Psalmii 34 - 36

Scoală-Te, Doamne, şi luptă

Contra celor ce mă-nfruntă;

Judecă-i după dreptate

Pe cei ce-mi fac strâmbătate.

Scoate sabia la ei,

Ruşinaţi să fie cei

Ce caută să mă prindă,

Cu sufletul meu drept ţintă.

Spune sufletului meu:

„Mântuirea ta sunt Eu";

Să se-ntoarcă de la mine

Cei ce-mi dau răul drept bine.

Să se facă precum praful,

Să-i alunge îngerul,

Să stea-n loc întunecat,

Unde au alunecat.

Degeaba mi-au săpat groapă,

Singuri în ea o să-ncapă;

Să cadă, fără să ştie,

În cursa întinsă mie!

Sufletul meu să tresalte,

Domnul mi l-a scos din moarte;

Nimeni nu este ca Tine,

La sărman să facă bine.

Pentru Domnul e uşor

Să vină în ajutor

Săracului oropsit,

De puternici chinuit.

Martori mincinoşi m-atacă,

Iar ei sufletul îmi seacă.

Eu, cu post şi rugăciune,

Mă îndrept, Doamne, spre Tine.

Sunt cu ei ca şi cu fraţii,

Dar ei se-adună ca hoţii,

Să mă bată, să scrâşnească,

Şi să mă batjocorească...

Doamne, vezi-i ce îmi fac,

Şi ajută-mă, să scap;

Să Te laud în popor,

Că mi-ai fost Sprijinitor.

Să nu fie bucuroşi

Cei care sunt duşmănoşi,

Care mă urăsc degeaba

Şi îmi vor răul degrabă;

Care-mi spun vorbe plăcute,

Însă au gânduri urâte.

Să nu taci, Doamne, când vezi

Că spre Tine eu cutez;

Să-mi faci judecată dreaptă,

Spre amarul meu, Te-ndreaptă.

Ei să nu îşi zică-n cuget

C-au înghiţit al meu suflet;

Ruşinează-i pe cei care

Sunt veseli că-s la strâmtoare.

Iar cei ce-mi voiesc de bine,

Să se bucure cu Tine;

Să spună fără oprire:

Domnului nostru, mărire!

Voi grăi de-a Ta dreptate,

Te laud şi zi, şi noapte!

Psalmul  35

Păcătosu-şi zice-n sine:

„Eu nu am frică de nimeni!

Nu mă vede Dumnezeu,

De El nu am teamă eu."

El se minte când greşeşte,

Crezând că răul urăşte;

Nici nu-şi dă seama ce face,

În fărădelege zace.

De vorbeşte, el doar minte,

Grăind serbede cuvinte;

Nu a vrut să înţeleagă,

Binele să îl aleagă.

Chiar şi noaptea s-a gândit

La păcat; el s-a zorit

Să îl facă-n orice timp,

Avându-şi răul ca nimb.

Doamne, Tu nu eşti aşa;

Sus, în cer, e mila Ta;

Adevărul Tău curat

Pân' la nori s-a ridicat!

Dreptatea Ta e ca stânca,

Judecata Ţi-e adâncă;

Tu vei izbăvi pe oameni,

Pe dobitoace, asemeni.

Doamne, Tu ai înmulţit

Mila Ta spre nesfârşit;

Umbra aripilor Tale -

Adăpostul nostru tare.

Cei ce au nădejdea-n Tine

Au pe Domnul să-i aline.

Se vor ospăta cu El,

Se vor desfăta în cer.

Căci Tu eşti Izvorul vieţii,

Cu puterea Ta ne ţii;

Şi-n lumina Ta, scăldaţi,

Te vedem cum ne înalţi.

Mila Ta o dăruieşte

Celui care Te iubeşte;

Iar dreptatea Ta să-ndrume

Pe cel bun din astă lume.

Să nu mă-ncerce mândria,

Să nu m-atingă trufia,

Mâna celui păcătos

Să nu mă tragă în jos.

Cei ce înmulţesc păcatul

Nu găsesc sprijin la Domnul.

Cad şi nu se mai ridică,

În laţul lor, singuri pică.

Doamne, eşti Izvorul vieţii,

Cu puterea Ta ne ţii!

