Psalmii in versuri
|
|
Mirela
Șova
|
Psalmul
42
Doamne, să-mi faci parte
Numai de dreptate.
Te rog să mă aperi
De răi să m-acoperi.
Tu m-ai întărit.
De ce-ai părăsit
Sufletu-mi mâhnit?
De ce-s necăjit,
De vrăjmaşi lovit?
Să mă luminezi,
Să mă îndreptezi
Către al Tău munte,
La lăcaşuri sfinte!
Voi intra la Tine;
Tu-mi faci mie bine:
A mea tinereţe
O scoţi din tristeţe.
Te va lăuda
Alăuta mea,
Doamne, Dumnezeu,
Dumnezeul meu.
Suflete, tu lasă
Mâhnirea ce-apasă;
De ce nu te bucuri,
Pentru ce mă tulburi?
Să nădăjduiesc
Că mă mântuiesc
Şi c-am să slăvesc
Pe Domnul ceresc!
Suflete, tu lasă
Mâhnirea ce-apasă ...
Psalmul
43
Doamne, ni s-a povestit
Ceea ce ai săvârşit:
Că neamuri ai nimicit,
Pe părinţi ni i-ai păzit.
Tu strămoşilor le-ai dat
Pământ binecuvântat,
Dar nu prin a lor vigoare
S-au izbăvit de popoare.
Ci cu mâna Ta cea dreaptă,
Cu faţa Ta luminată,
Le-ai venit în ajutor
Şi le-ai fost Mântuitor.
Tu eşti Împăratul meu,
Tu eşti al meu Dumnezeu;
Pe Iacov îl mântuieşti,
Pe vrăjmaşi îi risipeşti.
Nu nădăjduiesc în arc
Când primesc viclean atac;
Ştiu că nu cu sabia
Aflu mântuirea mea.
Ci mi-am pus nădejdea mare
Într-a Domnului scăpare,
În numele Lui cel sfânt,
Pe care-n veci o să-l cânt!
Cu Domnul ne lăudăm,
De-ai noştri vrăjmaşi scăpăm;
Căci Tu nu ne-ai ruşinat,
Spre pierzare nu ne-ai dat.
Dar acum ... ne-ai părăsit,
Cu oştile n-ai ieşit,
Iar cei ce ne-au duşmănit
Au venit, ne-au jefuit.
Între neamuri risipiţi,
De vecini batjocoriţi ...
Ne-ai vândut fără de preţ
Vrăjmaşului îndrăzneţ.
Cei din jur ne-au dat drept pildă
De soartă nefericită.
Mi-e ruşine de ocară,
Inima mi-e grea, amară.
În această supărare,
Noi n-am căzut în uitare:
Inima nu ni s-a-ntors
De la al Domnului rost.
Pe noi moartea ne-a umbrit,
În durere ne-ai smerit.
Numele nu Ţi-am uitat,
Iar noi nu ne-am închinat
La niciun alt dumnezeu.
Am rămas poporul Tău.
Tu oricum ai cercetat,
Ştii că nu Te-am înşelat.
Ne-am asemănat cu-o oaie,
Care-i blândă când o taie;
Aşa ne-au înjunghiat
Cei ce ne-au înconjurat.
Scoală-Te, Doamne, din somn,
Doar Tu eşti al nostru Domn;
Pentru ce ne-ai părăsit?
Nu uita până-n sfârşit!
De ce Ţi-ai întors obrazul?
De ce nu ne vezi necazul?
Avem sufletul plecat,
La pământ îngenuncheat.
Avem trupul umilit,
De ţărână e lipit.
Pentru numele Tău mare,
Dăruieşte-ne scăpare!
„Părinţii" de care ne vorbeşte acest psalm sunt strămoşii evreilor, care au primit Ţara Făgăduinţei şi pe care
i-a ajutat Dumnezeu să biruiască toate popoarele vrăjmaşe. Iacob e unul dintre aceşti strămoşi, un patriarh evreu.
Psalmul
44
Din inima mea iese bun cuvânt:
Eu Împăratului Îi voi grăi cântând.
Cu limba mea voi scrie iscusit
Că eşti cu frumuseţea-împodobit.
Eşti mai frumos decât oricare om,
Grăieşti mai dulce ca oricare Domn,
Eşti binecuvântat de Dumnezeu
Şi ieri, şi astăzi, şi mâine - mereu!
