Laude închinate Maicii Domnului (2)

 
Lauda Măicuței în peștera Betleemului

Ai ţesut iubire şi suflare caldă

Pruncului, în peştera înaltă;

Măicuţă - Fecioară nenuntită,

De-un loc aspru, rece, găzduită.

Steaua a trimis razele dulci

Peşterii în care tu Îl culci

Pe Pruncuţul mic şi înfăşat,

Care-i Dumnezeu adevărat.

Peştera s-a preschimbat în cer,

Îngerii Îi cântă „Leru-i Ler",

Heruvimii umplu de lumină

Locuinţa - peştera divină.

S-a vestit în lume bucuria

Că a născut Fecioara Maria.

Magi, păstori aleargă în uimire

Spre locul - izvor de fericire!

Tu, Măicuţă plină de blândeţe,

Ai zâmbit cu dar de frumuseţe,

Pruncului născut fără durere,

Aducându-i lină adiere

Din iubirea ta neţărmuită,

De Maică - Fecioară nenuntită!

Lauda Maicii Domnului, scara cerească

Spre Dumnezeu se suie,

Încet, o cărăruie.

Dar numai o Fecioară

S-a smerit a fi scară.

Prin ea s-a coborât

Domnul neîncăput.

Scăriţa cea cerească

E Maica-mpărătească.

Scăriţă de lumină

E Maica ce suspină;

Plânge păcatul lumii,

Respingerea minunii!...

Scăriţă de nădejde

A Celui ce vesteşte

Pacea, eternitatea,

Mila şi libertatea.

Bucură-te, scăriţă,

Ţi-ai dăruit fiinţa

Fiului Celui Sfânt,

Cu îngeresc avânt.

Tu ai născut pe Domnul,

Care-a mântuit omul.

Măicuţă iubitoare,

Ne fii ocrotitoare!

Laudă Maicii îndurerate a lui Iisus

Când ai văzut pe Fiul

Grăind adânc în pilde,

Tu ai ştiut că timpul

De jale se cuprinde.

Ştiai că va să vină

Momentul greu al Crucii

Şi ai răbdat, senină,

Nimic nevrând să zici.

Tu L-ai zărit prin noapte

Pe Fiul tău, vândut,

Pentru bunele fapte,

Lovit, scuipat, bătut...

Şi I-ai văzut coroana

Cu spini străpungători,

Batjocura şi haina

De la răstignitori.

Ai suferit cu Dânsul,

Amărăciune-ai strâns,

Înăbuşit-ai plânsul,

Durerea ţi-ai ascuns.

Şi L-ai urmat spre Cruce,

O, Maică a durerii;

Sufletul abia-ţi duce

Strigătele tăcerii.

- Aliluia, Stăpâne,

Amin, aşa să fie!

Mai poate să îngâne

Inima ta, Marie.

De-abia te sprijineşte

Maria din Magdal.

Sufletu-ţi clocoteşte

Pe al Golgotei deal...

Căci L-ai văzut pe Domnul

Pe Cruce ridicat,

Scoţând pe om din somnul

Străvechiului păcat.

- Lumina mea se stinge,

Fiuţul meu apune,

Cine poate să strige

Iubirea Ta, Stăpâne?

De-atunci, Măicuţă Sfântă,

Durerea ne-o-nţelegi

Şi cu iubire multă

Îndată ne-o dezlegi.

Şi ne dai bucuria

Ce însăţi ai avut

O, Fecioară Maria,

Când Fiul ţi-ai văzut:

A treia zi, sculat,

Din moarte, înviat!

Lauda Maicii Domnului, povățuitoarea copiilor

Tu din cer şi din icoană

Te cobori să ne ajuţi,

Cu iubirea ta de mamă

Ne deschizi spre Domnul punţi.

Iar copiii, vin copiii

Către tine, să-i îndrumi,

Cântând Fecioarei, Mariei,

Făcătoarei de minuni.

Îi înveţi să Îl iubească

Pe Domnul Iisus Hristos,

Spre El, cuminţi, să păşească,

Să-i primească bucuros!

Le zâmbeşte-n rugăciune

Şi îi luminează-n gând;

Vrea pe toţi să îi adune

În locaşul Său cel sfânt.

Laudă Măicuţei bune,

Ce-i iubeşte pe copii,

Inimile să răsune

De-ale tale bucurii!

 

Autor: Prof. Religie Mirela Șova