Dunărea mea Dunăre, bătrâne fluviu,Câte taine tu ascunzi...Îngropate în aluviu,Ca în mare să-l afunzi...Nu te pot uita, bătrâne,
Curgând pe alte cărări,Cu vapoarele - cadâne,Eşti sultan în multe ţări... Nici mireasma şi nici glasulNu le pot uita; şi-n gândSufletul îşi duce pasulCătre tine, suspinând!...Sărut unda ta întoarsăDe al vântului răscol;În oglinda ta ceţoasăVreau privirile să-mi spăl... Şi mă-ntorc smerit în hrubaGri, aiurea, de oraş,Nostalgia-mi umple cupa,Gândurile-mi sunt vâslaşi...Taine-s multe, presărateÎn adâncuri şi în cer,Căile-s labirintate,Dunăre - fluviu-n mister!Ne-ai făcut hotarul ţării,Ne-ai scăldat în miazăzi,Apa ta dă glas chemării:Azi, pe Domnul, a-L slăvi!
/image%2F0831336%2F20210117%2Fob_d533e8_20201227-135822.jpg)
/image%2F0831336%2F20201128%2Fob_339844_20201101-124841.jpg)
/image%2F0831336%2F20201005%2Fob_e7e2fd_radacini-1.jpg)
/image%2F0831336%2F20200126%2Fob_325bba_575270-original.jpg)