Încinge-Ţi sabia şi arcu-l încordează,
Cu frumuseţea Ta ne luminează,
Puternic, blând şi drept să-împărăţeşti,
În adevărul Tău să străluceşti!
Iar ale Tale săgeți ascuţite
Spre inimi de vrăjmaşi sunt aţintite.
Doamne, pe tronul Tău, în veci vei sta
Şi sceptrul cu dreptate-l vei avea.
Iubeşti dreptatea şi urăşti păcatul,
De-aceea ai fost Uns ca nimeni altul;
Eşti Uns de Dumnezeu c-un untdelemn
Care este al bucuriei semn.
Tu ai veşmintele îmbălsămate,
Cu smirnă şi aloe-înmiresmate.
Te veselesc cântări de alăută,
Palatele de fildeş te încântă.
De-a dreapta Ta stă o Împărăteasă,
Cu haină aurită, preafrumoasă,
Care îşi uită neamul pentru Tine,
Ca numai Ţie să Ţi se închine.
În faţa Ta adus-au multe daruri
Fete străine şi cei mari în ranguri.
Fiica de rege e-înfrumuseţată,
Cu ţesături de aur îmbrăcată.
Alai de fete tinere-s cu ea
Şi, toate, Ţie Ţi s-or închina.
Ele Ţi se supun cu bucurie,
Vin într-al Tău palat cu veselie.
Ţi se vor naşte-n lume mai mulţi fii,
Ce vor ajunge căpetenii mari,
Numele Tău în neam l-or pomeni,
Popoarele în veci Te vor slăvi!
Împăratul de care ne vorbeşte Psalmul acesta nu e altul decât Mântuitorul Iisus Hristos, după cum ne spun
Sfinţii Bisericii.
Psalmul
45
Domnul ne e ajutor,
Ne e scut, putere,
În necaz - Izbăvitor;
Deci nu ne vom teme.
Când cutremur va veni
Şi cădea-vor munţii,
Domnul ne va ocroti,
Ne va ţine vii.
Cetatea lui Dumnezeu
De Domnul, sfinţită;
Acolo-i locaşul Său,
Apele-o alintă.
Domnul stă-n mijlocul ei,
Ea nu se clinteşte.
Cetatea veseliei:
El o ocroteşte.
Popoarele-au tremurat,
Regate-au căzut,
Pământul s-a clătinat
Când Domnul a vrut.
Glasul Celui Preaînalt
Aduce cutremur;
Dar pe noi ne-a ajutat,
N-am fost un neam singur.
E Domnul puterilor
E lui Iacob Domn,
Dumnezeu Sprijinitor,
E cu noi şi-n somn.
Veniţi să vedeţi minuni,
Fapte-adevărate;
Ale Domnului cununi,
Pe pământ lăsate.
Tot războiu-l va opri,
Arcul îl va rupe;
Armele se vor sfârşi,
Scutul o să-l surpe.
Staţi puţin şi vă gândiţi,
Pe Domnul cunoaşteţi;
Pe pământ o să-L zăriţi
Şi-o să-L recunoaşteţi!
E Domnul puterilor
E lui Iacob Domn;
Dumnezeu Sprijinitor,
E cu noi şi-n somn!
Psalmul
46
Lăudaţi pe Domnul Sfânt
Orice neam din lume;
Bateţi toţi din palme,
El e Preaînalt.
Dumnezeu e Împărat
Peste tot pământul;
Mare este Domnul,
De înfricoşat.
El popoare ne-a supus,
Ne-a ales pe noi
Drept moştenitori;
Ne-a iubit nespus.
Domnul nostru-a trâmbiţat,
Răii au căzut;
Deci cântaţi-I mult,
Căci ne-a ajutat.
Cântaţi-I lui Dumnezeu,
Cântaţi-I, cântaţi,
Este Domn, cântaţi,
Cântaţi-I mereu!
E-Împărat peste pământ,
Aduceţi-I cânt
Cu un tâlc adânc,
Dumnezeu e Sfânt!
Va domni peste popor,
Peste orice neam,
El va sta pe tron,
Ca Stăpânitor.
Cei mai-mari dintre cei mari
Reuniţi vor fi
Cu-ai lui Avraam fii;
Cu toţii sunt tari.
Ei sunt în mâna Domnului,
Mai mare ca El nimeni nu-i.
Pentru a lectura Psalmul următor, click aici !
Autor: Prof. Religie Mirela Șova