|
Psalmii in versuri
|
|
|
Mirela
Șova
|
Psalmul
51
Când răutatea te frământă,
Nu ai cu ce să te făleşti;
Cu limba, faci greşeală multă,
Prin vorba ta, când vicleneşti.
...De ce-ai iubit mai mult pierzarea?
De ce-ai grăit cu limbă rea?
Pentru aceasta, Dumnezeu
Ca pe-o buruiană te va smulge;
Te va muta din locul tău
Şi rădăcina ţi-o va frânge.
Nu vei trăi în bun pământ,
Nu vei rodi în locul sfânt.
Cei drepţi te vor privi cu teamă,
De viaţa ta, vor râde ei;
Eşti cel ce pe Domnul nu-L cheamă
Şi se-ncrede bogăţiei.
Dar averea-i deşertăciune,
De n-ai nădejde-n rugăciune!
Sunt ca măslinul roditor
În pământul lui Dumnezeu;
Mă-ncred în Cel Miluitor,
Ce mă va ajuta mereu.
Pe Domnul Îl slăvesc în veac,
Numele Lui e al meu leac!
Psalmul
52
Cel nebun, în taină, crede
Că nu este Dumnezeu.
În păcate el se pierde;
E urât cel ce e rău.
Dintre oameni, nu-i niciunul
Care să nu fi greşit;
Sus, din cer, privit-a Domnul:
Pe cel drept nu l-a găsit...
Pe-nţelept nu l-a aflat;
Nimeni nu L-a căutat.
Toţi s-au abătut, de-a valma,
Binele l-au ocolit;
La păcate au dat iama,
Niciunul nu s-a ferit.
La sfârşit, vor înţelege
C-au greşit în viaţa lor.
Au făcut fărădelege
Cu al Domnului popor.
Ei nu au chemat pe Domnul
Şi-acum frica i-a cuprins;
Destrămatu-li-s-a planul,
Urgisiţi au fost, de plâns.
Din Sion e mântuirea
Pentru neamul Israel.
Domnul va da dezrobirea,
Bucuria-i de la El!...
Psalmul
53
Pentru măreţia Numelui Ceresc,
Mântuieşte-mă cu dar dumnezeiesc;
Doamne, arată-Ţi puterea sfântă
Şi îmi fă, Te rog, dreptate multă.
După sufletul meu umilit, aleargă
Cei străini şi tari, ca să-l atragă.
Sunt puternici dânşii, dar n-au Dumnezeu;
Nu vor niciun bine sufletului meu.
Iată că Domnul mă sprijineşte,
Şi pe al meu suflet îl păzeşte;
Cele rele vin peste vrăjmaşi,
Căci de adevărul Tău sunt arşi.
Eu de bunăvoie-Ţi voi jertfi,
Te voi lăuda, Ţi-oi mulţumi;
Numele Tău bun m-a izbăvit
Din necazul mie pregătit.
Şi-am putut privi vrăjmaşu-n faţă.
Deci sufletul meu, Doamne, Te-înalţă!
Psalmul
54
Te rog, Doamne, mi-auzi rugăciunea,
Să nu îmi treci ruga cu vederea;
Mă ascultă, că-s foarte mâhnit,
Sufletul mi s-a neliniştit!
Tulburat sunt de ai mei vrăjmaşi;
Ca pe-un păcătos, să nu mă laşi.
Căci duşmanul curse-mi pregăteşte,
Cu mare mânie mă urăşte.
Inima s-a tulburat în mine,
Iară frica morţii-acum mă ţine;
Întuneric m-a acoperit,
Teamă şi cutremur m-au lovit...
Cine-mi va da aripi de odihnă,
Ca de porumbel, ca să am tihnă?
Şi să zbor, să fug într-un pustiu
Dar cu Domnul Dumnezeu să fiu?
Îl aştept pe Domnul, doar El poate
Să mă mântuiască de păcate,
Sufletul meu să îl liniştească,
Pe ai mei duşmani să-i nimicească.
Doamne, limbile lor le desparte,
Că-i fărădelege în cetate;
Zi şi noapte trăiesc în păcat,
Nedreptatea li s-a adunat!
În ea-s camăta şi vicleşugul,
Răutatea e tuturor jugul;
Eu aş fi răbdat orice ocară,
N-aş fi lăudat străină fală.
Dar îmi e duşman cel cunoscut,
Cu care-am mâncat şi am băut,
Cu care-împreună m-am rugat,
Cu care-n acelaşi gând am stat!...
Moartea să-i încerce pe vrăjmaşi,
În iad să coboare, fie arşi;
Căci în toate ei au vicleşug.
Iar eu către Domnul am să strig!
Domnul mă aude, El e treaz,
Seara, dimineaţa, la amiaz';
Sufletului meu îi va da pace,
Iar duşmanul meu la pământ zace.
Mulţi erau care-mi dădeau târcoale,
Domnul contra lor o să se scoale;
El o să-i smerească; orice poate
Cel Ce e-nainte de-a fi toate.
Duşmanii n-au teamă de-al meu Domn;
Nu au îndreptare nici în somn;
Ei călcat-au orice jurământ,
Şi cu oamenii, şi cu Cel Sfânt.
Faţa Lui i-a risipit îndată:
E destul că Domnul Se arată;
Inimile li s-au strâns de frică,
Graiurile rele li se strică.
Grija ta, dă-o lui Dumnezeu -
El te va hrăni, nu-ţi va fi rău.
Cel drept n-are clătinare-n veac,
Domnul ocroteşte pe sărac.
Viclenii duşmani ajung în groapă,
Iar din stricăciune nu mai scapă.
Mincinoşii, ucigaşii mor
Pân' la jumătatea vieţii lor.
Dar eu, Doamne, voi avea nădejde,
Că Tu eşti Cel Care mântuieşte!
Pentru a lectura Psalmii următori, click aici.
Autor: Prof. Religie Mirela Șova
/image%2F0831336%2F20160210%2Fob_38ecbd_bancul-zilei-28-iulie.jpg)