Crestinul si Sfanta Liturghie (prima parte)

Creștinul și Sfânta Liturghie

 
Cuvânt începător: Copiii şi chiar mulţi dintre credincioşii ortodocşi nu cunosc îndestul marea însemnătate a Sfintei Liturghii - slujba care se face pentru întreaga omenire, pentru apropierea oamenilor de Dumnezeu.

De aceea, prezentăm în paginile ce urmează o explicaţie pe scurt și cât mai pe înțeles a principalelor momente din Sfânta Liturghie a Sfântului Ioan Gură de Aur, pentru că aceasta e săvârşită în mod curent, în Duminici şi sărbători.

Cu îndemn la lectură și la rugăciune, și pentru autorul lucrării!

Bibliografie selectivă

Biblia sau Sfânta Scriptură, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1988;

Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie a celui între sfinţi Părintelui nostru, Ioan Gură de Aur, darul dragostei în Hristos din partea creştinilor ortodocşi ai Greciei, 2000;

Liturgica teoretică, manual pentru elevii seminarişti, ediţia a treia, Pr. Ene Branişte, Ghenadie Niţoiu, Gheorghe Neda, Editura „Credinţa noastră", Bucureşti, 1997;

Dictionnaire grec-français du Nouveau Testament, Maurice Carrez, François Morel, Labor et Fides, Société Biblique Française, quatrième édition, revue et corrigée, 1995;

Pravila bisericească, Ieromonah Nicodim Sachelarie, Ediţia a III-a, editată de Parohia Valea Plopului, Jud. Prahova, 1999;

Tâlcuirea dumnezeieştii Liturghii. Explicarea Sfintei Liturghii după Nicolae Cabasila, Nicolae Cabasila, Pr. Prof. Ene Branişte, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1997;

Dicţionar religios, Pr. Ion M. Stoian, Editura Garamond, Bucureşti, 1995;

Liturgica specială, Preot Prof. Dr. Ene Branişte, pentru facultăţile de teologie, ediţia a treia, Editura Nemira, 2002;

Liturghier, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1995.

  Sfânta Liturghie a Sfântului Ioan Gură de Aur (Hrisostom)

Sfântul Ioan Gură de Aur a trăit între anii 347 - 407 d. Hr., fiind patriarh al Constantinopolului şi mare predicator al Bisericii. El nu a scris o Liturghie proprie, ci a prelucrat-o pe cea care circula de la Sfinţii Apostoli, şi anume pe cea a Sfântului Apostol Iacob.

De-a lungul timpului, s-au făcut unele adaosuri la Liturghia Sfântului Ioan. Totuşi, această Liturghie a rămas sub numele de „Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur", iar marele sfânt patriarh al Bisericii este pomenit la sfârşitul fiecărei asemenea Liturghii săvârşite.

Cuvântul „liturghie" provine din limba greacă, însemnând „serviciu (spre folosul întregii societăţi)", dar şi „serviciu religios". Sfânta Liturghie este cea mai mare, mai importantă, mai folositoare, mai minunată slujbă a Bisericii Ortodoxe. Ea se săvârşeşte începând cu Cina cea de Taină, când Mântuitorul nostru Iisus Hristos a binecuvântat pâinea, transformând-o în Trupul Său, dând-o apoi Sfinţilor Apostoli spre mâncare; asemenea şi cu paharul de vin, pe care l-a prefăcut în Sângele Său şi l-a dat Apostolilor.

„Iar pe când mâncau ei, Iisus, luând pâine şi binecuvântând, a frânt şi, dând ucenicilor, a zis: Luaţi, mâncaţi, acesta este trupul Meu.

Şi luând paharul şi mulţumind, le-a dat, zicând: Beţi dintru acesta toţi, că acesta este sângele Meu, al Legii celei noi, care pentru mulţi se varsă, spre iertarea păcatelor." (Matei XXVI, 26-28)

„Aceasta să faceţi spre pomenirea Mea." (Luca XXII, 19)

Din cuvintele Mântuitorului învăţăm că în centrul Sfintei Liturghii se află transformarea pâinii şi a vinului aduse de credincioşi, pregătite special de către preot, în Trupul şi Sângele Domnului. Hristos Însuşi ne-a spus că această mare Taină se face spre iertarea păcatelor oamenilor, dar şi spre pomenirea jertfei Sale de pe Cruce, prin care ne-a mântuit din robia morţii.

Sfânta Liturghie se poate săvârşi în orice zi din an, cu câteva excepţii: Vinerea Patimilor; luni şi marţi din prima săptămână a Postului Mare; miercuri şi vineri în săptămâna lăsatului sec de brânză; luni, marţi şi joi în săptămânile II - VI din Postul Mare, dacă nu e sărbătoare.

Cu precădere Duminica e ziua în care se slujeşte Sfânta Liturghie, pentru că e ziua Învierii, ca şi a Pogorârii Duhului Sfânt peste Apostoli.

Slujba Liturghiei ne pune în faţă întreaga viaţă a Mântuitorului nostru Iisus Hristos: vestirea Sa de către profeţi, întruparea Sa, naşterea din Fecioara Maria, propovăduirea Sa, Crucea, Învierea, Înălţarea Sa la cer, trimiterea Duhului Sfânt la Cincizecime. Astfel, opera de mântuire a lumii, realizată de Hristos, Păstorul cel Bun, e adusă înaintea noastră la fiecare Liturghie.

