/image%2F0831336%2F20160210%2Fob_38ecbd_bancul-zilei-28-iulie.jpg)
Maica Domnului. Dreptul Simeon. Fuga in Egipt
Maica și Pruncul
Cine poate spune
Această minune:
Dumnezeu Pruncuţ
Stă în scutecuţ.
E-nfăşat de Maică,
Nu poate să zică
De-i foame ori frig,
Atâta-i de mic!
Maica-L alăptează
Şi-L îmbărbătează:
- Haide, Fiul meu,
Tu eşti Dumnezeu.
Când Tu o să creşti
Şi-o să Te măreşti,
Voi fi lângă Tine,
La rău şi la bine.
Maica Domnului și Dreptul Simeon
La patruzeci de zile, Măicuţa a venit,
Cu Pruncul, sus, la templu; și legea a-mplinit.
Ierusalimul cântă, văzând pe Dumnezeu
Cu Maica cea Preasfântă, ţinut la sânul său.
Bătrân de aşteptare, Simeon i-a zărit.
Cu bucurie mare, el i-a blagoslovit:
- Bucură-te, Marie, una între femei,
Chipul dragostei blânde şi al smereniei!
Mâhnirea ce-ţi va trece prin suflet, peste ani,
Va fi sabie cruntă, înfiptă de duşmani.
Durerea te-o străpunge, Măicuţă, într-o zi,
Când pe Fiul tău dulce, ei Îl vor răstigni.
A plâns atunci Fecioara, strângând la piept pe Prunc,
Ea a păstrat cuvântul în inimă, -în adânc.
Măicuţă a durerii, cuvântul s-a-mplinit,
Căci într-o zi de Vineri, pe Fiu L-au răstignit!...
Durerea cea mai mare cu El ai împărţit,
Fecioară şi Măicuţă a Fiului iubit!
La plecarea în Egipt
Mâniat de prorocie,
Irod, viclean împărat,
Vrea cu orice preţ să ştie
Că de Domnul ... a scăpat.
Oastea lui împărătească
Nu poate face nimic,
Când vrea-n ţară să găsească
Un Pruncuţ atât de mic.
Îngerii Îl înconjoară
Pe Iisus, Pruncul cel Sfânt;
Maria, Maica - Fecioară,
Îi spune dulce cuvânt:
- Fiule, plecăm îndată
Cu Iosif, înspre Egipt.
Ne-om întoarce altă dată,
În pământul cel slăvit.
Deşi Te-au vestit profeţii
Şi cu toţi Te-au aşteptat,
Nu Te vor acum iudeii,
Mai ai multe de-ndurat.
Dar iubirea mea de Maică
Te-nsoţeşte-în orice loc,
Răutatea nu o strică,
Nu o-mpiedică deloc.
Nu mai plânge, Preaiubite,
Ne-om întoarce într-o zi,
Vei grăi sfinte cuvinte,
Pe care mulţi le-or păzi.
Toată ţara-Ţi va şti glasul,
Vei fi al turmei Păstor,
Vei sfinţi locul cu pasul,
Domnul meu Mântuitor!
Maica Domnului căutându-L pe Iisus copil
Unde Te-ai dus, Fiule,
Unde eşti, Copilule,
Că-n toate m-ai ascultat,
Nicicând nu m-ai supărat?
Întreb flori, soare şi stele,
De Fiul inimii mele:
Unde eşti, Copilule?
Unde Te-ai dus, Fiule?
- Mamă, nu te întrista,
Şi nu Mă mai căuta,
Sunt în templul Tatălui,
Al Ierusalimului.
De trei zile-aici grăiesc
Cuvântul dumnezeiesc
Şi-Mi e greu să Mă despart
De templul mândru, înalt.
Aici trebuia să fiu,
Căci sunt al Tatălui Fiu;
Maică, nu te întrista,
De-acum te voi asculta!
Maica Îl îmbrăţişează
Şi în inimă păstrează
Cuvintele Fiului,
Mulţumindu-I Domnului.
La nunta din Cana
Veselia nunţii nu a contenit,
Cana Galileii minune-a vestit:
Vinul se sfârşise, nunta era-n toi -
Însă a dat Domnul alt vin, mai de soi.
Cine-a fost cea care L-a înduplecat?
Cine, cu credinţă, pe El L-a rugat?
Maica şi Fecioara, care a ştiut
Că pentru minune se face-nceput.
Ni se schimbă viaţa, când ne întâlnim
Cu Domnul prin Taine, harul când primim.
S-a transformat apa în vinul ales,
Rodul rugii Maicii, tot noi l-am cules.
Ea e veşnic Maică, cu grijă de noi,
Nu ne uită-n ceruri, mila-i e şuvoi;
Numai Domnul poate a ne transforma,
La ruga Mariei, harul ni-l va da!
Autor: Prof. Religie Mirela
Șova