Crestinul si Sfanta Liturghie (partea a treia)

1 Août 2008, 12:07pm

Publié par Mirela

Pentru a reveni la partea a doua a lucrării, click aici.

Creștinul și Sfânta Liturghie

Preotul: Să luăm aminte. Pace tuturor.

Citeţul bisericii va citi acum Apostolul.

În timpul citirii, preotul se roagă în taină:

„Străluceşte în inimile noastre, Iubitorule de oameni, Stăpâne, lumina cea curată a cunoaşterii dumnezeirii Tale şi deschide ochii gândului nostru spre înţelegerea evanghelicelor Tale propovăduiri. Pune în noi şi frica fericitelor Tale porunci, ca toate poftele călcându-le, vieţuire duhovnicească să petrecem, cugetând şi făcând toate cele ce sunt spre bună-plăcerea Ta.

Că Tu eşti luminarea sufletelor şi trupurilor noastre, Hristoase Dumnezeule, şi Ţie mărire înălţăm, împreună şi Celui fără de început al Tău Părinte şi Preasfântului şi bunului şi de viaţă făcătorului Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin."

Preotul: Pace ţie, cititorule.

Referat

Mirela Șova

Citeţul: Şi duhului tău. Aliluia, Aliluia, Aliluia.

E Preotul îndeamnă pe credincioşi la mare atenţie faţă de cele ce se vor citi: „Să luăm aminte ...".

Apostolul este de fapt o carte ce cuprinde fragmente alese din Faptele Apostolilor şi din epistolele (scrisorile) Noului Testament care se citesc la Sfânta Liturghie, după o anumită rânduială. La fiecare Liturghie din an se citeşte un anumit fragment. Această citire simbolizează pe Sfinţii Apostoli, trimişi de Hristos la propovăduire.

Citirea din Apostol, ca şi cea din Evanghelie, au rolul de a pregăti pe credincioşi pentru sfinţenia cea mare a Tainelor, care urmează a se săvârşi.

Rugăciunea de taină a preotului ne ajută să ni se deschidă mintea, pentru a înţelege dumnezeieştile cuvinte, dar şi ca să primim har din belşug, spre a le şi împlini în viaţa noastră.

Cuvântul „Aliluia (aleluia)", din limba ebraică, este o expresie de slăvire a lui Dumnezeu.

Preotul: Înţelepciune, drepţi, să ascultăm Sfânta Evanghelie. Pace tuturor.

Strana (credincioşii): Şi duhului tău.

Preotul: Din Sfânta Evanghelie de la ........ (Matei, Marcu, Luca sau Ioan) citire.

Strana (Credincioşii): Mărire Ţie, Doamne, mărire Ţie.

Preotul citeşte din Sfânta Evanghelie.

Strana (credincioşii): Mărire Ţie, Doamne, mărire Ţie.

E Cuvântul „Evanghelie" are mai multe înţelesuri: naşterea lui Hristos (vestea cea bună); învăţătura lui Hristos; cele patru Evanghelii, adică primele patru cărţi ale Noului Testament; fiecare pasaj din Evanghelii care se citeşte la o slujbă; carte de cult care cuprinde părţile (pericopele) din Evanghelii care se citesc în cursul anului, la biserică. Această carte e îmbrăcată în metal (preţios), fiind cinstită de credincioşi. Ea se mai numeşte „Evangheliar" sau „Tetraevanghel".

Citirea din Evanghelie înseamnă că se citeşte din cartea numită Evangheliar un fragment din-tr-o Sfântă Evanghelie. Această citire închipuie pe Însuşi Hristos, predicând mulţimilor.

Preotul: Să zicem toţi, din tot sufletul şi din tot cugetul nostru, să zicem.

Strana (credincioşii): Doamne miluieşte.

Preotul: Doamne, Atotstăpânitorule, Dumnezeul părinţilor noştri, rugămu-ne Ţie, auzi-ne şi ne miluieşte.

Strana (credincioşii): Doamne miluieşte.

Preotul: Miluieşte-ne pe noi, Dumnezeule, după mare mila Ta, rugămu-ne Ţie, auzi-ne şi ne miluieşte.

Strana (credincioşii): Doamne miluieşte, Doamne miluieşte, Doamne miluieşte. (Se va repeta „Doamne miluieşte" de trei ori după fiecare dintre cererile următoare).

Preotul: Încă ne rugăm pentru Prea Sfinţitul, Episcopul nostru (numele) şi pentru toţi fraţii noştri cei întru Hristos.