Referat

Mirela Șova

Răspunsul oamenilor la iubirea lui Hristos se arată, printre altele, la aceeaşi slujbă, prin darurile de pâine şi vin aduse la altar, prin rugăciunile de laudă, de mulţumire, de cerere către Dumnezeu. La Sfânta Liturghie, prin intermediul preotului (episcopului), are loc unirea omului cu Dumnezeu. Căci Dumnezeu Tatăl ne cheamă prin Hristos cel Răstignit şi Înviat, iar omul răspunde, în Duhul Sfânt.

Sfânta Liturghie cuprinde: a. Proscomidia, care se săvârşeşte în taină, de către preot, şi care înseamnă pregătirea darurilor de pâine şi de vin pentru Jertfa Euharistiei; b. Liturghia propriu-zisă, săvârşită cu participarea credincioşilor.

Liturghia propriu-zisă se împarte în: Liturghia catehumenilor şi Liturghia credincioşilor.

Liturghia catehumenilor (a celor care, în vechime, se pregăteau de Botez) are rol mai ales de instruire, de pregătire, înfăţişând activitatea de Învăţător a Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Ea începe cu preamărirea lui Dumnezeu: „Binecuvântată este împărăţia Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin." şi durează până la cuvintele: „Câţi sunteţi chemaţi ieşiţi, cei chemaţi ieşiţi, ca nimenea din cei chemaţi să nu rămână ...". Auzind aceste cuvinte, cei nebotezaţi trebuiau să iasă din Biserică.

Liturghia credincioşilor începe de la cuvintele:

„ ... câţi suntem credincioşi iară şi iară cu pace Domnului să ne rugăm" şi continuă până la sfârşitul slujbei.

Ne vom opri în această lucrare asupra unor minime explicaţii la cuvintele slujbei Sfintei Liturghii a Sfântului Ioan Gură de Aur, care sunt auzite sau rostite de către credincioşi. Nu vom detalia cu privire la proscomidie, însă vom prezenta cele mai importante rugăciuni de taină rostite de preot / episcop în sfântul altar, în timpul Liturghiei propriu-zise.

Liturghia propriu-zisă

1. Liturghia catehumenilor

Preotul: Binecuvântată este împărăţia Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Strana (credincioşii): Amin.

E (explicație)- Liturghia propriu-zisă începe cu slăvirea lui Dumnezeu - Treime. Abia apoi urmează rugăciunile de mulţumire şi de cerere. Cuvântul „amin" vine din limba ebraică şi din limba greacă, având înţelesul de „este adevărat", „aşa să fie".

Preotul: Cu pace Domnului să ne rugăm.

Strana (credincioşii): Doamne miluieşte. (după fiecare cerere)

Preotul: Pentru pacea de sus şi pentru mântuirea sufletelor noastre, Domnului să ne rugăm.

Pentru pacea a toată lumea, pentru bunăstarea sfintelor lui Dumnezeu biserici şi pentru unirea tuturor, Domnului să ne rugăm.

Pentru sfântă biserica aceasta şi pentru cei ce cu credinţă, cu evlavie şi cu frică de Dumnezeu intră într-însa, Domnului să ne rugăm.

Pentru Prea Sfinţitul, Episcopul nostru (numele), pentru cinstita preoţime şi cea întru Hristos diaconime, pentru tot clerul şi poporul, Domnului să ne rugăm.

Pentru binecredinciosul popor român de pretutindeni şi pentru armata ţării, Domnului să ne rugăm.

Pentru sfânt locaşul acesta, ţara aceasta şi pentru toate oraşele şi satele şi pentru cei ce cu credinţă vieţuiesc într-însele, Domnului să ne rugăm.

Pentru buna întocmire a văzduhului, pentru îmbelşugarea roadelor pământului şi pentru vremuri paşnice, Domnului să ne rugăm.

Pentru cei ce călătoresc pe ape, pe uscat şi prin aer, pentru cei bolnavi, pentru cei ce se ostenesc, pentru cei robiţi şi pentru mântuirea lor, Domnului să ne rugăm.

Pentru ca să fim izbăviţi noi de tot necazul, mânia, primejdia şi nevoia, Domnului să ne rugăm.

Apără, mântuieşte, miluieşte şi ne păzeşte pe noi, Dumnezeule, cu harul Tău.

E   Această rugăciune se numeşte „ectenia mare". „Ectenie" înseamnă „şir de cereri în formă de rugăciune", provenind din limba greacă. Biserica ne arată prin aceste cereri că rugăciunea noastră trebuie să se facă în pace, cu mulţumire, cu recunoştinţă faţă de Dumnezeu, în liniştea conştiinţei, împăcaţi fiind cu Dumnezeu prin Taina Spovedaniei. (Sfântul Nicolae Cabasila)

Preotul cere pacea lui Dumnezeu, adică împlinirea tuturor virtuţilor; mântuirea sufletelor; pacea a toată lumea; bunurile materiale, care vin de la Izvorul bunătăţilor, de la Domnul.

Credincioşii cer mila lui Dumnezeu: „Doamne miluieşte", rugăciune care cuprinde în ea toate cererile de bine. Mila lui Dumnezeu înseamnă împărăţia cerurilor.

   Pentru continuarea lecturării textului liturgic și a explicațiilor, dați click aici.

 

Prof. Religie Mirela Șova