Psalmii 59 - 62

Doamne, când Te-ai mâniat

Tu pe noi ne-ai lepădat;

Însă, până în sfârşit,

Iarăşi Te-ai milostivit.

Ai cutremurat pământul

Şi i-ai tulburat străfundul;

Vindecă-l acum, alină-l,

Că el n-are nici o vină.

Asprime ne-ai arătat

Şi cu vin ne-ai adăpat:

Ne-ai dat vinul umilinţei,

Pentru boala necredinţei.

Însă celor ce se tem

De Tine, Tu le-ai dat semn:

Să fugă, să se salveze,

Răul să nu-i săgeteze.

Tinde mâna Ta cea dreaptă,

Să mă mântuieşti îndată;

Domnul din cer a grăit:

- Sichemul l-am împărţit,

Iuda Îmi e împărat,

Orice neam M-a ascultat.

Doamne, Tu ne-ai lepădat,

Dar de tot nu ne-ai uitat.

Vino cu oştile noastre,

Să ne-ajuţi în lupte aspre!

Degeaba ne-ajută omul,

Dacă nu-L avem pe Domnul.

Cu Dumnezeu biruim,

Pe duşmani îi nimicim!

Psalmul  60

De la margini de pământ

Mă-ndrept spre Domnul, strigând:

Ceea ce Îţi cer,

Să se urce-n cer;

Ceea ce Te rog,

Să-mplineşti pe loc!

De-a fost inima mâhnită,

Tu mi-ai scos-o din ispită.

M-ai povăţuit

Şi m-ai întărit;

Am nădejde mare

Către-a Ta scăpare!

În locaşul Tău doresc

Veşnic ca să locuiesc.

M-oi acoperi,

Aripi m-or feri;

Ruga s-a suit,

Tu m-ai auzit.

Tu laşi a Ta moştenire

Celor ce se tem de Tine.

Viaţă lungă dă-i

Împăratului.

El mereu va sta

Înaintea Ta.

Adevărul Îţi păzeşte,

Mila cu el o-mpleteşte

Al Tău împărat,

Ce-i David chemat;

Care-Ţi va cânta

Spre lauda Ta

În vecii de veci,

Ca mila să-i pleci!

Zi de zi el e în rugăciune,

După cum Ţi-a făcut promisiune.

Psalmul  61

Oare nu lui Dumnezeu

Se-nchină sufletul meu?

De la El am mântuire,

El îmi este sprijinire.

El îmi este Dumnezeu

Şi Mântuitorul meu!

Până când vă războiţi

Cu omul, să-l nimiciţi?

Parc-ar fi un zid surpat

Sau un gard de dărâmat...

Duşmanii s-au sfătuit

Să m-arate necinstit.

Cu minciuni au alergat,

Cu gura m-au lăudat,

În suflet m-au blestemat,

Spre pierzare ei m-au dat...

Oare nu lui Dumnezeu

Se-nchină sufletul meu?

De la El am eu răbdare,

Către El găsesc scăpare.

El îmi este Dumnezeu

Şi Mântuitorul meu!

Numai în El am nădejde,

Când răul mă copleşeşte.

El îmi vine-n ajutor,

Prin El pot fi răbdător.

Tot poporul să se-ncreadă

Şi pe El Domn să Îl vadă;

Inimile revărsaţi,

Către El le-nfăţişaţi.

Spuneţi-I Lui păsul vostru,

El e Ajutorul nostru!

Însă toţi sunt mincinoşi,

S-au făcut necredincioşi...

Nu speraţi la jefuire,

La nedreaptă-navuţire;

Chiar de-ar curge bogăţia,

Voi nu vă lipiţi de ea.

Dumnezeu, când a grăit,

Două lucruri a rostit:

Că puterea e a Sa,

Că a Lui e şi mila,

Şi că fiecare faptă

Va avea în cer răsplată.

Psalmul  62

Doamne, Dumnezeul meu,

Dis-de-dimineaţă,

Foarte însetat sunt eu

Să văd a Ta Faţă.

După Tine-am suspinat

În pământ pustiu

Şi Ţie m-am arătat,

Cu Tine să fiu.

La al Tău loc am venit,

Puterea să-Ţi văd;

Chiar în locul cel sfinţit,

Ţie mă arăt.

E mai bună mila Ta

Decât însăşi viaţa;

Gura mea Te-o lăuda

Dis-de-dimineaţă.

Numele Ţi-l pomenesc

La ruga ce-o fac;

Astfel, eu Te preacinstesc

Şi Te chem, nu tac.

Doar cu Tine sufletul

Îşi alină dorul;

Se bucură îndestul,

Lăudând pe Domnul.

Amintindu-mi de-al meu Domn

Chiar şi-n aşternut,

M-am rugat, trezit din somn:

M-ai ajutat mult.

De aripi acoperit,

Ocrotit de Tine,

Mă voi bucura, lipit

În suflet, de bine.

Dreapta Ta m-a sprijinit,

Deci nu m-au aflat

Cei ce răul mi-au râvnit,

Când m-au căutat.

Vrăjmaşii mei, pedepsiţi,

Vor cădea-n adânc.

De săbii vor fi loviţi

Şi la vulpi ajung.

Împăratul, veselit,

E cu Dumnezeu!

Omul drept este slăvit

A muţit cel rău.

Pentru a lectura Psalmii următori, click aici.

 

Autor: Prof. Religie Mirela Șova

Psalmii in versuri

Mirela Șova