Roman - Prietenul lui Matei - Capitolul X

14 Juillet 2008, 15:35pm

Publié par Mirela

Capitolul X

Sâmbătă.

Înaintea zorilor.

Răcoare.

Plaja – arată de tractoare, de cu seară.

Pescăruşi vioi, care se ceartă cu valurile, la concursul „cine face mai mult zgomot”. Cochilii frânte de scoici, prin nisipul rece.

Câte o pereche de îndrăgostiţi sau câte un singuratic, pregătiţi de spectacolul solar.

Grupul nostru, tăcut, somnoros, mergând spre ţărm.

- Nu cred că vom alerga, o să ne înţepăm, comentează Dana.

Victor îşi pregăteşte aparatul, pentru senzaţiile tari ale răsăritului. El stă în urma grupului, ca să-l prindă din spate, în timpul miracolului. Vine, se apropie, se naşte din mare. Soarele îi trezeşte şi îi dezmorţeşte pe tineri. Ei se simt uniţi de participarea la frumuseţe. Stau câteva minute, fără vorbă.

- Super! spune Alexandra. Ce facem acum?

Se alege un reper. Nu se renunţă la alergare. Cu riscul înţepăturilor. La fete, câştigă Sorina. Dintre băieţi, Matei.

- Cadourile vi le luăm după micul dejun, când mergem la bazar, îi lămureşte pe învingători Silvia.

Se întorc la hotel, încet. Iau masa.

Bazarul e mereu ispititor. Băieţii i-au luat Sorinei o rochie mulată, pentru concert. Iar lui Matei, fetele i-au cumpărat o pereche de blugi gri-închis, cu dungă argintie. „Ca să atragi sirena”, au glumit ele, gândindu-se la Silvia.

Totul decurge după plan. Au luat ceva şi pentru fraţi, părinţi, după gusturile fiecăruia. Se apropie concertul. Toţi speră să nu fie dezamăgiţi. E important şi cum se sfârşeşte o excursie, nu numai cum începe. Într-adevăr, nimic nu tulbură după-amiaza de iulie a tinerilor noştri. Sau aproape nimic. Matei primeşte un SMS: „E o seară mare. Fii sincer. P.” Nu-l arătă nimănui. E pe plajă. „Cu cine să fiu sincer? De ce primesc atâtea mesaje? Cine îmi poartă de grijă?” Matei e prea fericit, ca să se îngrijoreze. „Cred că Prietenul ăsta îmi vrea binele. Altfel nu se poate.”

Seara, după concertul propriu-zis, care le-a plăcut, vine rândul pentru karaoke. E nevoie de voluntari. Publicul va alege dintre ei un băiat şi o fată, care vor interpreta cel mai bine melodiile. Prin aplauze. Prin durata aplauzelor. Tot grupul se înscrie, printre alţi zece concurenţi. Câştigă Silvia şi Matei.

- Cei mai buni reprezentanţi ai publicului iubitor de muzică! Felicitări! Tinere talente care se descoperă pe litoral! îi anunţă prezentatorul. Ei primesc câte un set de CD-uri cu muzică românească şi câte un mobil cu cameră video.

- Uraaa! îi aclamă publicul pe cei doi.

Matei şi Silvia sunt uşor încurcaţi. Viaţa îi aduce mai aproape unul de celălalt. Urmează tombola verii: Dana câştigă nişte bani, iar Alexandra, o trusă de machiaj, foarte scumpă.

- Deocamdată nu ai de ce să o foloseşti, prinţesă, o alintă Doru. Dar fetei îi scânteiază ochii.

- Mai ştii? Vom vedea, zise ea, în zgomotul spectacolului.

- Ce facem? Rămânem la discotecă? Mai avem o oră până la tren! îi trezeşte Marcel.

- Da, să dansăm puţin, dar să avem grijă de Dana. Să nu o rătăcim pe-aici, răspunde Diana.

- Dana, să nu dispari iarăşi! Ca de sfârşit! o apostrofează Silvia.

- Oricum, mie nu-mi place să dansez, se bosumflă aceasta. O să vă aştept, având grijă de ce-aţi câştigat. Să nu depăşiţi timpul stabilit! îi avertizează ea.

Cele patru perechi se „retrag” în mijlocul mulţimii dezlănţuite. Se dansează orice, oricum. Adică fiecare cum poate, cum ştie. La intervale scurte, muzică lentă. Matei o prinde pe Silvia de mână, luând-o la dans.

- De fapt, Dana nu ştie să danseze. I-ar plăcea foarte mult... Dar mai are timp, nu-i aşa? îi şopteşte Silvia, ca să-şi ascundă emoţia.

- Da..., eu mă gândeam la altceva. N-am avut nici un moment în care să fim singuri, zilele astea... Probabil şi acum poliţista e cu ochii pe noi! râde Matei.

- Pentru ce... anume? Vrei să-mi spui ceva? se tulbură fata, cu presimţiri de bucurie.

- Daaa, aş vrea... Să-mi fii prietenă... „oficial”. Cred că m-am îndrăgostit de tine. Ce zici, ghiocelule? Timp de gândire: până la următorul dans.

- Nu e nevoie... Cred că ştii deja răspunsul... Mă bucur că... te-ai sondat, Jder albastru.

La următorul dans lent, discuţia dintre ei avansează, cu tăceri pline de bucurie.

- ...M-a ajutat Prietenul. Prin mai multe mesaje, recunoaşte blând Matei. El m-a rugat să fiu sincer. Cu mine, cu tine. Nu e minunat?

- Iarăşi Prietenul? Devine serioasă problema. Cine poate fi? De ce se amestecă în vieţile noastre? Mă sperie puţin, chiar dacă ne ajută. Pare din filme SF. Cum de ştie ce gândeşti?

- Haideţi, băieţi, îi trage de braţ Alexandra. E timpul să plecăm. Dana ne aşteaptă.

„Ce-or fi discutat ceilalţi în timpul dansurilor?” se mai întreabă Matei. „Probabil ca şi noi...”.

Pentru pagina de linkuri spre celelalte capitole de roman, click aici.

Autor: Prof. Religie Mirela Șova