Ce am uitat
Am uitat că Domnul este bun,
Lerui ler, printre raze de soare.
Am uitat în minte să-mi adun
Rugăciunile de sărbătoare.
În somnul uitării, învelit,
Lerui ler, printre icoane şterse...
Gândul în durere-i învechit,
Ruga-n mine stă ca să se verse.
Mă restaurează Cel de Sus,
Lerui ler, printre ziduri de piatră.
Ca pe-o mânăstire; iar Iisus
Şi-a făcut în mine cuib şi vatră.
Şi mă dezmorţesc nedumerit,
Lerui ler cu dorul şi izvorul.
Rugăciunea mi-a înmugurit,
Căci m-a căutat din nou, Păstorul!
Autor: Prof. Religie Mirela Șova