Overblog
Editer l'article Suivre ce blog Administration + Créer mon blog

Crestinul si Sfanta Liturghie (partea a patra)

Pentru a reveni la partea a treia a lucrării, click aici!


Creștinul și Sfânta Liturghie




Strana (credincioşii): Ca pe Împăratul tuturor să-L primim, pe Cel nevăzut, înconjurat de cetele îngereşti. Aliluia, Aliluia, Aliluia.

Preotul: Să plinim rugăciunea noastră Domnului.

Strana (credincioşii): Doamne miluieşte.

Preotul: Pentru Cinstitele Daruri ce sunt puse înainte, Domnului să ne rugăm.

Pentru sfântă biserica aceasta şi pentru cei ce cu credinţă, cu evlavie şi cu frică de Dumnezeu intră într-însa, Domnului să ne rugăm.

Pentru ca să fim izbăviţi noi de tot necazul, mânia, primejdia şi nevoia, Domnului să ne rugăm.

Apără, mântuieşte, miluieşte şi ne păzeşte pe noi, Dumnezeule, cu harul Tău.

Strana răspunde pentru fiecare cerere: Doamne miluieşte.

În timp ce credincioşii dau răspunsurile, preotul se roagă în taină:

„Doamne, Dumnezeule, Atotţiitorule, Cel ce eşti singur Sfânt, Care primeşti jertfa de laudă de la cei ce Te cheamă pe Tine cu toată inima, primeşte şi rugăciunea noastră a păcătoşilor şi o du la sfântul Tău jertfelnic; fă-ne vrednici a-Ţi aduce Ţie daruri şi jertfe duhovniceşti pentru păcatele noastre şi pentru cele din neştiinţă ale poporului. Şi ne învredniceşte să aflăm har înaintea Ta, ca să fie bineprimită jertfa noastră şi să se sălăşluiască Duhul cel bun al harului Tău peste noi, peste aceste Daruri puse înainte şi peste tot poporul Tău."

Preotul: Ziua toată, desăvârşită, sfântă, în pace şi fără de păcat, la Domnul să cerem.

Strana (credincioşii): Dă, Doamne (după fiecare cerere).

Referat
Mirela Șova



Preotul: Înger de pace, credincios, îndreptător, păzitor sufletelor şi trupurilor noastre, la Domnul să cerem.

Milă şi iertare de păcatele şi de greşelile noastre, la Domnul să cerem.

Cele bune şi de folos sufletelor noastre şi pace lumii, la Domnul să cerem.

Cealaltă vreme a vieţii noastre în pace şi întru pocăinţă a o săvârşi, la Domnul să cerem.

Sfârşit creştinesc vieţii noastre, fără durere, neînfruntat, în pace şi răspuns bun la înfricoşătoarea judecată a lui Hristos, să cerem.

Pe Preasfânta, curata, preabinecuvântata, mărita, stăpâna noastră, de Dumnezeu Născătoarea şi pururea Fecioara Maria, cu toţi sfinţii să o pomenim.

Strana (credincioşii): Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Preotul: Pe noi înşine şi unii pe alţii şi toată viaţa noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm.

Strana (credincioşii): Ţie, Doamne.

Preotul: Cu îndurările Unuia-Născut Fiului Tău, cu Care eşti binecuvântat, împreună cu Preasfântul şi bunul şi de viaţă făcătorul Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Strana (credincioşii): Amin.

Preotul: Pace tuturor.

Strana (credincioşii): Şi duhului tău.


E  
Aceasta este o ectenie pregătitoare pentru participarea cu vrednicie a credincioşilor şi a preotului la aducerea Jertfei, care se apropie.

Ectenia cuprinde rugăciuni de izbăvire, de miluire, de primire a îngerului păzitor, pentru sfârşitul vieţii acesteia în pace, pentru a trece cu bine de înfricoşătoarea Judecată a lui Hristos. Cererile pentru Biserica luptătoare sunt însoţite de pomenirea ajutorului Bisericii triumfătoare: a Maicii Domnului, a sfinţilor.

În taină, preotul se roagă cu insistenţă pentru ca atât el, cât şi credincioşii, să fie curăţiţi de orice păcat şi învredniciţi să participe la jertfa ce urmează.

Liturghia cuprinde astfel momente din ce în ce mai intense, mai profunde; urcăm, în cadrul ei, spre Hristos Cel Răstignit şi Înviat, slăvit de-a dreapta Tatălui.


Preotul: Să ne iubim unii pe alţii, ca într-un gând să mărturisim.

Strana (credincioşii): Pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Treimea cea de o fiinţă şi nedespărţită.

