Dunărea mea Dunăre, bătrâne fluviu,Câte taine tu ascunzi...Îngropate în aluviu,Ca în mare să-l afunzi...Nu te pot uita, bătrâne,
Curgând pe alte cărări,Cu vapoarele - cadâne,Eşti sultan în multe ţări... Nici mireasma şi nici glasulNu le pot uita; şi-n gândSufletul îşi duce pasulCătre tine, suspinând!...Sărut unda ta întoarsăDe al vântului răscol;În oglinda ta ceţoasăVreau privirile să-mi spăl... Şi mă-ntorc smerit în hrubaGri, aiurea, de oraş,Nostalgia-mi umple cupa,Gândurile-mi sunt vâslaşi...Taine-s multe, presărateÎn adâncuri şi în cer,Căile-s labirintate,Dunăre - fluviu-n mister!Ne-ai făcut hotarul ţării,Ne-ai scăldat în miazăzi,Apa ta dă glas chemării:Azi, pe Domnul, a-L slăvi!
/image%2F0831336%2F20221214%2Fob_169718_a6573d229800129094171676182f38eb.jpg)
/image%2F0831336%2F20220911%2Fob_efc831_1b014f5b94c568fc57f5bcc70885547b.jpg)
/image%2F0831336%2F20220903%2Fob_9ce9c2_74ce04ac1df3f22911403988e352e9c8.jpg)
/image%2F0831336%2F20220808%2Fob_e8192e_cimbrisor.png)