Soarele Dreptății (partea a doua) (strofele 26 - 50)
Raza stelei îi îndreaptăSpre palatul travestit,Din sătucul unde-aşteaptăPruncul a fi dăruit.Aur are să-I ofereUn crai de la Răsărit,Pentru că a Sa putereE de neasemuit.Altul are să-I dea smirnăRegelui nevinovat;Pruncu-i dăruie odihnăInimii ce s-a-mpăcat.Cu tămâie vine-n grabăUn alt crai, cu chip smerit,Preotului - Prunc să-I ardă,Dar de bine mirosit.Însă steaua se ascundeChiar lângă Ierusalim.Craii se întreabă: UndeEste Pruncul, să-L găsim?Iar Irod, prea mândrul rege,
De Hristos a şi aflat,Trebuind el să dezlegeGhicitorile, în sfat.Încruntat cu viclenie,În suflet mult tulburat,Fără strop de omenie,Irod s-a încrâncenat.Auzind că înţelepţiiŞtiu de Pruncul - Împărat,S-a gândit să Îl dea morţii,Dar gândul n-a arătat.Era scris că va să nascăO Fecioară-n Betleem -De viţă împărătească -Profeţia azi vedem.- Să vă duceţi, să ajungeţiLa Cel Care s-a născut,Să vă-ntoarceţi, să îmi spuneţiNumele Celui Preasfânt.Grai mieros, vorbe deşarte,Irodul a folosit;Era scris în Sfânta CarteDe planul ce l-a urzit.Şi-au plecat craii cu daruri,Au ajuns la Domnul Sfânt,La-Împăratul cel din ceruriCe venise pe pământ.Au văzut-o pe MariaCum în braţe Îl ţinea,Cuprinsu-i-a bucuriaCe în Betleem domnea.Şi au vrut să se întoarcăLa Irod, pe-acelaşi drum.Cu pace în suflet, doar că...Au visat un înger bun.Ce le-a zis să-l ocoleascăPe Irod şi-al său palat,Ca el să nu Îl găseascăPe micuţul Împărat.Şi-au plecat pe alt drum craii,Având dar nepieritor:Vestea că Fiul MarieiE lumii Mântuitor.Deci a aşteptat zadarnicIrod în Ierusalim;Pruncul cu zâmbet serafic,Cu Măicuţa, dormea lin.Ce Îi cânta Lui Fecioara -Maica Pruncului Iisus?Colindeţe, toată seara,Cu grai dulce, de nespus.Ziua iarăşi, cu privireaLuminoasă, Îl umbrea,Văzându-I pe chip mărireaPruncului ce strălucea.O icoană care astăziE în case de creştini,Ca pe Domnul să Îl lauziŞi la care să te-nchini.În tăcerea bucurieiMaica s-a înfăşurat;Pruncul - Poarta veşniciei -Pe braţe L-a legănat.O, Iroade, minte-ngustă,Tot cu gândul la măriri,Venin inima ta gustă,Fără roi de fericiri!O, Iroade, prea mic rege,Nu ai vrut Lui să te pleci,Al tău suflet rău alege,Ce ai semănat, culegi!Nu te-ai răzgândit, Iroade,După stea, ca să alergi;Plin doar de gânduri neroade,Pe drum bun n-ai vrut să mergi!Ai vrut să omori Blândeţea,Să n-o laşi să-Şi ţeasă chip,Să nu-Şi prindă tinereţea;Ai urât Pruncul de mic...