De Florii
Stropi de pace se răsfiră,
Printre flori şi osanale.
Măgăruşul, blând, se miră
De stâlpări şi de urale.
Vine Domnul, uite-L, intră
În cetate. E-Împărat.
Lumea părea părăsită,
Până când El S-a-ntrupat.
Iar cetatea Îl primeşte
Ca pe-un Domn neînţeles,
Ce moartea n-o ocoleşte,
Parcă-ar fi un dar ales...
Şi azi lumea e uimită
De un aşa mare Domn,
Ce ne scoate din ispită,
Ca dintr-un nevrednic somn.
/http%3A%2F%2Ffarm2.static.flickr.com%2F1437%2F1038152891_6ca20b6853.jpg)
/http%3A%2F%2Ffarm5.static.flickr.com%2F4029%2F4470784292_fe4077a9ec.jpg)
/idata%2F2044040%2Fiulie2010%2FHristos-langa-Cruce.jpg)
/http%3A%2F%2Ffarm2.static.flickr.com%2F1196%2F930703050_6587c41618.jpg)