Speranta

Speranța

E ceva ce n-am pierdut,

Ce în suflet a zăcut

Neştiută, câteodată,

Alteori, înaripată.

E un dar dumnezeiesc,

Pentru neamul omenesc.

Răsuflarea dorului,

Aripa sufletului.

E nădejdea-n Dumnezeu,

Sperarea că tot ce-i greu

În Rai nu va avea loc,

Rău nu va mai fi deloc.

Doamne, eu nădăjduiesc

Că putea-voi să iubesc

Aşa cum ai poruncit,

Aşa cum Tu ai iubit!

Speranţa nu mi-o adorm,

Atotputernice Domn.

Autor: Prof. Religie Mirela Șova