Psalmii 55 - 58

Doamne, Tu mă mântuieşte,

Omul iar mă necăjeşte,

Zi de zi mă războieşte.

Vrăjmaşii mei sunt din lume,

Dar mulţi sunt din înălţime!

Ziua, dacă mă voi teme,

Sufletul o să Te cheme;

Am nădejde-n orice vreme.

Folosesc cuvântul meu

Spre slava lui Dumnezeu.

Dacă am nădejdea-n Domnul,

Nu am teamă, în tot locul,

Ce-mi va putea face omul?

Ei urăsc ce eu grăiesc,

Cu gânduri se-împotrivesc,

Numai răul mi-l voiesc.

Vor fi împrejurul meu,

Ascunzându-se mereu.

Ei par a-mi păzi călcâiul

Şi-mi vânează sufleţelul;

Nu îi va mântui Domnul.

Popoare necugetate

De Cel Drept sunt sfărâmate!

Viaţa mi-am mărturisit

Domnului; mult m-am căit.

Doar lacrimi Ţi-am dăruit.

După-a Ta făgăduinţă,

Vezi-mă în umilinţă!

Când eu ruga îmi voi face,

Vrăjmaşii se vor retrage

Şi voi şti că Tu-mi dai pace.

Te-am cunoscut de Stăpân,

Domnind peste orice bun.

Folosesc cuvântul meu

Spre slava lui Dumnezeu.

Dacă am nădejdea-n Domnul,

Nu mi-e teamă, în tot locul,

Ce-mi va putea face omul?

Tot ce am făgăduit

Păstrez spre îndeplinit;

Să fie Domnul slăvit!

Doamne, Tu m-ai izbăvit,

De cădere m-ai ferit,

Din moarte m-ai ridicat,

În lumină m-ai scăldat,

Celor drepţi m-ai arătat;

Înaintea Ta voi sta,

Vie-mi va fi inima!

Psalmul  56

Miluieşte-mă, Dumnezeule,

Miluieşte-mă!

Nădăjduieşte, suflete,

Nădăjduieşte!

La umbra lui Dumnezeu

Se-ascunde sufletul meu.

De aripi acoperit,

De păcat fiind ferit.

Stau aşa până când trece

A lumii fărădelege.

Strig la Cel Înalt din cer,

Să nu fiu aici stingher.

Iar El a trimis spre mine

Mântuirea, să m-aline;

Pe cei ce m-au necăjit,

Ocara i-a copleşit.

La oftat, Tu ai răspuns

Cu-adevărul nepătruns

Şi cu mila Ta cea mare,

Care e a mea scăpare.

Mi-ai venit în ajutor:

Dintre puii leilor,

Mi-ai scos sufletul îndată,

Cu mila Ta preacurată.

Dar acum sunt tulburat...

Oamenii m-au săgetat,

Cu minciuni şi viclenie,

Limbile, săbii le fie.

Înalţă-Te, Te arată

Cu slava Ta luminată!

Să Te vadă-întreg pământul,

Să Îţi audă cuvântul!

Ei mi-au gătit sub picioare

Curse, spre a mea pierzare;

Sufletul mi-au împilat,

Ca în groapa lor să cad.

Dar în ce au pregătit

Tocmai ei s-au prăvălit.

Deci, gata-i inima mea

Ţie, Doamne, a-Ţi cânta.

Dimineaţa, la trezire,

Voi aduce preamărire:

Cu psaltire, alăută,

Inima, Doamne, Îţi cântă!

Te laud între popoare,

A ajuns până la soare

Mila Ta cea minunată

Şi-adevărul, laolaltă.

Îţi cânt, Doamne, între neamuri,

Înalţă-Te peste nouri!

Doamne, arată-Ţi mărirea

Către toată omenirea!

Psalmul  57

De-aţi avea în gând dreptate,

S-ar vedea prin bune fapte.

