E ceva ce n-am pierdut,
Ce în suflet a zăcut
Neştiută, câteodată,
Alteori, înaripată.
E un dar dumnezeiesc,
Pentru neamul omenesc.
Răsuflarea dorului,
Aripa sufletului.
E nădejdea-n Dumnezeu,
Sperarea că tot ce-i greu
În Rai nu va avea loc,
Rău nu va mai fi deloc.
Doamne, eu nădăjduiesc
Că putea-voi să iubesc
Aşa cum ai poruncit,
Aşa cum Tu ai iubit!
Speranţa nu mi-o adorm,
Atotputernice Domn.
Autor: Prof. Religie Mirela Șova
/image%2F0831336%2F20210117%2Fob_d533e8_20201227-135822.jpg)
/image%2F0831336%2F20201128%2Fob_339844_20201101-124841.jpg)
/image%2F0831336%2F20201005%2Fob_e7e2fd_radacini-1.jpg)
/image%2F0831336%2F20200126%2Fob_325bba_575270-original.jpg)