Psalmul  36

Când pe cei ce viclenesc

Îi vezi că-n viaţă sporesc,

Nu-ncerca să îi urmezi;

Cu înţelepciune, vezi,

Că-şi vor pierde bunăstarea

Cum se ofileşte floarea.

Tu să ai dreapta nădejde

Că Domnul te ocroteşte;

Domnul ştie ce-ţi doreşti,

Şi-ţi va da tot ce pofteşti;

El îţi poate împlini

Toată voia inimii.

El îţi va face dreptate,

La lumină te va scoate;

Supune-te Domnului,

Roagă-te şi vei spori!

Nu ca cel nelegiuit;

Acela nu-i de râvnit.

Lasă tot ce e mânie,

Nedreptate, viclenie;

Cei răi iute vor pieri

Ei nimic n-or moşteni.

Fiindcă omul rugător -

Domnului moştenitor.

Nu are durată mare

A păcătosului stare;

Cei blânzi moştenesc pământul,

Pacea este partea lor.

Păcătosul stă la pândă,

Ca pe cel drept să îl prindă.

Domnul vede dinainte

Pedeapsa care cuprinde

Pe cel rău, ce-a pregătit

Sabia pentru lovit;

Care are întins arcul

Pentru a ţinti săracul.

Sabia-înapoi ajunge

Şi inima i-o străpunge;

Arcul celui rău se frânge,

Pe cel drept nu îl atinge.

Bun: puţinul celui drept;

Rău: bogatul cel nedrept.

Păcătoşii sunt zdrobiţi

Iară drepţii - întăriţi.

Pe cei fără de păcat,

Însuşi Domnul i-a vegheat.

Ei nu se vor ruşina

La împrejurarea grea.

Foamete dacă va fi,

Cei buni nu vor flămânzi.

Păcătoşii pier ca fumul,

Nu li se cunoaşte drumul.

Chiar dacă s-au înălţat,

Ei s-au stins, s-au ruinat.

Păcătosul împrumută

Şi-napoi nu se mai uită.

Iar cel drept înapoiază.

Cine binecuvântează

Pe Domnul, Îl moşteneşte,

Dar cel rău se risipeşte.

Domnul îndreptează calea,

De la Domnul e scăparea;

Cel drept nu e părăsit;

Nici n-ajunge la cerşit.

Dreptul miluieşte mult,

Iară neamul lui e sfânt.

De vrei în veci să trăieşti,

Tu de rău să te fereşti;

Binele-n toate să-l faci,

Căci atunci Domnului placi.

Şi nu vei fi părăsit,

Ci în veac vei fi păzit.

Sunt stârpiţi necredincioşii,

Sunt izgoniţi păcătoşii,

Iar drepţii vor moşteni

Pământul, -îl vor locui.

Gura celui drept învaţă

Vorba care e isteaţă.

El vorbeşte cele drepte,

Cele bune şi-nţelepte.

Iar în inimă, el are

Legea care-i e scăpare;

Legea cea dumnezeiască,

Ce-l ajută să trăiască!

Vezi, păcătosul pândeşte;

Să ucidă, el voieşte.

Dreptul e salvat de Domnul,

Care îi veghează drumul.

Dreptul nu e osândit

De Domnul, că L-a voit.

Aşteaptă pe Dumnezeu

Şi-ţi va fi bine mereu.

Poruncile să-I păzeşti,

Pământul să-I moşteneşti.

Vei privi şi vei vedea

Cum cei răi s-or ruşina.

Pe cel fără de credinţă,

L-am văzut în biruinţă;

L-am văzut cum se mândreşte;

Dar peste-un timp, nu mai este.

Neamul i s-a pustiit,

Fără urmaşi a pierit.

Fii fără de răutate,

Caută după dreptate,

Făcător de pace, fii,

Şi-ai să ai urmaşi, cu mii.

Pier deodată păcătoşii,

Sunt stârpiţi necredincioşii.

De la Domnul, mântuirea;

De la Domnul, apărarea,

Domnul e Izbăvitor,

Drepţilor în ajutor;

Din necaz pe ei îi scoate,

De păcătoşi îi sloboade.

Pe drepţi, Domnu-i mântuieşte,

C-au avut în El nădejde.


Pentru lecturarea Psalmului următor, click aici.

 

Autor: Prof. Religie Mirela Șova 

Psalmii in versuri

Mirela Șova