Ce e-n inimă şi-n gând,

Se arată pe pământ.

De ascundeţi răutate,

Nu puteţi face dreptate;

Păcătoşii nu sunt buni;

Ei trăiesc spunând minciuni.

Chiar de prunc, micuţ fiind,

Cel nedrept s-a rătăcit;

Din pântece, plămădit,

El minciuna a dorit.

Păcătosul se mânie,

Stăpânit de grea furie;

Precum o viperă surdă,

Ce nu vrea să mai audă.

Ca un şarpe, către care

În zadar, descântătoare

Vor să-l scoale, să-l vrăjească,

Dacă el vrea ... să surzească.

Numai Domnul va zdrobi

Pe cei ce ca şerpi vor fi;

Chiar de au dinţii de lei,

El îi spulberă pe ei!

Nu vor mai avea putere,

Ca o apă care piere;

Domnul, arcul pregăteşte

Şi pe mincinoşi ţinteşte.

Se vor topi ca o ceară,

Vor avea soartă amară;

Va cădea peste ei foc,

Soare n-or vedea deloc,

De vii îi va înghiţi,

Mânia îi va lovi;

Dreptul va putea vedea

Pe cel rău, cum va cădea.

Bucuroşi vor fi cei drepţi,

Fiindcă au fost înţelepţi;

Iar necredinciosul piere,

Nu va mai avea putere.

Domnul va face dreptate,

Răzbunând răul din toate;

Omul va vedea răsplata,

După cum îşi are... fapta!

Psalmul  58

Doamne, Tu mă scoate,

Am vrăjmaşi de moarte!

Şi mă izbăveşte

De cel ce urăşte!

Îmi dă izbăvire

De grea-împotrivire

A celui nedrept

Şi neînţelept.

De cei ce cutează

Şi sângele varsă;

Că ei m-au vânat,

Contra mea au stat.

Au putere ei,

Chiar de sunt mişei.

Nu mi-am înecat

Sufletu-n păcat.

Mă îndrept spre Tine,

Fără de ruşine.

De nelegiuire

Nu am molipsire.

Scoală cu putere,

Israelul piere!

Scoală şi-l salvează,

Cu privirea-Ţi trează!

Tu să cercetezi

Popoare, să vezi

Care-i în păcat,

Rău, care-a lucrat.

Cei fără dreptate

Vor veni-n cetate.

Flămânzi, înspre seară,

Ei o înconjoară.

Chiar de vor striga,

Nu-i vei asculta;

Doamne, Tu vei râde,

Pe ei îi vei pierde.

Puterea-mi păzesc,

Prin El o măresc.

Mila-mi iese-n cale,

Sprijinul mi-e tare.

Domnul îi înfrânge,

Pe duşmani îi strânge;

Şi îi văd învinşi,

La pământ întinşi.

Să nu îi omori,

Doar să îi dobori,

Să îi risipeşti

Şi să îi goneşti.

Cuvintele rele,

Minciuni şi blesteme,

Pe ei i-au atins,

Doar de ei s-au prins.

Doamne, nimiceşte-i,

Ca să piară ei;

Te vor recunoaşte

Că stăpâneşti toate.

Cei fără dreptate

Vor veni-n cetate.

Flămânzi, înspre seară,

Ei o înconjoară.

Chiar de vor mânca,

Nu s-or sătura.

Iar eu Te slăvesc

Şi mă veselesc.

Dimineaţa, -în zori,

Mila mi-o-nfăşori.

Eşti Sprijinitor

Şi Ajutător.

Din necaz mă scoţi,

Căci Tu toate poţi!

Tu îmi eşti Scăpare

Şi-Ţi voi da cântare!

Doamne, Mila mea,

Ţie-Ţi voi cânta!

Pentru a lectura Psalmii următori, click aici.

 

Autor: Prof. Religie Mirela Șova

Psalmii in versuri

Mirela Șova