Încă ne rugăm pentru binecredinciosul popor român de pretutindeni şi armata ţării, pentru sănătatea şi mântuirea lor.

Încă ne rugăm pentru fraţii noştri: preoţi, ieromonahi, ierodiaconi, diaconi, monahi şi monahii şi pentru toţi cei întru Hristos fraţi ai noştri.

Încă ne rugăm pentru fericiţii şi pururea pomeniţii ctitori ai sfântului locaşului acestuia şi pentru toţi cei mai dinainte adormiţi părinţi şi fraţi ai noştri, dreptmăritori creştini, care odihnesc aici şi pretutindeni.

Încă ne rugăm pentru mila, viaţa, pacea, sănătatea, mântuirea, cercetarea, lăsarea şi iertarea păcatelor robilor lui Dumnezeu: enoriaşi, ctitori şi binefăcători ai sfântului locaşului acestuia.

Încă ne rugăm pentru cei ce aduc daruri şi fac bine în sfânta şi întru tot cinstită biserica aceasta, pentru cei ce se ostenesc, pentru cei ce cântă şi pentru poporul ce stă înainte şi aşteaptă de la Tine mare şi multă milă.

Că milostiv şi iubitor de oameni, Dumnezeu eşti şi Ţie mărire înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Strana (credincioşii): Amin.

E Aceasta este ectenia întreită (stăruitoare), numită astfel pentru că strana răspunde cu un întreit „Doamne miluieşte". E un şirag de rugăciuni pentru cei ce împlinesc cuvântul Evangheliei, adică pentru episcopi, preoţi şi tot clerul, pentru căpeteniile de popoare, ctitorii de biserici, îngrijitorii locaşurilor sfinte, învăţătorii spre cele bune şi pentru toţi oamenii care fac bine sfintelor biserici.

Preotul: Miluieşte-ne pe noi, Dumnezeule, după mare mila Ta, rugămu-ne Ţie, auzi-ne şi ne miluieşte.

Strana (credincioşii): Doamne miluieşte, Doamne miluieşte, Doamne miluieşte.

Preotul: Încă ne rugăm pentru odihna sufletelor adormiţilor robilor lui Dumnezeu (numele) şi pentru ca să li se ierte lor toată greşeala cea de voie şi cea fără de voie.

Strana (credincioşii): Doamne miluieşte (întreit).

Preotul: Ca Domnul Dumnezeu să aşeze sufletele lor unde drepţii se odihnesc. Mila lui Dumnezeu, împărăţia cerurilor şi iertarea păcatelor lor, de la Hristos, Împăratul cel fără de moarte şi Dumnezeul nostru, să cerem.

Strana (credincioşii): Dă, Doamne.

Preotul: Domnului să ne rugăm.

Strana (credincioşii): Doamne miluieşte.

Preotul: Dumnezeul duhurilor şi a tot trupul, Care ai călcat moartea şi pe diavol l-ai surpat şi ai dăruit viaţă lumii Tale, Însuţi Doamne, odihneşte sufletele adormiţilor robilor Tăi (numele) în loc luminat, în loc cu verdeaţă, în loc de odihnă, de unde a fugit toată durerea, întristarea şi suspinarea. Şi le iartă lor, ca un Dumnezeu bun şi iubitor de oameni, toată greşeala ce au săvârşit ei cu cuvântul, cu lucrul sau cu gândul. Că nu este om care să fie viu şi să nu greşească; numai Tu singur eşti fără de păcat, dreptatea Ta este dreptate în veac şi cuvântul Tău, adevărul.

Că Tu eşti învierea şi viaţa şi odihna adormiţilor robilor Tăi (numele), Hristoase, Dumnezeul nostru, şi Ţie slavă înălţăm, împreună şi Celui fără de început al Tău Părinte şi Preasfântului şi bunului şi de viaţă făcătorului Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Strana (credincioşii): Amin.

E Este o pomenire a celor adormiţi în Domnul, care nu sunt uitaţi în cadrul Sfintei Liturghii. Slujba aceasta se face pentru întreaga Biserică: şi luptătoare, şi biruitoare; şi pentru cei vii, şi pentru cei adormiţi în nădejdea învierii şi a vieţii veşnice.

Preotul: Rugaţi-vă cei chemaţi, Domnului.

Strana (credincioşii): Doamne miluieşte (după fiecare cerere).

