Maica Domnului. Dreptul Simeon. Fuga in Egipt

Maica și Pruncul

Cine poate spune

Această minune:

Dumnezeu Pruncuţ

Stă în scutecuţ.

E-nfăşat de Maică,

Nu poate să zică

De-i foame ori frig,

Atâta-i de mic!

Maica-L alăptează

Şi-L îmbărbătează:

- Haide, Fiul meu,

Tu eşti Dumnezeu.

Când Tu o să creşti

Şi-o să Te măreşti,

Voi fi lângă Tine,

La rău şi la bine.

Maica Domnului și Dreptul Simeon

La patruzeci de zile, Măicuţa a venit,

Cu Pruncul, sus, la templu; și legea a-mplinit.

Ierusalimul cântă, văzând pe Dumnezeu

Cu Maica cea Preasfântă, ţinut la sânul său.

Bătrân de aşteptare, Simeon i-a zărit.

Cu bucurie mare, el i-a blagoslovit:

- Bucură-te, Marie, una între femei,

Chipul dragostei blânde şi al smereniei!

Mâhnirea ce-ţi va trece prin suflet, peste ani,

Va fi sabie cruntă, înfiptă de duşmani.

Durerea te-o străpunge, Măicuţă, într-o zi,

Când pe Fiul tău dulce, ei Îl vor răstigni.

A plâns atunci Fecioara, strângând la piept pe Prunc,

Ea a păstrat cuvântul în inimă, -în adânc.

Măicuţă a durerii, cuvântul s-a-mplinit,

Căci într-o zi de Vineri, pe Fiu L-au răstignit!...

Durerea cea mai mare cu El ai împărţit,

Fecioară şi Măicuţă a Fiului iubit!

La plecarea în Egipt

Mâniat de prorocie,

Irod, viclean împărat,

Vrea cu orice preţ să ştie

Că de Domnul ... a scăpat.

Oastea lui împărătească

Nu poate face nimic,

Când vrea-n ţară să găsească

Un Pruncuţ atât de mic.

Îngerii Îl înconjoară

Pe Iisus, Pruncul cel Sfânt;

Maria, Maica - Fecioară,

Îi spune dulce cuvânt:

- Fiule, plecăm îndată

Cu Iosif, înspre Egipt.

Ne-om întoarce altă dată,

În pământul cel slăvit.

Deşi Te-au vestit profeţii

Şi cu toţi Te-au aşteptat,

Nu Te vor acum iudeii,

Mai ai multe de-ndurat.

 
Dar iubirea mea de Maică

Te-nsoţeşte-în orice loc,

Răutatea nu o strică,

Nu o-mpiedică deloc.

Nu mai plânge, Preaiubite,

Ne-om întoarce într-o zi,

Vei grăi sfinte cuvinte,

Pe care mulţi le-or păzi.

Toată ţara-Ţi va şti glasul,

Vei fi al turmei Păstor,

Vei sfinţi locul cu pasul,

Domnul meu Mântuitor!

Maica Domnului căutându-L pe Iisus copil

Unde Te-ai dus, Fiule,

Unde eşti, Copilule,

Că-n toate m-ai ascultat,

Nicicând nu m-ai supărat?

Întreb flori, soare şi stele,

De Fiul inimii mele:

Unde eşti, Copilule?
Unde Te-ai dus, Fiule?

- Mamă, nu te întrista,

Şi nu Mă mai căuta,

Sunt în templul Tatălui,

Al Ierusalimului.

De trei zile-aici grăiesc

Cuvântul dumnezeiesc

Şi-Mi e greu să Mă despart

De templul mândru, înalt.

Aici trebuia să fiu,

Căci sunt al Tatălui Fiu;

Maică, nu te întrista,

De-acum te voi asculta!

Maica Îl îmbrăţişează
Şi în inimă păstrează

Cuvintele Fiului,

Mulţumindu-I Domnului.

La nunta din Cana    

Veselia nunţii nu a contenit,

Cana Galileii minune-a vestit:

Vinul se sfârşise, nunta era-n toi -

Însă a dat Domnul alt vin, mai de soi.

Cine-a fost cea care L-a înduplecat?

Cine, cu credinţă, pe El L-a rugat?

Maica şi Fecioara, care a ştiut

Că pentru minune se face-nceput.

Ni se schimbă viaţa, când ne întâlnim

Cu Domnul prin Taine, harul când primim.

S-a transformat apa în vinul ales,

Rodul rugii Maicii, tot noi l-am cules.

Ea e veşnic Maică, cu grijă de noi,

Nu ne uită-n ceruri, mila-i e şuvoi;

Numai Domnul poate a ne transforma,

La ruga Mariei, harul ni-l va da!

 

Autor: Prof. Religie Mirela Șova