|
Psalmii in versuri
|
|
|
Mirela
Șova
|
Psalmul
55
Doamne, Tu mă mântuieşte,
Omul iar mă necăjeşte,
Zi de zi mă războieşte.
Vrăjmaşii mei sunt din lume,
Dar mulţi sunt din înălţime!
Ziua, dacă mă voi teme,
Sufletul o să Te cheme;
Am nădejde-n orice vreme.
Folosesc cuvântul meu
Spre slava lui Dumnezeu.
Dacă am nădejdea-n Domnul,
Nu am teamă, în tot locul,
Ce-mi va putea face omul?
Ei urăsc ce eu grăiesc,
Cu gânduri se-împotrivesc,
Numai răul mi-l voiesc.
Vor fi împrejurul meu,
Ascunzându-se mereu.
Ei par a-mi păzi călcâiul
Şi-mi vânează sufleţelul;
Nu îi va mântui Domnul.
Popoare necugetate
De Cel Drept sunt sfărâmate!
Viaţa mi-am mărturisit
Domnului; mult m-am căit.
Doar lacrimi Ţi-am dăruit.
După-a Ta făgăduinţă,
Vezi-mă în umilinţă!
Când eu ruga îmi voi face,
Vrăjmaşii se vor retrage
Şi voi şti că Tu-mi dai pace.
Te-am cunoscut de Stăpân,
Domnind peste orice bun.
Folosesc cuvântul meu
Spre slava lui Dumnezeu.
Dacă am nădejdea-n Domnul,
Nu mi-e teamă, în tot locul,
Ce-mi va putea face omul?
Tot ce am făgăduit
Păstrez spre îndeplinit;
Să fie Domnul slăvit!
Doamne, Tu m-ai izbăvit,
De cădere m-ai ferit,
Din moarte m-ai ridicat,
În lumină m-ai scăldat,
Celor drepţi m-ai arătat;
Înaintea Ta voi sta,
Vie-mi va fi inima!
Psalmul
56
Miluieşte-mă, Dumnezeule,
Miluieşte-mă!
Nădăjduieşte, suflete,
Nădăjduieşte!
La umbra lui Dumnezeu
Se-ascunde sufletul meu.
De aripi acoperit,
De păcat fiind ferit.
Stau aşa până când trece
A lumii fărădelege.
Strig la Cel Înalt din cer,
Să nu fiu aici stingher.
Iar El a trimis spre mine
Mântuirea, să m-aline;
Pe cei ce m-au necăjit,
Ocara i-a copleşit.
La oftat, Tu ai răspuns
Cu-adevărul nepătruns
Şi cu mila Ta cea mare,
Care e a mea scăpare.
Mi-ai venit în ajutor:
Dintre puii leilor,
Mi-ai scos sufletul îndată,
Cu mila Ta preacurată.
Dar acum sunt tulburat...
Oamenii m-au săgetat,
Cu minciuni şi viclenie,
Limbile, săbii le fie.
Înalţă-Te, Te arată
Cu slava Ta luminată!
Să Te vadă-întreg pământul,
Să Îţi audă cuvântul!
Ei mi-au gătit sub picioare
Curse, spre a mea pierzare;
Sufletul mi-au împilat,
Ca în groapa lor să cad.
Dar în ce au pregătit
Tocmai ei s-au prăvălit.
Deci, gata-i inima mea
Ţie, Doamne, a-Ţi cânta.
Dimineaţa, la trezire,
Voi aduce preamărire:
Cu psaltire, alăută,
Inima, Doamne, Îţi cântă!
Te laud între popoare,
A ajuns până la soare
Mila Ta cea minunată
Şi-adevărul, laolaltă.
Îţi cânt, Doamne, între neamuri,
Înalţă-Te peste nouri!
Doamne, arată-Ţi mărirea
Către toată omenirea!
Psalmul
57
De-aţi avea în gând dreptate,
S-ar vedea prin bune fapte.