Preotul: Cei credincioşi, pentru cei chemaţi să ne rugăm, ca Domnul să-i miluiască pe dânşii.

Să-i înveţe pe dânşii cuvântul adevărului.

Să le descopere lor Evanghelia dreptăţii.

Să-i unească pe dânşii cu Sfânta Sa sobornicească şi apostolească Biserică.

Mântuieşte, miluieşte, apără şi-i păzeşte pe dânşii, Dumnezeule, cu harul Tău.

Cei chemaţi, capetele voastre Domnului să le plecaţi.

Strana (credincioşii): Ţie, Doamne.

Între timp, preotul se roagă în taină:

„Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce întru cele de sus locuieşti şi spre cei smeriţi priveşti, Care ai trimis mântuire neamului omenesc pe Unul-Născut Fiul Tău şi Dumnezeu, pe Domnul nostru Iisus Hristos, caută spre robii Tăi cei chemaţi, care şi-au plecat grumajii înaintea Ta, şi-i învredniceşte pe dânşii la vremea potrivită de baia naşterii celei de-a doua, de iertarea păcatelor şi de veşmântul nestricăciunii; uneşte-i pe dânşii cu Sfânta Ta sobornicească şi apostolească Biserică şi-i numără pe dânşii cu turma Ta cea aleasă.

Preotul: Ca şi aceştia împreună cu noi să mărească preacinstitul şi de mare cuviinţă numele Tău, al Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Strana (credincioşii): Amin.

Preotul: Câţi sunteţi chemaţi ieşiţi, cei chemaţi ieşiţi, ca nimeni din cei chemaţi să nu rămână.

E Aceasta este ectenia pentru cei chemaţi, numiţi şi catehumeni, deci pentru cei nebotezaţi, care doreau să intre în comunitatea Bisericii, pregătindu-se în acest scop. Rugăciunile care se fac acum pentru ei sunt mai ales spre unirea lor cu Biserica, pentru a slăvi împreună cu cei botezaţi pe Dumnezeu.

Cu această ectenie se încheie Liturghia catehumenilor. Aceştia părăseau acum biserica, alături de creştinii botezaţi care aveau păcate grele, nedezlegate la Sfânta Spovedanie.

Astăzi la biserică participă numai credincioşii; nu mai există catehumenatul, din cauză că botezul se face din pruncie. Aşa că toţi credincioşii stau până la sfârşitul slujbei, dar nu se împărtăşesc toţi, ci numai cei pregătiţi.

Preotul se roagă şi în taină pentru cei nebotezaţi.

2. Liturghia credincioşilor

Preotul: Câţi suntem credincioşi, iară şi iară cu pace Domnului să ne rugăm.

Strana (credincioşii): Doamne miluieşte.

Preotul: Apără, mântuieşte, miluieşte şi ne păzeşte pe noi, Dumnezeule, cu harul Tău.

Strana (credincioşii): Doamne miluieşte.

În timpul aceste ectenii, preotul se roagă în taină:

„Mulţumim Ţie, Doamne, Dumnezeul Puterilor, Care ne-ai învrednicit pe noi a sta şi acum înaintea Sfântului Tău jertfelnic şi a cădea la îndurările Tale, pentru păcatele noastre şi pentru păcatele cele din neştiinţă ale poporului.

Primeşte, Dumnezeule, rugăciunea noastră; fă-ne să fim vrednici a aduce rugăciuni, cereri şi jertfe fără de sânge pentru tot poporul Tău; şi ne învredniceşte pe noi, pe care ne-ai pus întru această slujbă a Ta, cu puterea Duhului Tău celui Sfânt, ca fără de osândă şi fără de sminteală, întru mărturia curată a cugetului nostru să Te chemăm pe Tine în toată vremea şi în tot locul şi, auzindu-ne pe noi, milostiv să ne fii nouă, întru mulţimea bunătăţii Tale."

Preotul: Înţelepciune! Că Ţie se cuvine toată slava, cinstea şi închinăciunea, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Strana (credincioşii): Amin.

Preotul: Iară şi iară cu pace Domnului să ne rugăm.

Strana (credincioşii): Doamne miluieşte.

Preotul: Apără, mântuieşte, miluieşte şi ne păzeşte pe noi, Dumnezeule, cu harul Tău.

Strana (credincioşii): Doamne miluieşte.