În acest timp, preotul se roagă în taină:

„Iubi-Te-voi, Doamne, virtutea mea. Domnul este întărirea mea şi scăparea mea şi izbăvitorul meu." (de trei ori)


E  
Se aminteşte acum de porunca cea nouă a iubirii, dată de Hristos. Fără iubirea poruncită nu putem participa cu vrednicie la Sfânta Liturghie şi cu atât mai puţin la momentul ei culminant: prefacerea Darurilor în Trupul şi Sângele lui Hristos. Înainte vreme, la acest moment credincioşii îşi dădeau sărutarea păcii.

Porunca iubirii e strâns legată de mărturisirea credinţei în Sfânta Treime, datorie şi bucurie a fiecărui creştin.

Rugăciunea de taină a preotului arată că iubirea de semeni nu se desparte de iubirea lui Dumnezeu, că ele sunt unite. Împlinirea iubirii de semeni duce la iubirea de Dumnezeu.


Preotul: Uşile, uşile, cu înţelepciune să luăm aminte!

Strana (credincioşii): Rostirea Crezului:

Cred într-unul Dumnezeu, Tatăl Atotţiitorul, Făcătorul cerului şi al pământului, al tuturor celor văzute şi nevăzute.

Şi într-unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toţi vecii: Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut iar nu făcut, Cel de o fiinţă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut.

Care, pentru noi, oamenii, şi pentru a noastră mântuire, S-a pogorât din ceruri şi S-a întrupat de la Duhul Sfânt şi din Maria Fecioara şi S-a făcut om;

Şi S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponţiu Pilat şi a pătimit şi s-a îngropat;

Şi a înviat a treia zi, după Scripturi;

Şi S-a suit la ceruri şi şade de-a dreapta Tatălui;

Şi iarăşi va să vină cu slavă, să judece viii şi morţii, a Cărui împărăţie nu va avea sfârşit.

Şi întru Duhul Sfânt, Domnul de viaţă făcătorul, Care din Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl şi cu Fiul este închinat şi slăvit, Care a grăit prin prooroci.

Într-una sfântă, sobornicească şi apostolească Biserică;

Mărturisesc un Botez spre iertarea păcatelor;

Aştept învierea morţilor.

Şi viaţa veacului ce va să fie. Amin.


E  
În vechime, prin chemarea „Uşile, uşile", se atrăgea atenţia asupra uşilor bisericii, ca să nu mai iasă ori să intre cineva, să nu tulbure slujba. Astăzi, cuvintele acestea ne îndeamnă să deschidem uşile sufletului spre înţelepciunea cea adevărată, exprimată în Simbolul Credinţei (Crez).

Această mărturisire de credinţă a fost alcătuită la sinoadele I şi II ecumenice, de la Niceea şi Constantinopol (prin înţelegerea tuturor episcopilor ortodocşi ai lumii, sub dirijarea Sfântului Duh). Orice credincios poate rosti cu voce tare Crezul, în acest moment al slujbei.

Astfel se arată că iubirea adevărată, poruncită de Domnul, nu se poate separa de credinţa adevărată, exprimată şi de slăvirea Sfintei Treimi, şi de Crez.


Preotul: Să stăm bine, să stăm cu frică, să luăm aminte, Sfânta Jertfă cu pace a o aduce.

Strana (credincioşii): Mila păcii, jertfa laudei.

Preotul (binecuvântând): Harul Domnului nostru Iisus Hristos şi dragostea lui Dumnezeu Tatăl şi împărtăşirea Sfântului Duh, să fie cu voi cu toţi.

Strana (credincioşii): Şi cu duhul tău.

Preotul: Sus să avem inimile.

Strana (credincioşii): Avem către Domnul.


E  
Se vesteşte acum aducerea Sfintei Jertfe: „Să stăm bine...", prin cuvintele Arhan-ghelului Mihail, cu care acesta a oprit căderea îngerilor din cer. Se cere ca participantul la slujbă să stea cu respectul cuvenit înaintea Domnului Care Se jertfeşte.

De asemenea, se mai cer credincioşilor trei daruri spirituale, o dată cu Cinstitele Daruri oferite Domnului: mila, pacea, jertfa de laudă (cântarea). Hristos Însuşi a spus: „Milă voiesc, iar nu jertfă" (Matei IX, 13) şi „Dacă îţi vei aduce darul tău la altar şi acolo îţi vei aduce aminte că fratele tău are ceva împotriva ta, lasă darul tău acolo, înaintea altarului, şi mergi întâi şi împacă-te cu fratele tău şi apoi, venind, adu darul tău." (Matei V, 23-24) Nu mai e nevoie de jertfele de animale, ca în vremea Vechiului Testament.