Ce e-n inimă şi-n gând,
Se arată pe pământ.
De ascundeţi răutate,
Nu puteţi face dreptate;
Păcătoşii nu sunt buni;
Ei trăiesc spunând minciuni.
Chiar de prunc, micuţ fiind,
Cel nedrept s-a rătăcit;
Din pântece, plămădit,
El minciuna a dorit.
Păcătosul se mânie,
Stăpânit de grea furie;
Precum o viperă surdă,
Ce nu vrea să mai audă.
Ca un şarpe, către care
În zadar, descântătoare
Vor să-l scoale, să-l vrăjească,
Dacă el vrea ... să surzească.
Numai Domnul va zdrobi
Pe cei ce ca şerpi vor fi;
Chiar de au dinţii de lei,
El îi spulberă pe ei!
Nu vor mai avea putere,
Ca o apă care piere;
Domnul, arcul pregăteşte
Şi pe mincinoşi ţinteşte.
Se vor topi ca o ceară,
Vor avea soartă amară;
Va cădea peste ei foc,
Soare n-or vedea deloc,
De vii îi va înghiţi,
Mânia îi va lovi;
Dreptul va putea vedea
Pe cel rău, cum va cădea.
Bucuroşi vor fi cei drepţi,
Fiindcă au fost înţelepţi;
Iar necredinciosul piere,
Nu va mai avea putere.
Domnul va face dreptate,
Răzbunând răul din toate;
Omul va vedea răsplata,
După cum îşi are... fapta!
Psalmul
58
Doamne, Tu mă scoate,
Am vrăjmaşi de moarte!
Şi mă izbăveşte
De cel ce urăşte!
Îmi dă izbăvire
De grea-împotrivire
A celui nedrept
Şi neînţelept.
De cei ce cutează
Şi sângele varsă;
Că ei m-au vânat,
Contra mea au stat.
Au putere ei,
Chiar de sunt mişei.
Nu mi-am înecat
Sufletu-n păcat.
Mă îndrept spre Tine,
Fără de ruşine.
De nelegiuire
Nu am molipsire.
Scoală cu putere,
Israelul piere!
Scoală şi-l salvează,
Cu privirea-Ţi trează!
Tu să cercetezi
Popoare, să vezi
Care-i în păcat,
Rău, care-a lucrat.
Cei fără dreptate
Vor veni-n cetate.
Flămânzi, înspre seară,
Ei o înconjoară.
Chiar de vor striga,
Nu-i vei asculta;
Doamne, Tu vei râde,
Pe ei îi vei pierde.
Puterea-mi păzesc,
Prin El o măresc.
Mila-mi iese-n cale,
Sprijinul mi-e tare.
Domnul îi înfrânge,
Pe duşmani îi strânge;
Şi îi văd învinşi,
La pământ întinşi.
Să nu îi omori,
Doar să îi dobori,
Să îi risipeşti
Şi să îi goneşti.
Cuvintele rele,
Minciuni şi blesteme,
Pe ei i-au atins,
Doar de ei s-au prins.
Doamne, nimiceşte-i,
Ca să piară ei;
Te vor recunoaşte
Că stăpâneşti toate.
Cei fără dreptate
Vor veni-n cetate.
Flămânzi, înspre seară,
Ei o înconjoară.
Chiar de vor mânca,
Nu s-or sătura.
Iar eu Te slăvesc
Şi mă veselesc.
Dimineaţa, -în zori,
Mila mi-o-nfăşori.
Eşti Sprijinitor
Şi Ajutător.
Din necaz mă scoţi,
Căci Tu toate poţi!
Tu îmi eşti Scăpare
Şi-Ţi voi da cântare!
Doamne, Mila mea,
Ţie-Ţi voi cânta!
Pentru a lectura Psalmii următori, click aici.
Autor: Prof. Religie
Mirela Șova
/image%2F0831336%2F20160210%2Fob_38ecbd_bancul-zilei-28-iulie.jpg)