|
Psalmii in versuri
|
|
|
Mirela
Șova
|
Psalmul 34
Scoală-Te, Doamne, şi luptă
Contra celor ce mă-nfruntă;
Judecă-i după dreptate
Pe cei ce-mi fac strâmbătate.
Scoate sabia la ei,
Ruşinaţi să fie cei
Ce caută să mă prindă,
Cu sufletul meu drept ţintă.
Spune sufletului meu:
„Mântuirea ta sunt Eu";
Să se-ntoarcă de la mine
Cei ce-mi dau răul drept bine.
Să se facă precum praful,
Să-i alunge îngerul,
Să stea-n loc întunecat,
Unde au alunecat.
Degeaba mi-au săpat groapă,
Singuri în ea o să-ncapă;
Să cadă, fără să ştie,
În cursa întinsă mie!
Sufletul meu să tresalte,
Domnul mi l-a scos din moarte;
Nimeni nu este ca Tine,
La sărman să facă bine.
Pentru Domnul e uşor
Să vină în ajutor
Săracului oropsit,
De puternici chinuit.
Martori mincinoşi m-atacă,
Iar ei sufletul îmi seacă.
Eu, cu post şi rugăciune,
Mă îndrept, Doamne, spre Tine.
Sunt cu ei ca şi cu fraţii,
Dar ei se-adună ca hoţii,
Să mă bată, să scrâşnească,
Şi să mă batjocorească...
Doamne, vezi-i ce îmi fac,
Şi ajută-mă, să scap;
Să Te laud în popor,
Că mi-ai fost Sprijinitor.
Să nu fie bucuroşi
Cei care sunt duşmănoşi,
Care mă urăsc degeaba
Şi îmi vor răul degrabă;
Care-mi spun vorbe plăcute,
Însă au gânduri urâte.
Să nu taci, Doamne, când vezi
Că spre Tine eu cutez;
Să-mi faci judecată dreaptă,
Spre amarul meu, Te-ndreaptă.
Ei să nu îşi zică-n cuget
C-au înghiţit al meu suflet;
Ruşinează-i pe cei care
Sunt veseli că-s la strâmtoare.
Iar cei ce-mi voiesc de bine,
Să se bucure cu Tine;
Să spună fără oprire:
Domnului nostru, mărire!
Voi grăi de-a Ta dreptate,
Te laud şi zi, şi noapte!
Psalmul
35
Păcătosu-şi zice-n sine:
„Eu nu am frică de nimeni!
Nu mă vede Dumnezeu,
De El nu am teamă eu."
El se minte când greşeşte,
Crezând că răul urăşte;
Nici nu-şi dă seama ce face,
În fărădelege zace.
De vorbeşte, el doar minte,
Grăind serbede cuvinte;
Nu a vrut să înţeleagă,
Binele să îl aleagă.
Chiar şi noaptea s-a gândit
La păcat; el s-a zorit
Să îl facă-n orice timp,
Avându-şi răul ca nimb.
Doamne, Tu nu eşti aşa;
Sus, în cer, e mila Ta;
Adevărul Tău curat
Pân' la nori s-a ridicat!
Dreptatea Ta e ca stânca,
Judecata Ţi-e adâncă;
Tu vei izbăvi pe oameni,
Pe dobitoace, asemeni.
Doamne, Tu ai înmulţit
Mila Ta spre nesfârşit;
Umbra aripilor Tale -
Adăpostul nostru tare.
Cei ce au nădejdea-n Tine
Au pe Domnul să-i aline.
Se vor ospăta cu El,
Se vor desfăta în cer.
Căci Tu eşti Izvorul vieţii,
Cu puterea Ta ne ţii;
Şi-n lumina Ta, scăldaţi,
Te vedem cum ne înalţi.
Mila Ta o dăruieşte
Celui care Te iubeşte;
Iar dreptatea Ta să-ndrume
Pe cel bun din astă lume.
Să nu mă-ncerce mândria,
Să nu m-atingă trufia,
Mâna celui păcătos
Să nu mă tragă în jos.
Cei ce înmulţesc păcatul
Nu găsesc sprijin la Domnul.
Cad şi nu se mai ridică,
În laţul lor, singuri pică.
Doamne, eşti Izvorul vieţii,
Cu puterea Ta ne ţii!