Binecuvântarea care urmează, dată de preot, e făcută după modelul de binecuvântare a Sfântului Apostol Pavel (II Corinteni XIII, 14 - „Harul Domnului nostru Iisus Hristos ..."). Se cere, deci, cel mai mare dar pentru credincioşi: harul, dragostea, împărtăşirea Duhului Sfânt. În duhul iubirii creştine, credincioşii cer acelaşi lucru pentru preot: „şi duhului tău".

Apoi preotul solicită credincioşilor să-şi înalţe inimile spre Domnul, lăsând în urmă cele pământeşti.


Preotul: Să mulţumim Domnului.

Strana (credincioşii): Cu vrednicie şi cu dreptate este a ne închina Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, Treimii celei de o fiinţă şi nedespărţite.

Preotul se roagă acum în taină:

„Cu vrednicie şi cu dreptate este a-Ţi cânta Ţie, pe Tine a Te binecuvânta, pe Tine a Te lăuda, Ţie a-Ţi mulţumi, Ţie a ne închina, în tot locul stăpânirii Tale; căci Tu eşti Dumnezeu negrăit şi necuprins cu gândul, nevăzut, neajuns, pururea fiind şi acelaşi fiind: Tu şi Unul-Născut Fiul Tău şi Duhul Tău cel Sfânt.

Tu din nefiinţă la fiinţă ne-ai adus pe noi şi, căzând noi, iarăşi ne-ai ridicat şi nu Te-ai depărtat, toate făcându-le până ce ne-ai suit la cer şi ne-ai dăruit împărăţia Ta ce va să fie. Pentru toate acestea mulţumim Ţie şi Unuia-Născut Fiului Tău şi Duhului Tău celui Sfânt, pentru toate pe care le ştim şi pe care nu le ştim; pentru binefacerile Tale cele arătate şi cele nearătate, ce ni s-au făcut nouă.

Mulţumim Ţie şi pentru Liturghia aceasta, pe care ai binevoit a o primi din mâinile noastre, deşi stau înaintea Ta mii de arhangheli şi zeci de mii de îngeri, heruvimii cei cu ochi mulţi şi serafimii cei cu câte şase aripi, care se înalţă zburând..."

Preotul (cu voce tare): Cântarea de biruinţă cântând, strigând, glas înălţând şi grăind.

Strana (credincioşii): Sfânt, Sfânt, Sfânt, Domnul Savaot, plin este cerul şi pământul de mărirea Lui. Osana întru cei de sus. Bine este cuvântat Cel ce vine întru numele Domnului. Osana întru cei de sus.

În timpul acestei cântări, preotul se roagă în taină:

„Cu aceste fericite puteri şi noi, Iubitorule de oameni, Stăpâne, strigăm şi grăim: Sfânt eşti şi Preasfânt, Tu şi Unul-Născut Fiul Tău şi Duhul Tău cel Sfânt; Sfânt eşti şi Preasfânt şi slava Ta este plină de măreţie. Căci Tu ai iubit lumea Ta atât de mult, încât pe Unul-Născut Fiul Tău L-ai dat ca tot cel ce crede într-Însul să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică.

Şi Acesta venind şi toată rânduiala cea pentru noi plinind, în noaptea întru care a fost vândut şi mai vârtos Însuşi pe Sine S-a dat pentru viaţa lumii, luând pâinea cu sfintele şi preacuratele şi fără prihană mâinile Sale, mulţumind şi binecuvântând, sfinţind şi frângând a dat Sfinţilor Săi ucenici şi Apostoli, zicând:"

Preotul (cu voce tare): Luaţi, mâncaţi, acesta este Trupul Meu, Care se frânge pentru voi, spre iertarea păcatelor.

Strana (credincioşii): Amin.

Preotul spune în taină: „Asemenea şi paharul după cină, zicând:"

Preotul (cu voce tare): Beţi dintru acesta toţi, acesta este sângele Meu, al Legii celei noi, Care pentru voi şi pentru mulţi se varsă, spre iertarea păcatelor.

Strana (credincioşii): Amin.

Apoi preotul spune în taină:

„Aducându-ne aminte, aşadar, de această poruncă mântuitoare şi de toate cele ce s-au făcut pentru noi: de cruce, de groapă, de învierea cea de a treia zi, de suirea la ceruri, de şederea de-a dreapta şi cea de-a doua slăvită iarăşi venire."


E  
Credincioşii sunt îndemnaţi de preot în acest moment al slujbei să mulţumească Domnului, după cum a făcut Hristos întotdeauna, mulţumind Tatălui, şi în special la Cina cea de Taină, înainte ca să prefacă pâinea şi vinul în Trupul şi Sângele Său.

