Psalmii 42 - 46

29 Juillet 2008, 14:54pm

Publié par Mirela

Psalmul 42

Doamne, să-mi faci parte

Numai de dreptate.

Te rog să mă aperi

De răi să m-acoperi.

Tu m-ai întărit.

De ce-ai părăsit

Sufletu-mi mâhnit?

De ce-s necăjit,

De vrăjmaşi lovit?

Să mă luminezi,

Să mă îndreptezi

Către al Tău munte,

La lăcaşuri sfinte!

Voi intra la Tine;

Tu-mi faci mie bine:

A mea tinereţe

O scoţi din tristeţe.

Te va lăuda

Alăuta mea,

Doamne, Dumnezeu,

Dumnezeul meu.

Suflete, tu lasă

Mâhnirea ce-apasă;

De ce nu te bucuri,

Pentru ce mă tulburi?

Să nădăjduiesc

Că mă mântuiesc

Şi c-am să slăvesc

Pe Domnul ceresc!

Suflete, tu lasă

Mâhnirea ce-apasă ...

Psalmul 43

Doamne, ni s-a povestit

Ceea ce ai săvârşit:

Că neamuri ai nimicit,

Pe părinţi ni i-ai păzit.

Tu strămoşilor le-ai dat

Pământ binecuvântat,

Dar nu prin a lor vigoare

S-au izbăvit de popoare.

Ci cu mâna Ta cea dreaptă,

Cu faţa Ta luminată,

Le-ai venit în ajutor

Şi le-ai fost Mântuitor.

Tu eşti Împăratul meu,

Tu eşti al meu Dumnezeu;

Pe Iacov îl mântuieşti,

Pe vrăjmaşi îi risipeşti.

Nu nădăjduiesc în arc

Când primesc viclean atac;

Ştiu că nu cu sabia

Aflu mântuirea mea.

Ci mi-am pus nădejdea mare

Într-a Domnului scăpare,

În numele Lui cel sfânt,

Pe care-n veci o să-l cânt!

Cu Domnul ne lăudăm,

De-ai noştri vrăjmaşi scăpăm;

Căci Tu nu ne-ai ruşinat,

Spre pierzare nu ne-ai dat.

Dar acum ... ne-ai părăsit,

Cu oştile n-ai ieşit,

Iar cei ce ne-au duşmănit

Au venit, ne-au jefuit.

Între neamuri risipiţi,

De vecini batjocoriţi ...

Ne-ai vândut fără de preţ

Vrăjmaşului îndrăzneţ.

Cei din jur ne-au dat drept pildă

De soartă nefericită.

Mi-e ruşine de ocară,

Inima mi-e grea, amară.

În această supărare,

Noi n-am căzut în uitare:

Inima nu ni s-a-ntors

De la al Domnului rost.

Pe noi moartea ne-a umbrit,

În durere ne-ai smerit.

Numele nu Ţi-am uitat,

Iar noi nu ne-am închinat

La niciun alt dumnezeu.

Am rămas poporul Tău.

Tu oricum ai cercetat,

Ştii că nu Te-am înşelat.

Ne-am asemănat cu-o oaie,

Care-i blândă când o taie;

Aşa ne-au înjunghiat

Cei ce ne-au înconjurat.

Scoală-Te, Doamne, din somn,

Doar Tu eşti al nostru Domn;

Pentru ce ne-ai părăsit?

Nu uita până-n sfârşit!

De ce Ţi-ai întors obrazul?

De ce nu ne vezi necazul?

Avem sufletul plecat,

La pământ îngenuncheat.

Avem trupul umilit,

De ţărână e lipit.

Pentru numele Tău mare,

Dăruieşte-ne scăpare!

„Părinţii" de care ne vorbeşte acest psalm sunt strămoşii evreilor, care au primit Ţara Făgăduinţei şi pe care i-a ajutat Dumnezeu să biruiască toate popoarele vrăjmaşe. Iacob e unul dintre aceşti strămoşi, un patriarh evreu.

Psalmul 44

Din inima mea iese bun cuvânt:

Eu Împăratului Îi voi grăi cântând.

Cu limba mea voi scrie iscusit

Că eşti cu frumuseţea-împodobit.

Eşti mai frumos decât oricare om,

Grăieşti mai dulce ca oricare Domn,

Eşti binecuvântat de Dumnezeu

Şi ieri, şi astăzi, şi mâine - mereu!

