Pamant stropit cu sange de martiri...

2 Juillet 2008, 16:40pm

Publié par Mirela

Pământ stropit cu sânge de martiri...

din care răsar lăcașuri ortodoxe!

Este adevărat, foarte mulţi fraţi români, „au fost nevoiţi", „i-a mânat nevoia, sărăcia", să-şi părăsească glia strămoşească pentru a munci în străinătate. Cu sufletul împărţit între dorul de casă, de familie, de colţul acela de rai, care e pentru fiecare dintre noi, locul copilăriei, s-au dus. Unii s-au şi întors, alţii s-au strămutat cu familie cu tot, altora li s-au destrămat familiile, prin prea îndelungata despărţire... De la unii, au rămas copiii prin ţară, crescuţi de bunici, de mătuşi, dar trăind cu sufletul rătăcit, cu întrebarea continuă: „Când vine mami? Unde e tati?"...

Şi mai sunt şi români care nu au plecat. Au răbdat aici, au vrut să muncească aici, fie şi pe bani puţini. S-au simţit legaţi de glia de la străbuni. Nu la modul „noi vrem pământ"..., ci pur şi simplu aşa au considerat ei, că aici le e locul, aici se pot exprima în graiul lor... Nu că nu le-ar face plăcere să viziteze străinătăţile... Dar, atât. Vizită, şi apoi, acasă.

Dacă vă întrebaţi ce e deosebit în acest „acasă", care pare perimat, mergeţi într-o biserică, îngenuncheaţi, cu capul pe raclă sau la icoană, rugaţi-vă fără gând împărţit... şi veţi înţelege. Când veţi afla că din pustiu pietros a răsărit prin minune mânăstire, spre adăpostirea moaştelor Sfinţilor Epictet şi Astion, martirizaţi în Dobrogea (sec. III d.Hr.), la Halmyris, veţi privi România altfel, cu ochii credinţei şi vă veţi re-simţi acasă.

„Lumea (românii) frecventează regulat şi în mare număr mânăstirile, iar la hramurile mânăstireşti numărul credincioşilor este de mii şi zeci de mii. Sub influenţa mânăstirii, mulţi creştini ţin trei zile de post pe săptămână ca monahii, se spovedesc şi se împărtăşesc mai des, citesc regulat Psaltirea în familie, fac rugăciune acasă în timpul nopţii. Mânăstirea a fost totdeauna pentru poporul român loc de scăpare în vremuri grele, oază de refacere sufletească, şcoală de viaţă creştină." (Ieromonah Petroniu Tănase, „Chemarea Sfintei Ortodoxii")

Autor: Prof. Religie Mirela Șova

Commenter cet article