De aceea, credincioşii mulţumesc Sfintei Treimi („Cu vrednicie şi cu dreptate ..."). Apoi preotul, în taină, adresează o impresionantă mulţumire Persoanelor Sfintei Treimi, pentru ceea ce au făcut pentru noi de la începutul lumii, pentru binefacerile ştiute şi neştiute, ca şi pentru Liturghia ce se săvârşeşte, pe care Domnul a dorit să o primească din mâinile şi din inimile oamenilor, deşi El e înconjurat de milioane de îngeri.

Urmează imnul întreit sfânt (serafimic): „Sfânt, Sfânt, Sfânt ...", cântat de serafimi în jurul tronului lui Dumnezeu, după cum ne arată proorocul Isaia (VI, 3) şi Sfântul Apostol şi Evanghelist Ioan (Apocalipsă IV, 6-8). În acest fel, îngerii şi oamenii formează un singur cor, spre slava lui Dumnezeu, de când S-a întrupat Domnul nostru Iisus Hristos.

„Savaot" - este unul dintre numele lui Dumnezeu, din Vechiul Testament, însemnând „căpetenia oştirilor (îngereşti)". „Osana" înseamnă „slavă", „laudă", exclamaţie de bucurie, fiind un cuvânt de origine slavă.

Cuvintele „Osana ... Bine este cuvântat Cel ce vine întru numele Domnului" au fost rostite de mulţimea care L-a întâmpinat pe Domnul nostru Iisus Hristos la Intrarea în Ierusalim, înaintea Patimilor Sale.

În următoarea rugăciune de taină, preotul slăveşte pe Dumnezeu, pentru că a trimis în lume pe Fiul Său, spre mântuirea noastră; el aminteşte momentul în care Acesta a sfinţit pâinea şi vinul, la Cina cea de Taină. După aceea, preotul rosteşte exact cuvintele lui Iisus de la Cină: „Luaţi, mâncaţi ...", „Beţi dintru acesta toţi ...".

Preotul adaugă, în taină, că cele ce se săvârşesc acum se fac spre amintirea crucii, a îngropării, a învierii, a înălţării, proslăvirii şi a venirii a doua a lui Hristos. Liturghia recapitulează întreaga istorie a mântuirii, cuprinzând şi a doua venire de la sfârşitul lumii, în chip tainic.

 

Preotul: Ale Tale dintru ale Tale, Ţie Ţi-aducem de toate şi pentru toate.

Strana (credincioşii): Pe Tine Te lăudăm, pe Tine bine Te cuvântăm, Ţie Îţi mulţumim, Doamne, şi ne rugăm Ţie, Dumnezeului nostru.

În timpul acestei cântări, preotul rosteşte rugăciunea de invocare a Duhului Sfânt (epicleza):

„Doamne, Cel ce ai trimis pe Preasfântul Tău Duh, în ceasul al treilea, Apostolilor Tăi, pe Acela, Bunule, nu-L lua de la noi, ci ni-L înnoieşte nouă, celor ce ne rugăm Ţie. (de trei ori)

Încă aducem Ţie această slujbă duhovni-cească şi fără de sânge, şi Te chemăm, Te rugăm şi cu umilinţă la Tine cădem:

Trimite Duhul Tău cel Sfânt peste noi şi peste aceste Daruri, ce sunt puse înainte. Şi fă, adică, pâinea aceasta, Cinstit Trupul Hristosului Tău. Iar ceea ce este în potirul acesta, Cinstit Sângele Hristosului Tău, prefăcându-le cu Duhul Tău cel Sfânt. Amin. Amin. Amin."

În continuare, preotul se roagă în taină:

„Pentru ca să fie celor ce se vor împărtăşi spre trezirea sufletului, spre iertarea păcatelor, spre împărtăşirea cu Sfântul Tău Duh, spre plinirea împărăţiei cerurilor, spre îndrăznirea cea către Tine, iar nu spre judecată sau spre osândă.

Încă aducem Ţie această slujbă duhovni-cească pentru cei adormiţi întru credinţă: strămoşi, părinţi, patriarhi, prooroci, apostoli, propovăduitori, evanghelişti, mucenici, mărtu-risitori, pustnici şi pentru tot sufletul cel drept, care s-a săvârşit întru credinţă."


E  
Este cel mai sfânt moment al slujbei, când pe sfânta masă pâinea şi vinul se prefac în Trupul şi Sângele Domnului. E lucrarea Sfântului Duh, invocat de preot. Credincioşii stau cu genunchii plecaţi, în evlavie şi cucernicie deplină, participând la minune. Trupul şi Sângele din altar sunt ale Celui Care S-a născut din Fecioară, a fost bătut, scuipat, răstignit, îngropat, a înviat a treia zi, S-a înălţat la ceruri şi şade de-a dreapta Tatălui.