Psalmul
36
Când pe cei ce viclenesc
Îi vezi că-n viaţă sporesc,
Nu-ncerca să îi urmezi;
Cu înţelepciune, vezi,
Că-şi vor pierde bunăstarea
Cum se ofileşte floarea.
Tu să ai dreapta nădejde
Că Domnul te ocroteşte;
Domnul ştie ce-ţi doreşti,
Şi-ţi va da tot ce pofteşti;
El îţi poate împlini
Toată voia inimii.
El îţi va face dreptate,
La lumină te va scoate;
Supune-te Domnului,
Roagă-te şi vei spori!
Nu ca cel nelegiuit;
Acela nu-i de râvnit.
Lasă tot ce e mânie,
Nedreptate, viclenie;
Cei răi iute vor pieri
Ei nimic n-or moşteni.
Fiindcă omul rugător -
Domnului moştenitor.
Nu are durată mare
A păcătosului stare;
Cei blânzi moştenesc pământul,
Pacea este partea lor.
Păcătosul stă la pândă,
Ca pe cel drept să îl prindă.
Domnul vede dinainte
Pedeapsa care cuprinde
Pe cel rău, ce-a pregătit
Sabia pentru lovit;
Care are întins arcul
Pentru a ţinti săracul.
Sabia-înapoi ajunge
Şi inima i-o străpunge;
Arcul celui rău se frânge,
Pe cel drept nu îl atinge.
Bun: puţinul celui drept;
Rău: bogatul cel nedrept.
Păcătoşii sunt zdrobiţi
Iară drepţii - întăriţi.
Pe cei fără de păcat,
Însuşi Domnul i-a vegheat.
Ei nu se vor ruşina
La împrejurarea grea.
Foamete dacă va fi,
Cei buni nu vor flămânzi.
Păcătoşii pier ca fumul,
Nu li se cunoaşte drumul.
Chiar dacă s-au înălţat,
Ei s-au stins, s-au ruinat.
Păcătosul împrumută
Şi-napoi nu se mai uită.
Iar cel drept înapoiază.
Cine binecuvântează
Pe Domnul, Îl moşteneşte,
Dar cel rău se risipeşte.
Domnul îndreptează calea,
De la Domnul e scăparea;
Cel drept nu e părăsit;
Nici n-ajunge la cerşit.
Dreptul miluieşte mult,
Iară neamul lui e sfânt.
De vrei în veci să trăieşti,
Tu de rău să te fereşti;
Binele-n toate să-l faci,
Căci atunci Domnului placi.
Şi nu vei fi părăsit,
Ci în veac vei fi păzit.
Sunt stârpiţi necredincioşii,
Sunt izgoniţi păcătoşii,
Iar drepţii vor moşteni
Pământul, -îl vor locui.
Gura celui drept învaţă
Vorba care e isteaţă.
El vorbeşte cele drepte,
Cele bune şi-nţelepte.
Iar în inimă, el are
Legea care-i e scăpare;
Legea cea dumnezeiască,
Ce-l ajută să trăiască!
Vezi, păcătosul pândeşte;
Să ucidă, el voieşte.
Dreptul e salvat de Domnul,
Care îi veghează drumul.
Dreptul nu e osândit
De Domnul, că L-a voit.
Aşteaptă pe Dumnezeu
Şi-ţi va fi bine mereu.
Poruncile să-I păzeşti,
Pământul să-I moşteneşti.
Vei privi şi vei vedea
Cum cei răi s-or ruşina.
Pe cel fără de credinţă,
L-am văzut în biruinţă;
L-am văzut cum se mândreşte;
Dar peste-un timp, nu mai este.
Neamul i s-a pustiit,
Fără urmaşi a pierit.
Fii fără de răutate,
Caută după dreptate,
Făcător de pace, fii,
Şi-ai să ai urmaşi, cu mii.
Pier deodată păcătoşii,
Sunt stârpiţi necredincioşii.
De la Domnul, mântuirea;
De la Domnul, apărarea,
Domnul e Izbăvitor,
Drepţilor în ajutor;
Din necaz pe ei îi scoate,
De păcătoşi îi sloboade.
Pe drepţi, Domnu-i mântuieşte,
C-au avut în El nădejde.
Pentru lecturarea Psalmului următor, click aici.
Autor: Prof. Religie Mirela
Șova
/image%2F0831336%2F20160210%2Fob_38ecbd_bancul-zilei-28-iulie.jpg)