|
|
|
1.
Ajută-ne, Maică Preasfântă,
Ca ruga noastră, nu prea multă,
Să se-nfăşoare pe icoană,
Lacrimă poposind pe geană.
La bucurie sau tristeţe,
La tinereţe, bătrâneţe,
Ascultă-ne când ne rugăm,
Îngenuncheaţi la tine stăm.
Nu îndrăznim să te privim,
La tine-n rugă ne oprim,
Sub mâna ta ne odihnim
Şi mila ta noi o primim.
Ca o ferecătură-i ruga.
Se-nchină-Împărătesei, sluga.
2.
Îmi întind mâna pe geamul de sticlă
Al icoanei Maicii Sfinte.
Geamul se topeşte, fuge, se duce,
Iar mâna mea atinge icoana,
Cu înfiorare.
E o icoană neferecată încă.
Iar mâna mea ţese
Un început de ferecătură.
Apoi se retrage. Vin alte mâini,
Mâini care-i cer mila
Şi care ţes cu degetele, prin geam,
Ferecături de argint minunate,
Filigranate,
Tuturor icoanelor Maicii, neferecate încă.
Vin şi copilaşi dornici să atingă icoana...
Şi mai ales Pruncul.
Mânuţele lor auresc ferecătura,
Într-un joc al sclipirilor de bucurie
Şi de speranţă.
Mila Maicii creşte ferecătura,
Ca un semn că ne aude, ne vede,
Ne înţelege şi ne aşteaptă
În ţara ei,
În care toate ferecăturile stau strânse
Ca nişte armuri străvechi,
Iar Dânsa, Preafrumoasă,
Străluceşte mai mult decât toate ferecăturile.
O, Maică Preacurată,
Ajută-ne să ne curăţim sufletul ca argintul!
3.
A primit Maica veşmânt de argint,
Strălucind ochilor noştri înecaţi în lacrimi şi ceaţă.
L-a acceptat ca pe o promisiune a schimbării noastre în bine.
Şi-a lăsat veşmintele orbitoare din Rai pentru puţinul nostru,
Cu condiţia să fie dăruit din suflet.
Ne-a lăsat să o atingem, să o privim,
Nu s-a temut de sufletele noastre murdare,
Nici de rugăciunile noastre mici şi înguste,
Ne-a primit aşa cum suntem,
Fără să ne judece,
Ca pe nişte copii care s-au abandonat singuri
Şi care se întorc după o lungă perioadă
De foame, de frig şi de nebunie a uitării.
Nu a spus niciodată să nu ne atingem
De veşmântul ei împărătesc, îngeresc.
Ne-a dat voie să o chemăm oricând
Şi ne-a promis că ne va răspunde
La toate rugile noastre bine intenţionate.
Îi mulţumim cu puţine cuvinte,
Pe care ştim că le va primi, cu bucurie,
Chiar dacă nu sunt cele mai frumoase cuvinte din lume.
4.
Icoană ferecată
De Maică Preacurată,
Vorbeşte-ne, ne spune
Ce-nseamnă o minune?
- Când vii la rugăciune,
(Deja e o minune)
Smerit şi cu credinţă,
Toate sunt cu putinţă!
Icoana este vie,
Ruga nu-i prea târzie,
Se urcă, se-nfăşoară,
Răspunsul te-nfioară.
Fii sincer şi te roagă,
Cu inima întreagă,
Ispitele îţi pleacă...
Autor: Prof. Religie Mirela
Șova
/image%2F0831336%2F20160210%2Fob_38ecbd_bancul-zilei-28-iulie.jpg)