Hristos ne-a făgăduit că va rămâne cu noi până la sfârşitul veacurilor: iată-L, pe sfânta masă, în sfântul altar! De asemenea, Duhul Sfânt este cu noi mereu, pentru că El transformă pâinea şi vinul în Sfintele Taine, la rugăciunea preotului / episcopului.

De ce acest moment (culminant) al slujbei Sfintei Liturghii se numeşte „Jertfă"? Ce se jertfeşte? Iată răspunsul Sfântului Nicolae Cabasila: nu pâinea se jertfeşte, nici Trupul nu se jertfeşte - căci a devenit nemuritor, nestricăcios, prin înviere. Preotul nu e un nou răstignitor al lui Hristos. Jertfa adusă lui Dumnezeu e chiar în momentul sfinţirii pâinii, când aceasta devine Trupul Domnului, iar vinul - Sângele Lui. Este jertfă, pentru că pâinea se preface în Trupul Domnului jertfit o dată, pe Cruce.

De aceea, noi nu spunem că Hristos S-a jertfit ori se jertfeşte de mai multe ori: El S-a dat morţii o singură dată. Chiar dacă Liturghia se săvârşeşte de mai multe ori, Darurile se prefac în Acelaşi Trup şi Sânge al Domnului. Mare Taină este aceasta!

 

Preotul: Mai ales pentru Preasfânta, curata, preabinecuvântata, mărita, Stăpâna noastră, de Dumnezeu Născătoarea şi pururea Fecioara Maria.

Strana (credincioşii): Cuvine-se cu adevărat să te fericim, Născătoare de Dumnezeu cea pururea fericită şi preanevinovată şi Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce eşti mai cinstită decât heruvimii şi mai mărită fără de asemănare decât serafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu-Cuvântul ai născut, pe Tine cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu te mărim.

În timpul acestei cântări, preotul se roagă în taină:

„Pentru Sfântul Ioan Proorocul, Înaintemer-gătorul şi Botezătorul, pentru Sfinţii, slăviţii şi întru tot lăudaţi Apostoli, pentru Sfântul (numele) a cărui pomenire o săvârşim şi pentru toţi Sfinţii Tăi; cu ale căror rugăciuni, cerce-tează-ne pe noi, Dumnezeule. Şi pomeneşte pe toţi cei adormiţi întru nădejdea învierii şi a vieţii celei de veci şi-i odihneşte pe dânşii, Dumnezeul nostru, acolo unde străluceşte lumina feţei Tale.

Încă Te rugăm: Pomeneşte, Doamne, pe toţi episcopii ortodocşi, care drept învaţă cuvântul adevărului Tău, toată preoţimea, cea întru Hristos diaconime şi tot cinul preoţesc şi monahicesc.

Încă aducem Ţie această slujbă duhovni-cească pentru toată lumea, pentru sfânta sobornicească şi apostolească Biserică; pentru cei ce în curăţie şi în viaţă cinstită vieţuiesc; pentru binecredinciosul popor român de pretutindeni şi armata ţării. Dă lor, Doamne, paşnică ocârmuire, ca şi noi, întru liniştea lor, viaţă paşnică şi netulburată să trăim, în toată cucernicia şi curăţia."


E  
(explicație)  Cântarea „Cuvine-se cu adevărat" se numeşte şi „Axion", fiind un imn închinat Maicii Domnului. În timpul cântării acestui imn, preotul se roagă ca Darurile Sfinţite să-şi facă efectul asupra celor pomeniţi la Liturghie, adică să se dea acestora harul lui Dumnezeu: şi celor vii, şi celor morţi.

În acelaşi timp, preotul mulţumeşte pentru ajutorul primit de la toţi sfinţii. Preotul nu se roagă pentru sfinţi, căci ei nu mai au nevoie de mijlocirea acestuia, ci el le cere în continuare ajutorul: mai întâi Fecioarei Maria, apoi Sfântului Ioan Botezătorul, Sfinţilor Apostoli, Sfântului pomenit în ziua respectivă şi tuturor sfinţilor.

Tot acum se binecuvintează anafura, care se va împărţi la sfârşitul Liturghiei.

 

 Pentru a lectura partea a cincea a lucrării, dați click aici!


 

Prof. Religie Mirela Șova
 

Retour à l'accueil
Partager cet article
Repost0
Pour être informé des derniers articles, inscrivez vous :
Commenter cet article