Între timp, preotul se roagă în taină:

„Iarăşi şi de multe ori cădem la Tine şi ne rugăm Ţie, Bunule şi iubitorule de oameni, ca privind spre rugăciunea noastră, să curăţeşti sufletele şi trupurile noastre de toată necurăţia trupului şi a duhului şi să ne dai nouă să stăm nevinovaţi şi fără de osândă înaintea Sfântului Tău jertfelnic. Şi dăruieşte, Dumnezeule, şi celor ce se roagă împreună cu noi, spor în viaţă, în credinţă şi în înţelegerea cea duhovnicească. Dă lor să slujească totdeauna cu frică şi cu dragoste şi întru nevinovăţie şi fără de osândă să se împărtăşească cu Sfintele Tale Taine şi să se învrednicească de cereasca Ta împărăţie."

Preotul: Înţelepciune! Ca sub stăpânirea Ta totdeauna fiind păziţi, Ţie mărire să înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Strana (credincioşii): Amin.

E Ectenia de la începutul Liturghiei credincioşilor cuprinde mai ales cereri de păzire a obştii Bisericii prin harul Sfântului Duh. De asemenea, e cerută înţelepciune, pace, înălţarea inimilor spre slăvirea lui Dumnezeu. Liturghia se apropie treptat de momentul ei culminant: prefacerea Cinstitelor Daruri (de pâine şi vin) în Sfintele Daruri (Trupul şi Sângele Domnului) cu puterea Sfântului Duh invocat de preot / episcop.

Preotul adresează lui Dumnezeu două rugăciuni de taină, atât pentru sine, cât şi pentru ceilalţi credincioşi, ca harul lui Dumnezeu să învrednicească pe toţi de a participa la o slujbă atât de măreaţă. Ca să fie curăţaţi toţi de păcate, chiar şi de cele neştiute, şi să sporească în viaţa duhovnicească, adică în apropierea de Dumnezeu.

Imnul Heruvic

Noi care pe heruvimi cu taină închipuim şi făcătoarei de viaţă Treimi întreit sfântă cântare aducem, toată grija cea lumească să o lepădăm.

În acest timp, preotul se roagă în taină:

„Nimeni din cei legaţi cu pofte şi cu desfătări trupeşti nu este vrednic să vină, să se apropie sau să slujească Ţie, Împărate al slavei; căci a sluji Ţie este lucru mare şi înfricoşător chiar pentru puterile cele cereşti. Dar totuşi, pentru iubirea Ta de oameni cea negrăită şi nemăsurată, fără mutare şi fără schimbare Te-ai făcut om şi Arhiereu al nostru Te-ai făcut şi, ca un Stăpân a toate, ne-ai dat slujba sfântă a acestei jertfe liturgice şi fără de sânge; că singur Tu, Doamne Dumnezeul nostru, stăpâneşti cele cereşti şi cele pământeşti, care te porţi pe scaunul heruvimilor, Domnul serafimilor şi Împăratul lui Israel, Cel ce singur eşti Sfânt şi întru sfinţi Te odihneşti.

Deci pe Tine Te rog, Cel ce singur eşti binevoitor, caută spre mine păcătosul şi netrebnicul robul Tău şi-mi curăţeşte sufletul şi inima de cugete viclene; şi învredniceşte-mă cu puterea Sfântului Tău Duh, pe mine, cel ce sunt îmbrăcat cu harul preoţiei, să stau înaintea sfintei Tale mese acesteia să jertfesc sfântul şi preacuratul Tău Trup şi scumpul Tău Sânge.

Căci la Tine vin, plecându-mi grumajii mei şi mă rog Ţie: să nu întorci faţa Ta de la mine, nici să mă lepezi dintre slujitorii Tăi, ci binevoieşte să-Ţi fie aduse Darurile acestea de mine păcătosul şi nevrednicul robul Tău.

Că Tu eşti Cel ce aduci şi Cel ce Te aduci, Cel ce primeşti şi Cel ce Te împarţi, Hristoase, Dumnezeul nostru şi Ţie mărire înălţăm, împreună şi Celui fără de început al Tău Părinte şi Preasfântului şi Bunului şi de viaţă Făcătorului Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin."

E Heruvicul a fost generalizat în uzul Sfintei Liturghii în anul 574, printr-un decret al împăratului Justin II. Înainte de acesta, se cânta în locul lui un psalm.

Acest imn ne arată că participanţii la slujbă închipuie, tainic, pe îngerii din ceruri, pentru că ei se pregătesc să primească pe Împăratul - Hristos, în următorul moment al Liturghiei. Pentru a-L primi pe Mântuitorul, trebuie să lepădăm orice grijă lumească.