Încinge-Ţi sabia şi arcu-l încordează,

Cu frumuseţea Ta ne luminează,

Puternic, blând şi drept să-împărăţeşti,

În adevărul Tău să străluceşti!

Iar ale Tale săgeți ascuţite

Spre inimi de vrăjmaşi sunt aţintite.

Doamne, pe tronul Tău, în veci vei sta

Şi sceptrul cu dreptate-l vei avea.

Iubeşti dreptatea şi urăşti păcatul,

De-aceea ai fost Uns ca nimeni altul;

Eşti Uns de Dumnezeu c-un untdelemn

Care este al bucuriei semn.

Tu ai veşmintele îmbălsămate,

Cu smirnă şi aloe-înmiresmate.

Te veselesc cântări de alăută,

Palatele de fildeş te încântă.

De-a dreapta Ta stă o Împărăteasă,

Cu haină aurită, preafrumoasă,

Care îşi uită neamul pentru Tine,

Ca numai Ţie să Ţi se închine.

În faţa Ta adus-au multe daruri

Fete străine şi cei mari în ranguri.

Fiica de rege e-înfrumuseţată,

Cu ţesături de aur îmbrăcată.

Alai de fete tinere-s cu ea

Şi, toate, Ţie Ţi s-or închina.

Ele Ţi se supun cu bucurie,

Vin într-al Tău palat cu veselie.

Ţi se vor naşte-n lume mai mulţi fii,

Ce vor ajunge căpetenii mari,

Numele Tău în neam l-or pomeni,

Popoarele în veci Te vor slăvi!

Împăratul de care ne vorbeşte Psalmul acesta nu e altul decât Mântuitorul Iisus Hristos, după cum ne spun Sfinţii Bisericii.

Psalmul 45

Domnul ne e ajutor,

Ne e scut, putere,

În necaz - Izbăvitor;

Deci nu ne vom teme.

Când cutremur va veni

Şi cădea-vor munţii,

Domnul ne va ocroti,

Ne va ţine vii.

Cetatea lui Dumnezeu

De Domnul, sfinţită;

Acolo-i locaşul Său,

Apele-o alintă.

Domnul stă-n mijlocul ei,

Ea nu se clinteşte.

Cetatea veseliei:

El o ocroteşte.

Popoarele-au tremurat,

Regate-au căzut,

Pământul s-a clătinat

Când Domnul a vrut.

Glasul Celui Preaînalt

Aduce cutremur;

Dar pe noi ne-a ajutat,

N-am fost un neam singur.

E Domnul puterilor

E lui Iacob Domn,

Dumnezeu Sprijinitor,

E cu noi şi-n somn.

Veniţi să vedeţi minuni,

Fapte-adevărate;

Ale Domnului cununi,

Pe pământ lăsate.

Tot războiu-l va opri,

Arcul îl va rupe;

Armele se vor sfârşi,

Scutul o să-l surpe.

Staţi puţin şi vă gândiţi,

Pe Domnul cunoaşteţi;

Pe pământ o să-L zăriţi

Şi-o să-L recunoaşteţi!

E Domnul puterilor

E lui Iacob Domn;

Dumnezeu Sprijinitor,

E cu noi şi-n somn!

Psalmul 46

Lăudaţi pe Domnul Sfânt

Orice neam din lume;

Bateţi toţi din palme,

El e Preaînalt.

Dumnezeu e Împărat

Peste tot pământul;

Mare este Domnul,

De înfricoşat.

El popoare ne-a supus,

Ne-a ales pe noi

Drept moştenitori;

Ne-a iubit nespus.

Domnul nostru-a trâmbiţat,

Răii au căzut;

Deci cântaţi-I mult,

Căci ne-a ajutat.

Cântaţi-I lui Dumnezeu,

Cântaţi-I, cântaţi,

Este Domn, cântaţi,

Cântaţi-I mereu!

E-Împărat peste pământ,

Aduceţi-I cânt

Cu un tâlc adânc,

Dumnezeu e Sfânt!

Va domni peste popor,

Peste orice neam,

El va sta pe tron,

Ca Stăpânitor.

Cei mai-mari dintre cei mari

Reuniţi vor fi

Cu-ai lui Avraam fii;

Cu toţii sunt tari.

Ei sunt în mâna Domnului,

Mai mare ca El nimeni nu-i.

Pentru a lectura Psalmul următor, click aici !

Autor: Prof. Religie Mirela Șova

Psalmii in versuri

Mirela Șova

Commenter cet article