră, cu lacrimile noastre, cu suspinul nostru, cu râvna noastră, dând deci o „coregrafie" aparte urcuşului rugăciunii spre cer.

Mai concret... Spun Sfinţii că şi Dumnezeu vrea să se lase înduioşat de cererea noastră; să nu fim seci, „la obiect", ci să-L mişcăm cu particularitatea dorului nostru de El, să personalizăm relaţia noastră cu Divinitatea! E greu? Trebuie originalitate? Nu. Trebuie dorirea celor veşnice mai presus de cele pământeşti, tânjirea după cele adevărate şi eterne; El, Creatorul, Nespusa Frumuseţe, Artistul desăvârşit... trebuie mişcat de noi, şi din neputinţele noastre, atinse de har, poate ţâşni un răspuns pe măsură...! Slavă Celui Neapropiat, Care S-a descoperit întru Hristos Iisus şi întru Sfinţii Săi!


Baletul frunzei de ficus


Sufletul meu se unduieşte

După baletul frunzei proaspete de ficus.

Frunză de verde crud, timidă, apoi

Îndrăzneaţă,

Elegantă şi îndreptată spre soare.

Mă îndrept spre Soarele sufletului meu

Într-un balet nevăzut,

Dar auzit - căci fredonez un cântec de victorie.

Frunza îmi arată ceea ce eu nu pot vedea,

Într-un balet aproape imperceptibil,

De o fineţe extremă,

Care mă emoţionează, fiind tot

un cadou al Lui.

 

Cu plecăciune înaintea Icoanei,

Scriitorul.


Pentru alte poezii, de acelaşi autor, click aici (pagină cu linkuri spre poezii)!


 

Autor:
Prof. Religie Mirela Șova
Pour être informé des derniers articles, inscrivez vous :
Commenter cet article