După cum heruvimii înconjoară tronul lui Dumnezeu din ceruri, credincioşii înconjoară Sfântul Altar şi cântă Sfintei Treimi.

Preotul se roagă iarăşi, pentru a fi vrednic de slujirea sa înaltă de la altar, de a se apropia de Cel înfricoşător chiar şi pentru îngeri.

Ieşirea cu Cinstitele Daruri (Vohodul Mare)

Preotul ia Cinstitele Daruri de la proscomidiar, ieşind cu ele în mijlocul naosului, unde se fac următoarele pomeniri:

Diaconul: Pe voi, pe toţi, dreptmăritorilor creştini, să vă pomenească Domnul Dumnezeu întru împărăţia Sa, totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Preotul: Pe Prea Sfinţitul Episcopul nostru (numele) să-l pomenească Domnul Dumnezeu întru împărăţia Sa.

Pe binecredinciosul popor român de pretutindeni şi armata ţării, să-i pomenească Domnul Dumnezeu întru Împărăţia Sa.

Pe fraţii noştri: preoţi, ieromonahi, ierodiaconi, diaconi, monahi şi monahii şi pe tot clerul bisericesc, să-i pomenească Domnul Dumnezeu întru împărăţia Sa.

Pe adormiţii întru fericire patriarhi ai Bisericii Ortodoxe Române: Miron, Nicodim, Iustinian şi Iustin, să-i pomenească Domnul Dumnezeu întru împărăţia Sa.

Pe fericiţii şi pururea pomeniţii ctitori ai sfântului locaşului acestuia şi pe alţi ctitori, miluitori şi făcători de bine adormiţi, să-i pomenească Domnul Dumnezeu întru împără-ţia Sa.

Pe cei ce au adus aceste daruri şi pe cei pentru care s-au adus vii sau adormiţi, să-i pomenească Domnul Dumnezeu întru împără-ţia Sa.

Pe cei adormiţi din neamurile noastre, strămoşi, moşi, părinţi, fraţi, surori, fii şi fiice, pe toţi cei dintr-o rudenie cu noi, pe fiecare după numele său, să-i pomenească Domnul Dumnezeu întru împărăţia Sa.

Pe ostaşii români căzuţi pe câmpurile de luptă pentru apărarea Ţării şi a credinţei strămoşeşti, să-i pomenească Domnul Dumnezeu întru împărăţia Sa.

Şi pe voi pe toţi, dreptmăritorilor creştini, să vă pomenească Domnul Dumnezeu întru împărăţia Sa, totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

După fiecare pomenire, strana (credincioşii) spun: Amin.

În acest timp, credincioşii se roagă în taină:

„Pomeneşte-mă, Doamne, când vei veni întru împărăţia Ta; pomeneşte-mă, Stăpâne, când vei veni întru împărăţia Ta; pomeneş-
te-mă Sfinte când vei veni întru împărăţia Ta.

Adu-Ţi aminte, Doamne, de părinţii şi fraţii noştri, de toţi dreptmăritorii creştini şi de robii Tăi (numele rudelor, ale prietenilor). Pomeneşte, Doamne, pe robii Tăi (numele răposaţilor din neam, ale binefăcătorilor, prietenilor, cunoscuţilor)."

Apoi Cinstitele Daruri sunt duse de către preot pe sfânta masă, în altar.

E Vohodul Mare simbolizează ultimul drum făcut de Mântuitorul, din Betania la Ierusalim, unde avea să fie mai întâi aclamat, apoi răstignit. Cinstitele Daruri (pâinea şi vinul) Îl reprezintă pe Hristos, Care vine spre jertfă. Ele nu au fost încă transformate în Trupul şi Sângele Domnului.

Ieşirea cu Cinstitele Daruri poate însemna, de asemenea, alaiul de la îngroparea Domnului nostru Iisus Hristos.

E un moment solemn, la care credincioşii îngenunchează, pomenind în gând pe cunoscuţii lor, rugând pe Dumnezeu să îi scrie pe aceştia în cartea vieţii.

Pomenirile făcute de preot în mijlocul naosului amintesc de rugăciunea tâlharului răstignit de-a dreapta Mântuitorului: „Pomeneşte-mă, Doamne, când vei veni întru împărăţia Ta." (Luca XXIII, 24)

Prof. Religie Mirela Șova